16,324 matches
-
l-ar lăsa acolo. Își spuse sieși cu convingere că el n-ar fi așteptat-o. Dar nu ea era cea care se afla În mare pericol, ci el. Ea se opri, ezitând, aplecată să-i vadă fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din strânsoare. După toată hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind spre ea În tăcere. La foarte mare depărtare, o voce spuse „Inima ți-e grav afectată“ și ea deschise iarăși ochii, așteptându-se să vadă sub ea fața aceea bătrână. Dar se afla Întinsă pe bancheta unei mașini și domnișoara Warren o acoperea cu un covoraș. Ea turnă un păhărel de brandy și i-l duse lui Coral la gură. Mașina porni brusc, făcându-le să se lovească una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
verific dacă bagajele fiecăruia erau În mașina care trebuia, m-am simțit protejată În fața durerii iminentei noastre despărțiri de o pătură de iubire și alintări. — Cred că ai totul În mașină, iubitule, am spus, privind În portbagaj la cele două bătrâne valize Globetrotter bleumarin care erau ale lui Hunter. Dar... nu cred că asta este a noastră. În portbagajul mașinii lui Hunter era o geantă mică de voiaj, care, cu siguranță, nu era a lui. — Fii amabil, l-am chemat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-i cumpărasem.. —Lauren, continuă Camille, tu ești o răsfățată. Ești bogată. Îți plac casele somptuoase, Îți place să călătorești. Ar trebui să te măriți cu un bărbat mai În vârstă. