4,300 matches
-
Bărbăție și credință", cls.a II-a cu spade și ,,Virtutea Militară" cls. a II-a, pentru că, scrie Comandantul Regimentului 11 Dorobanți despre dânsul: ,,Ostaș de un curaj și de o vitejie legendară, a arătat un curaj extraordinar și un avânt ce iese cu totul din comun"! La doi pași de inamic, surprinde sfârșitul măcelului stupid. Îl transcriu pentru că este filă de istorie trăită de un luptător român, la 9 mai 1945, o scenă autentică, al unui actor în marea încleștare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
îmbrăcat alaltăieri, nașul avea sub capră o movilă de butuci. Nu pornise bine la treabă cel dintâi, că bătrânul cel mititel se opri, scoase o pereche de ochelari strălucitori și începu să-și ascută fierăstrăul. Finului i se tăie brusc avântul. - În vezi ? făcu el admirativ. Le știe pe toate : a zis în patruzeci că nu stau legionarii, și-au plecat legionarii. Ia te uită la el : o dată nu s-a sfădit cu baba, nu bea, nu fumează. Cu toată vădita
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
apă, punea mîinile pe marginea bazinului și sărea afară ca un acrobat, Își potrivea costumul de baie, lăsînd buricul descoperit și alerga pînă la scara trambulinei, urca, se uita cu coada ochiului să vadă dacă ea Îl privește, Își lua avînt, mătușa Susana nu l-ar fi lăsat niciodată și cînd ajungea În capătul trambulinei de scîndură se Înălța În zbor, transformîndu-se mai Întîi În pescăruș, apoi În avion În picaj deasupra mării, pe urmă se Învîrte ca spițele unei roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
găsești mizerie, doamnă. Susan acceptă să meargă Începînd de săptămîna viitoare. Seara Îi povesti totul lui Juan Lucas. Julius sări În sus de bucurie și spuse că el avea s-o Însoțească sîmbăta după-amiază, dar jucătorul de golf Îi tăie avîntul trimițîndu-l să se spele și să se culce, mucosul ăsta care stîrnea atîtea buclucuri. Pe urmă Îi spuse lui Susan să ia lucrurile mai ușurel, o să mai stea de vorbă despre asta, ce-ar fi să ieșim puțin? O rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum urcă purtînd pe umăr gălețile pline cu mortar și ținîndu-și cu greu echilibrul pe cele două schele: unul Înainta pe partea dreaptă, pînă la planșeul de la etajul Întîi; acolo era un mic palier, cu balustradă, ca să nu-și ia avînt prea mare la urcuș și să se lovească, Doamne ferește; de la palier se Înălța o altă schelă, care urca spre stînga, pînă la locul unde vărsau gălețile de mortar. Julius rămase preț de douăzeci de minute țintuit locului, singur-singurel și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ani În urmă, oferind țigări tuturor și salutîndu-i și pe cei pe care nu-i cunoștea. Era la fel și acum și de aceea, de Îndată ce o văzu pe Susan Îndepărtîndu-se de bar cu Julius de mînă, se repezi plin de avînt și trebui să se sprijine de tejghea ca să nu cadă-n nas, parcă era străinul gata să Înceapă saltul numărul patruzeci și doi, În timp ce băiețandrii din cartierul Marconi se ridicau În picioare ca un singur om și se mutau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
străbate „vestibulul“ fără să-i fie frică de nimic și aflînd o dată pentru totdeauna ce se petrece după fiecare dintre ferestrele cu becuri atîrnînd foarte sus Înăuntru. Probabil că a numărat unu, doi, trei!, fiindcă și-a luat prea mult avînt și a ajuns dintr-odată În mijlocul „vestibulului“ și pe deasupra simțind că toată lumea Îl văzuse cum aleargă și că de la toate ferestrele Îl priveau pesemne cu ură. La o fereastră din dreapta lui le văzu pe cele două școlărițe Învățînd În penumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lung pînă acasă la Cano. Traversă strada În dreptul școlii și trebui să se grăbească fiindcă o camionetă Mercedes de lux pornea furioasă și era gata-gata să-l șteargă cu aripa și s-ar fi prăpădit cu toții de rîs. Își luă avînt și sări pe trotuar și trebui să-și ia din nou avînt pentru că avea În față o băltoacă, așa Încît pînă la urmă făcu un soi de triplu salt și se trezi pe un teren viran, cu picioarele acoperite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se grăbească fiindcă o camionetă Mercedes de lux pornea furioasă și era gata-gata