2,854 matches
-
cunoștea pe fiul cel mic al lui Buonocore - care, fiind de vârsta Camillei, fusese Înscris la același cămin, astfel Încât polițistul să-l poată aduce atunci când venea la serviciu. El Însuși insistase pe lângă simandicoasele surori de la Institut ca să-l accepte pe băiețelul șefului escortei sale. La petrecerile de la școală o ochise și pe soție - o blondă zveltă și frumoasă, cu ochii negri și scânteietori ca onixul și cu un zâmbet contagios. Se asemăna Întru câtva cu Lorena. Dar era mai experimentată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și cenușiu al avocatului răspândea o aură argintie, ca și când ar fi fost stropit de picături de ploaie. În colțul din stânga al pânzei, ca și cum ar fi ieșit din casa ei, și mare ca În realitate, era o femeie brunetă cu un băiețel În față. Era desculță. În fața ei stătea Îngenuncheat un bărbat Între două vârste - aproape În aceeași poziție În care Îngenunchease onorabilul Fioravanti. Probabil că femeia aceea era Maria, iar pruncul cel gol era Isus. Dar nu era nimic sacru În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așa nu, așa În fiecare zi durerea renăștea, iar timpul, În loc să-i cicatrizeze rana, i-o cangrena. Ziua În care se născuse Kevin, o spusese Întotdeauna și Încă o mai spunea, a fost cea mai frumoasă din viața mea. Un băiețel de trei kilograme, rotofei În brațele Emmei. Iar ea i-l Întinsese, surâzând satisfăcută. El luase În brațe ființa aceea atât de nouă, Încât nu avea nici măcar un nume, care dormea și poate că visa. Se Întrebase cu duioșie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răsturnă, iar scutierul, Împiedicându-se de ea, o Împinse În perete. Ușa verde rămăsese deschisă și acolo, În capăt, lângă toaletă, Între paravanele verzi, se vedea un funduleț alb. Camilla se dădu Înapoi. Nu văzuse niciodată fundulețul alb al unui băiețel. De fapt nu și-l văzuse nici pe al ei. Fundulețul dispăru Într-o pereche de chiloți albaștri cu delfini ce săltau În apa mării. Băiețelul Încovoiat Își trăgea cu greu pantalonii și bâjbâia cu mâinile pe pardoseală, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un funduleț alb. Camilla se dădu Înapoi. Nu văzuse niciodată fundulețul alb al unui băiețel. De fapt nu și-l văzuse nici pe al ei. Fundulețul dispăru Într-o pereche de chiloți albaștri cu delfini ce săltau În apa mării. Băiețelul Încovoiat Își trăgea cu greu pantalonii și bâjbâia cu mâinile pe pardoseală, ca un câine - Întinse o mână pipăind În căutarea ochelarilor. Era Kevin Buonocore. Camilla Închise ușa, temându-se să nu fie văzută. Kevin n-ar fi iertat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-o schimba și pe a dumneavoastră și pe cea a nepoților dumneavoastră. Încercați să vedeți finalul fericit al vieților voastre. Încercați să aveți curajul de a visa. Apoi Începu să recicleze o parabolă a lui Ronald Reagan: vorbea despre un băiețel care, găsind În camera lui o balegă, În timp ce toată lumea striga: ce grețos! el exclama fericit, hei, trebuie să fie un ponei pe aici pe undeva, iar asta Însemna că În viață trebuie să te obișnuiești să fii optimist. Apoi, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
existau, iar ei Încă Îi vine greu să vorbească la te-telefon de parcă ar vorbi cu morții de pe lumea ailaltă. Maja agăță hanoracul treningului În cuier și se aplecă pentru a-i da jos pantalonii. Ce blânzi și fragili sunt băiețeii. Ginecologa spune că și al meu va fi un... O, Doamne, nu vreau să mă gândesc azi la asta. Se retrase brusc. — Termină singur să te dezbraci, Încearcă-le și apoi vino să te vedem. O spuse În grabă copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de mizerabil plătiți slujitorii statului, spuse Lorenzo. Și tatăl lui era un slujitor al statului - era judecător la Curtea de Apel. — Ta-tatăl meu are o g-g-grămadă de pi-pistoale, spuse Kevin cerșind patetic atenția lor. — Da’ tu de unde știi? Întrebă bănuitor băiețelul cu ochi azurii ronțăind un cartof. — Le-am văzut. Fețele Înroșite ale celor trei băieței se Întoarseră spre el. Profitând de clipa aceea de atenție, Kevin se avântă să descrie colecția lui Antonio. Tata ținea mult ca el să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era