3,263 matches
-
așternutul superficial de floricele clefăie un noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale că atlanții erau același neam cu vechii egipteni, de unde bănuiala că atlanții s-ar fi refugiat în Egipt? Gazda zîmbi: - Nu-mi dai voie să păstrez nici o taină?... Hai să-ți spun. Egiptenii, sau poporul roșu, rome, cum se numeau ei înșiși, n-au avut, sau cel puțin istoria nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochii cu Radu, hotărî ea ferm, îi va trimite o scrisoare în carei va explica totul. Ura ei devenise atât de puternică, încât nu dorea să mai audă de el. Nici pentru Radu noaptea n-a fost mai liniștită, datorită bănuielii pe care o avea, blestemând noaptea în care a fost prins în cursa Angelei, printrun vicleșug deosebit, pe care numai ea îl puse la cale. Dimineața, o căută la serviciu să-i ceară socoteală pentru cuvintele spuse, dar nu o
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cazu meu un colorat de rahat, spune el fără umor. — În niciun caz. Numi amintesc să fi fost cineva din poliție mustrat disciplinar pe bune În urma unei plângeri a unui membru al publicului. Gillman e un tip ca lumea. Am bănuiala că știe că cel mai bun loc pentru un bărbat cu instincte violente e În poliție, unde ai sprijinul total al statului când lucrurile se nasolesc. Majoritatea polițailor sunt doar niște tipi obișnuiți care fac o muncă ieșită din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
alunecă pe fereastră și se izbește de aleea asfaltată de dedesubt. Noi ne uităm afară În jos și ne putem da seama după poziția corpului și unghiul În care stă că a murit, iar apoi, ca pentru a ne confirma bănuiala, o pată imensă În formă de inimă se formează În jurul capului lui. Bulangii bat În ușă zbierând amenințări. Ha ha ha. Mă duc să țip la ei, dar am ceva În gură. Îmi bag degetele Înăuntru și o scot. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
m-am săturat de toate astea. Ciudat Bruce, te-am apreciat greșit. Vezi tu, cineva mi-a șparlit un document personal. Din biroul meu. Ticălosul a furat și copia de pe hard-disk, a șters fișierul și discheta de rezervă. Am avut bănuielile mele, se uită el la mine și ridică din umeri. Știm că fața noastră e prea lipsită de expresie ca să mai exteriorizeze ceva. — O vreme am fost puțin cam paranoic. Îi testam pe toți Încercând să găsesc vreo fisură. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acest obicei (cf. Weinstein 1979: 642-643). Patru din cazurile enumerate de Broad și Wade par să fi fost exemple de plagiat, care se apropie de minciună, deși nu toate celelalte implicau minciuna, erau fiecare cazuri de inducere în eroare, dacă bănuielile sînt justificate. Un motiv pentru care înșelăciunea apare atît de des în știință este faptul că deși în multe sectoare ale științei naturale există posibilitatea ca alți cercetători să repete investigațiile colegilor, acest lucru nu se întîmplă atît de frecvent
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de un alt Început, amorsează reconfortarea ce relansează sufletul pe drumul imperios al căutării altor rosturi. Zvonul recules al brumelor muiate, stinse pe patul frunzei moarte este pentru auzul ascuțit al Închipuirii o urmă fascinantă, plină de cele mai fabuloase bănuieli, o călăuză iscusită a avîntului contemplativ și un imbold nebănuit al istețimii reveriei. Căci tocmai vagul și nedeslușirea sa stîrnesc nostalgia și tocmesc sufletul să-și regleze acordul fin după acest imperceptibil, dar atît de bogat În promisiuni, palpit. Nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-o cu mine însumi privitor la vocațiile dumitale. Pe mine m-ar fi interesat insul care a scris fără să iscălească, nu omul care a tipărit; sau ca să înțelegi mai bine, responsabilitatea redactorului, nu a tipografului; căci jignirea măgulitoare a bănuielii că scrii și dumneata nu mi-aș fi permis să ți-o aduc". Această ultimă frază ascunde, sub mantia oximoronului, o voluptate a desconsiderării intelectuale atât de des întâlnită în gazetăria polemică a autorului Spinilor de hârtie. Observăm că, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
firești omagierea și cultul "Noului", ca și cum Pământul Făgăduinței ar fi încă în fața noastră, cu o singură cale de acces, cea mai scurtă, cea explorată de locomotiva momentului. Luminoasă unicitate a căilor de salvare, care are prețul și reversul ei: sumbrele bănuieli de abatere și de artă degenerată (cum se numește cea care nu a apucat pe drumul bun la momentul potrivit). Căci terorismul evanghelic al evoluției nu acceptă decât capul sau pajura, progresismul și fascismul, promisiunea și anatema. Arta modernă va
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
începutul secolului între tragi-comedie și tragedie, în funcție de natura deznodământului, fericit sau nefericit. El susține că tragedia, după ce a suscitat emoții foarte vii, se poate termina printr-o bucurie care să le calmeze. "Tragedia reprezenta viața prinților, plină de neliniști, de bănuieli, de tulburări, de rebeliuni, de războaie, de omoruri, de pasiuni violente și de mari aventuri... Or, dacă deosebim tragediile după deznodământ, ele erau de două feluri: unele funeste în ceea ce privește evenimentul ultim și se terminau prin vreo nenorocire sângeroasă și ieșită
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niciunul din actele sale nu va fi lăsat fără a primi un titlu; și la fel cum în poemul epic se spune coborârea în infern, jocurile funebre, numărul oștenilor din armată, apariția umbrei; s-ar numi, în genul dramatic, actul bănuielilor, actul furiilor, cel al recunoștinței sau al sacrificiului. Sunt mirat că Anticii nu și-au dat seama de asta: acest lucru este cu totul și cu totul pe placul lor. Dacă și-ar fi intitulat actele, ar fi făcut un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
La "Grandiflora" interesează aici în primul rând pentru că este o combinație inedită de încornorat și de Don Juan, pentru care am identificat ipostaze caragialiene precum Titircă Inimă Rea și respectiv Nae Girimea, abilul înșelător al amantelor și al "respectivilor" acestora. Bănuiala infidelității odată confirmată, îl pune pe boierul Manaru în situația de a opta între a-și exterioriza furia sau a și-o canaliza înspre un tip de răzbunare imprevizibil, orientat nu înspre cel care l-a dezonorat, ci înspre cei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
omoară degeaba oameni buni... N-a fost nici un guler... nici o cravată"108. Replica astfel gândită inversează practic situația din finalul Nopții furtunoase, în care "legătura de gât prăzulie" a lui Chiriac nu doar că nu trezește, dar chiar liniștește definitiv bănuielile cherestegiului. Spre deosebire de acesta însă, domnul Bănică operează scrupulos o sumară percheziție care îi oferă suficiente probe împotriva lui Băiatu: o scrisoare de la părinți îi amintea "doctorandului" de promisiunea de a-și lua licența, și, în plus, semnul de carte pus
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un pumnal. - Ci negureală mai fumărești în tini, măi, Lisandri ?! îl întrebă bătrânul. Vorba țăranului e ca pământul, aspru și bolovănos... sperie mintea și cutremură... Vorbește în doi peri, deprins să-și ascundă gândul. Suflet enigmatic, plin de surprize și bănuieli. Lisandru, deși se uita la gura bătrânului, și îi asculta vorbele ca pe un descântec, și, ca un izvoraș îi susura în inimă un fel de liniște, un fel de mângâiere; el însă, tot pe-a lui o ținea... și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi purtat. — Cum adică? — Erau cercei cu tortițe, or Frau Pfarr purta numai clipsuri, așa că am tras eu concluziile mele, dar n-am spus nimic. Nu era treaba mea ce punea el la cale. Dar cred că avea și ea bănuielile ei, că nu era o femeie proastă. Nici pe departe. Mă gândesc că asta o fi Împins-o la băutură. — Obișnuia să bea mult? — Ca un burete. Dar de el, ce știi? Lucra la Ministerul de Interne, nu? Femeia ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
capul pe ușa salonului, În căutarea unei cărți pe care o lăsasem acolo, și pe cine crezi că am găsit stând acolo pe Întuneric? Pe Hjalmar Haupthändler și pe Grete. — Ce făceau? Nimic. Chiar nimic. Tocmai asta mi-a stârnit bănuielile. Era două noaptea și ei stăteau acolo, la capetele opuse ale aceleiași canapele ca o pereche de școlari la prima lor Întâlnire. Mi-am dat seama că se simțeau Încurcați să mă vadă. Mi-au vândut niște gogoși cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a continua. La un moment dat, Haupthändler m-a privit impasibil pentru câteva clipe, dar nu am putut citi nimic pe chipul său: nici vinovăție, nici teamă, nici necunoașterea legăturii pe care o stabilisem Între el și Jeschonnek, dar