să-l șteargă cu aripa și s-ar fi prăpădit cu toții de rîs. Își luă avînt și sări pe trotuar și trebui să-și ia din nou avînt pentru că avea În față o băltoacă, așa Încît pînă la urmă făcu un soi de triplu salt și se trezi pe un teren viran, cu picioarele acoperite de un strat de praf uniform. Julius simți că privirea Îi fuge Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să Înceapă exercițiul ca În vremurile bune, plin de simțire, În curînd avea să devină cel mai bun elev din lume, dar Frau Proserpina Îi puse ceasul pe claviatură și el era cît pe-aci să-l dea jos din pricina avîntului pe care și-l luase. Îi spuse că lecția s-a terminat și că elevul următor trebuia să pice dintr-o clipă Într-alta. O nouă lovitură simbolic-morală dată cu rigla și Julius se ridică furios, Își strînse caietele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar are uniforma murdară și să-i aducă aminte că era ora la care trebuia să-și facă lecțiile, Începu să-l boscorodească pe Julius de cum intră În aripa asta a palatului, dar deodată el o văzu că-și pierde avîntul, Țanțoșa Înainta din ce În ce mai Încet și nu era numai efectul tavanelor care absorbeau zgomotele, era ceva În plus, aproape că n-o mai auzea, pe ea care mereu rîdea și se fălea că frînge inimi... Julius Înaintă spre locul unde sărmana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar nu mă atrag prea mult. — Și ce sport practici? Table. Juan Lastarria se, trezi că-și umflă pieptul, „nu mai am nevoie de asta, se gîndi, e doar obișnuința“. Din fericire tocmai venea Victor cu gheața și profită de avîntul pe care și-l luase ca să-i ia din mînă gălețica de argint. — Doamna m-a trimis să vă spun să nu mai beți atîta, domnule; pe urmă, zice doamna, o să vă zvîrcoliți toată noaptea În pat. — Spune-i doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci când vin în provincie, mai ales în provincia “în curs de dezvoltare”, cum s-a exprimat cineva, actorii să joace așa cum o fac acasă, la Iași, la Timișoara sau București. Că, orașul nostru o fi el tânăr și în plin avânt, dar înghite chiar totul, mai ales jumătățile de măsură, lucru făcut ca să fie și numai atât nu se acceptă sub nici o formă.” „Hm, interesantă opinie. Și eu am avut uneori, impresia că este așa” „O elevă a venit cu exemplu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bat pe tipi așa de prietenoși ca tine. Nu ești de vină pentru părinții tăi, îi spusese ea. Ai putea să vii aici și nimeni nu va trebui să afle vreodată ce-i cu ei. Chiar și atunci când propriul ei avânt începuse să se tocească, tot mai credea că e adevărat: oamenii îi plac pe cei care-i fac să se simtă în siguranță. Când Mark avea să devină din nou el însuși, o s-o ia din nou de la zero pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spiritului șea, sub aripi cu bolta naltă sar de pe o stea pe altă stea și-o caut pe a mea. Ce ușor îmi este zborul prin atâtea nepătrunsuri! Lumea asta de răspunsuri e profundă ca și cerul. Minunat e-acest avânt și miracolul îmi pare luna - sân de fată mare - mă aduce pe pământ. Nu mai am nici gând, nici grai, trăiesc un adânc extaz, nu am somn și rămân treaz în acest mijloc de rai. 1983 La schit Stau pe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-mi ieși în cale și să-ți ies. Am șapte cerbi și am să-i scot așa cum inima azi mi-i plină de aripi ca să fii tu, poezie, peste tot. Schei, 1957 Zboruri Scriu cu-ndemnul poeziei și al dragostei avânt plutesc peste-acest pământ cu aripile armoniei. Simt că am în toate spor, zbor pe unde n-am mai fost... orice dor are un rost, orice vis, un viitor. Poți opri timpul în loc, dacă faptele-l încarcă, ești mai împăcat și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la capătul unui pierdut război s-a-ntors cu spatele la noi și tot perfidă ar vrea să ne ucidă... Copilăria, numai cânt și-avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric!.. împrăștiați de fiare și furtuni n-am mai știut unii de alții... Ce jilavi, Doamne, sunt înalții pereți ai infernalelor genuni
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