judecător la Curtea de Apel. — Ta-tatăl meu are o g-g-grămadă de pi-pistoale, spuse Kevin cerșind patetic atenția lor. — Da’ tu de unde știi? Întrebă bănuitor băiețelul cu ochi azurii ronțăind un cartof. — Le-am văzut. Fețele Înroșite ale celor trei băieței se Întoarseră spre el. Profitând de clipa aceea de atenție, Kevin se avântă să descrie colecția lui Antonio. Tata ținea mult ca el să le cunoască. I le dădea chiar În mână. Armele sunt lucruri bărbătești. Kevin murea de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu țeavă grea, și un Sprinfil american cu pat de lemn pe care o folosește Efbiaiul și corpurile speciale antiteroriste și are chiar și un akapa pa-patruzeci și șapte, vechiul Kala, care ar fi un Calașnicof. Verișorul Camillei, Carlotta și băiețelul cu ochii albaștri păreau curioși, iar Kevin se simți Încurajat să continue. — De-de Anul Nou mergem la b-bunicii din partea tatălui, la țară, și tata trage pe-pe plajă În pescăruși. Și Îi omoară Întotdeauna, că-că are o țintă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În chioșcul acela din stațiunea balneară de pe malul mării, la Castelfusano, În sâmbăta Paștelui când, printre bidoane goale și cutii de bere, Își goleau buzunarele și papucii de nisip. Emma Buonocore sau Tempesta Își scosese nepăsătoare bluza și Își Îmbrăcase băiețelul care era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dorise atât de mult o fetiță. Dar Dario nu simțea nici o atracție față de fetițe. Gândindu-se bine, nici nu cunoștea vreuna. Nu știa ce ar fi putut să-i spună. Dacă tot trebuia să se Întâmple, măcar să fi fost un băiețel. Ar fi fost un tată mai bun decât avusese el - un moralist ipocrit și laș, la a cărui Înmormântare se prezentase cu Întârziere. Telefonul lui sunase În biserică În timpul slujbei funerare, astfel Încât toți Înțeleseseră ce eliberare era pentru Dario moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi făcut. Ce umilință. Ce satisfacție, ce revanșă. Dar și-ar fi pierdut doar timpul. Se strecură printre ospătarii care susțineau tăvi de argint, evită un măscărici ce continua să sufle balonașe de săpun și apoi trecu pe lângă un băiețel Înlăcrimat cu un balon dezumflat, În urma lui. În salonul alăturat, niște pitici În haine de costum și cravată Încercuiau un clovn al cărui machiaj era de-acum șters de transpirație și priveau un monitor așezat la picioarele lor. Cântau - urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mult ca să rezolve problema bacșișului. I-ar fi spus că se simțise rău și trebuise să aștepte să-și revină - da, se simțise rău, căci așteptau un copil de douăsprezece săptămâni deja, se va naște În noiembrie, va fi un băiețel, trebuie să o Întrebăm pe Camilla ce nume vrea să-i pună, aș fi vrut să ți-o spun după alegeri, pentru a nu mai adăuga altă tensiune la stresul pe care Îl ai, dar n-am fost niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că Antonio avea dreptate. Ea nu era făcută să rămână singură. Știa să trăiască doar pentru alții. Voia să-i facă fericiți. Cu ea sau prin intermediul ei. Era asta o crimă? Putea să plece cu omul acesta care părea un băiețel, venit din Întunericul unei zile greșite - profesorul amețit și distrat, dar În același timp agil și ușor, căci trecutul nu-i apăsa umerii, un trecut pe care el, atât de tânăr, nu Îl poate susține În locul meu. Un om pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
imaculată, E așa ca-ntr-o poveste De demult cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu veșmânt frumos și alb Cu steluțe asortată. Pe stradă sus, la un urcuș S-a și făcut alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lunga călătorie spre meleagurile calde. Luna cea tristă pentru că își pierduse prietenul Soare își trimitea razele palide spre pământ. Deși foarte târziu, un copil rătăcea pe aleile parcului pustiu. Frunzulița a ajuns pe umărul lui. Când i-a auzit oftatul băiețelul a luat-o în palmă și a început să-i vorbească: De ce oftezi, singuratico? Sunt atât de tristă! Vântul cel aspru m-a despărțit de creanga mea protectoare și de toți prietenii mei. Sunt atât de singură! Îți înțeleg durerea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
monotonie! Bucovneanu Carmen-Elena, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Omul de zăpadă A fost odată ca niciodată, într-o iarnă proaspăt sosită, un om de zăpadă. Totul a început într-o zi, când un băiețel pe nume Cosmin și o fetiță ce se numea Alexandra, au construit cu multă dragoste un om de zăpadă. Au rostogolit bulgări mari de zăpadă și i au așezat unul peste celălalt cu mare grijă. I-au cusut nasturi cenușii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care îi numim primitivi, neînțelegându-le modul de viață, datorită influenței a ceea ce numim „Libertate” și „Tehnologie”. Dragomir Andreea, clasa a V-a Colegiul Național „Mihai Eminescu” București profesor doctorand Dîrmină Mădălina-Violeta Obiectele nemulțumite A fost odată ca niciodată un băiețel pe care îl chema Andrei. Acesta era elev în clasa a doua și învață bine. Avea, însă un defect foarte mare: era dezordonat! Acesta deranja obiectele din casa lui. Mereu se plângeau că nu sunt tratate frumos și că lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acestui copil, noi drumuri i se deschid, noi oportunități i se ivesc. Dar tot aceeași privire blajină și angelică parcă că spune: “Vreau să fiu copil din nou!“ Oare acest adolescent poate să redevină copil? Îmi aduc aminte de un băiețel cu părul blond, cu ochi albaștri cristalini cu pantaloni scurți, ce alerga fericit prin grădina bunicilor lui, dornic de a cunoaște răsfățul naturii! La amurg privea cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca niște spinări de amurg
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
CAPITOLUL UNU Povestea fiecăreia începe în ziua în care a apărut tatăl meu. Rahela a venit alergând pe câmp, zburând parcă, țipând ca un mânz despărțit de mama lui. Înainte ca cineva să o certe pentru că se purta ca un băiețel sălbatic, a început să povestească fără oprire despre străinul care se oprise la fântână. Cuvintele ei curgeau ca un izvor în deșert. Un sălbatic fără sandale în picioare. Cu părul încâlcit. Murdar pe față. A sărutat-o pe gură, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iubea foarte mult fetițele, o luase pe Zilpa, și ea lipsită de mamă, la pieptul ei și o adora pe Rahela, nu putea s-o iubească pe această pasăre singuratică, ciudată, care niciodată n-a crescut mai înaltă decât un băiețel de zece ani și a cărei piele avea culoarea ambrei întunecate. Bilha nu era frumoasă ca Rahela, nici deșteaptă ca Lea, nici isteață ca Zilpa. Ea era micuță, neagră și tăcută. Ada era exasperată de părul ei, care era creț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ale lui muriseră sau fugiseră și nu-și putea permite scădea câțiva bănuți pentru o sclavă, cu atât mai puțin prețul unei mirese noi. Așa că dormea singur, în afara nopților când își făcea drum pe deal și supăra turmele, ca un băiețel excitat. Rahela povestea că printre oieri, poftele bunicului meu erau legendare. „Aleargă oile ca niște gazele când urcă Laban dealul”, spuneau ei în batjocură. Fetele îl disprețuiau din o mie de cauze și eu le știam pe toate. Zilpa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi o mulțime de sclavi legați în șiruri care erau duși spre Damasc și negustori din Salem care se îndreptau spre Carchemish, aproape de vechea noastră casă. Atâția oameni ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște băieței și bărbați imenși, negri, cu pieptul dezgolit. Deși nu treceau multe femei pe drum, am reușit să văd câteva, niște mame înfășurate în văluri negre, fetițe sclave dezbrăcate și o dansatoare care avea un pieptar făcut din monede mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ales Minunea cu Trei Picioare, o cățea fermecată care supraviețuise atacului unui șacal și a continuat să păzească turma la fel de bine ca înainte. Era plăcut să vezi chipul tatălui meu în timp ce aceste povești ieșeau la iveală. Părea din nou un băiețel - fără griji, puternic, încăpățânat. Suspiciunea lui s-a topit cu totul când Esau i-a amintit de ziua în care căzuseră amândoi în albia secată a unui râu și apoi intraseră plini de noroi din cap până în picioare în cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]