nici bănuiala c-aș fi făcut această legătură. N-am văzut nimic care să mă facă să cred c-ar fi fost incapabil de comiterea unei duble crime. Dar cu siguranță nu era un spărgător profesionist de seifuri. O convinsese cumva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mari și al folosirii zăcămintelor de fier interne. El va fi incapabil să vândă În străinătate oțelul german din cauza prețului ridicat al acestuia. Desigur, e de la sine Înțeles că Six vrea ca afacerile să dețină inițiativa În economia germană. Și bănuiala mea e că o să facă tot ce poate pentru a-i convinge pe ceilalți oameni de afaceri importanți să i se alăture În opoziția față de Goering. Dacă ei nu vor reuși să-l susțină, nu se poate ști de ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care se ocupa de Înregistrarea convorbirilor telefonice, era În subordinea lui Goering. Aflată În clădirea Ministerului Aerului, se spunea că până și Himmler trebuia să obțină permisiunea lui Goering pentru a pune pe cineva sub supraveghere, și aveam o puternică bănuială că tocmai prin acest mijloc Goering continua să adauge la „rezervorul de informații“ pe care i-l lăsase lui Diels, ca pentru fostul său stăpân. Goering zâmbi: — Ești bine informat. Se face. Se Întoarse către aghiotantul său și Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ceva care să facă lucrurile să mi se pară mai clare. Nu am găsit și nici nu am crezut că aveam să găsesc. Dar dacă Inge ar fi fost Întinsă alături de mine În pat, i-aș fi spus poate că bănuiala mea era că sunt liber pentru că Jost avea superiori care voiau cu orice preț hârtiile lui Von Greis, chiar dacă asta Însemna să se folosească de un suspect de dublă crimă. Și i-aș mai fi spus că o iubesc. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aici, drumul era deschis spre meleagurile șleahticilor leși. Călăreții ajunseră pe platoul Sângeapului, care străjuia pădurile din jur. Un cioban le spuse călăreților că zărise două umbre, care se furișau spre Podu de Lut, tăind de-a curmezișul pășunile. O bănuială lumină mintea ascuțită a căpitanului Grigorie: fugarii căutau să ajungă la Fântâna Cerbului, o poiană din apropiera așezării numite Vitejeni, ai căror locuitori fuseseră înzestrați cu pământuri de însuși marele Ștefan. Iar diacul Radu fusese crescut de starostele așezării! Pâlcul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
imediat ce mă lăsase în grija lor, La căpătâiul meu am descoperit însă o carte neobișnuită, cu litere necunoscute, nici măcar n-avea litere, ci semne pe care până atunci nu le mai văzusem, o asistentă care mă îngrijea mi-a confirmat bănuiala, cartea mi-o lăsase cel ce mă adusese și asistenta mi-o pusese sub pernă, ca să nu se piardă, N-am înțeles atunci de ce și ce era cu cartea aceea pe care nici măcar n-o puteam citi, am păstrat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o sâmbătă dupăamiază. Când avionul decola din Londra, Lisa a presupus cu naivitate că nu avea cum să se simtă mai rău, dar, după o primă privire aruncată Dublinului îmbibat de ploaie și-a dat seama cât de eronată fusese bănuiala ei. Dermot, șoferul de taxi care o ducea până în centru, nu făcuse altceva decât să-i sporească proasta dispoziție. Era vorbăreț și amabil, iar Lisa numai de asta nu avea chef. Se gândea cu jind la psihopatul țăcănit care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de jacheta cambrată, părul lung și des, strâns cu ușurință deasupra capului. —Vezi chestia aia verde? spuse Clodagh, arătând o bluză de culoarea deschisă a mentei. Ei bine, îți poți imagina așa ceva pe albastru? — Păi, da, minți Ashling. Avea o bănuială că era în legătură cu decorațiunile interioare. — Exact culoarea aceea vrem să facem sufrageria, zâmbi Clodagh. Vin luni să se apuce de treabă și abia aștept. —Deja? Abia în urmă cu câteva săptămâni ai început să te gândești la asta. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
intrat în biroul meu din Dago o mexicancă. Durdulie, boită cu zece tone de fard, dar înțolită la marele fix. Mi-a oferit cinci sute de parai ca să dau de urma lui Blanchard și mi-a zis că are o bănuială c-ar fi pe undeva prin sud, pe la TJ sau Ensenada. Mi-a mai zis că e un polițist din L.A., un soi de fugar. Știind că polițaii din L.A. se dau în vânt după verzișori, am început imediat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]