zorilor în zale, lungi coliere care-acu-s o puzderie de flori, râuri legănând în sus roiurile de culori; vii emoții, extaz cum te inundă să nu moară; aripi îngerești la drum pe a cerurilor scară tinerețe nimic nu ne poate întrerupe avântul... enigmatică minune, enigmatic e Pământul! și am renăscut la bordul visurilor mele când tu incendiai tot Nordul cu mici arii, fredonând. 2. Renaștere perpetuă Prin codrii mei de visuri, te căutam precum Doinaș “mistrețul” său... Ce ideal fantastic! să faci
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor faraoni care au Înălțat piramidele - și pe care el Îi văzuse, Îi auzise, Îi Întîlnise, Îi cunoscuse În plenitudinea avîntului pasiunii și gloriei tinereții sale: chipurile dispărute, fără grai, uitate de vreme ale lui Buchanan, Johnson, Douglas, Blaine - chipurile Împodobite cu favoriți, estompate, mîndre, Înstrăinate de vreme ale lui Garfield, Arthur, Harrison și Hayes. — Ei, Doamne! spuse el - și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
har și cu Vicarul său. Preotul are acea știință care e lumină De sfințenie; știința care dobândește pe Cristos În prețiosul timp, și nu-i prezumțios. Preotul stă divizat Între Cer și pământ; și în timp ce îngrijește lumea, invocă Sfinții în avânturi spre Paradis. Preotul înalță inocența Botezului și îi păstrează pe cei puri; Dar unde este pată, geme în penitență. Preotul este cu totul o rugăciune Care, să știi, nu-i văzută ca sacrificiu lui Dumnezeu: Astfel sleiește diavolul, și ceata
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
găseam loc plin de nerăbdare înainte ca să pornească moziul. Purtam pantaloni scurți cu hozentregeri, niște bretele speciale ca ale maistorilor zidari nemți din comuna Neudorf care lucrau în Lipova și Radna case noi pentru că începuse epoca Ceaușescu și era mare avânt economic și toată lumea construia, tencuia și zidărea. Ca acum! Îmi amintesc că acolo am văzut filme frumoase precum acela pe nume "În genunchi mă-ntorc la tine" cu Gianni Morandi. Am mai scris asta, nu am scris însă despre Comisia
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
așadar, refac cu grijă sintaxa, dau cu îndreptarul peste mortarul atâtor și atâtor tentații, dezbateri, polemici, bibliografii, interese și mă simt foarte motivat, îmi suflec mânecile hotărît să nu (mai) spun, să nu mă (mai) arăt, să nu mă (mai) avânt cu aplicație și cu măsură, cu inteligență și cu tot ceea ce mai trebuie. Cum e treaba cu gherela dintre vechi și noi (modern/postmodern, azi/ieri, extrema de pe stânga, cealaltă de pe dreapta, etc. și etc) nu mai voiesc să știu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pasul pe loc. Poate că se găsea pe un sistem planetar izolat, analog celui al lui Sol? Această probabilitate îl cutremură. - Numele soarelui? insistă el. Trebuie să aibă un nume. Trebuie să fi primit, un simbol discriminator în nomenclatura galactică. Avântul celuilalt mai scăzu. Ochii i se umbriră bănuitori.. - Ce șmecherii îți trec prin cap? întrebă el, brutal. Gosseyn spuse, sec: - De parcă n-ai știi că planetele altor sori sunt locuite de ființe umane? Colosul păru scârbit. - Ești sărit de pe fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe care-l exprimă. De fiecare dată când se confundă harta cu teritoriul, o "tulburare semantică" se fixează în organism. Această tulburare persistă cât timp nu se recunoaște limita hărții. În obscuritatea interstelară, în dimineața următoare, puternica navă porni cu avânt. În afară de echipajul său non-A, mai ducea cu ea și o sută de mii de elemente cer ebro-controloare. Opriră nava la cererea doctorului Kair după prima "anticipată". - Noi te-am observat în mai multe rânduri, îi zise lui Gosseyn, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
radiau o lumină gălbuie, scăldînd baza altora și trasînd conturul cîtorva, așa că o luă la fugă pe deal. Aproape de vîrf, panta era neobișnuit de abruptă, iar Lanark se tot opintea, însă luneca mereu înapoi pînă cînd reuși să-și ia avînt pînă în vîrf, împleticindu-se între două monumente și căzînd pe un petic de pămînt plat. Culmea era un loc circular, cu un cerc de obeliscuri pe margine și cîteva grupulețe în mijloc. Erau vechi și înalte, cu dedicații săpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]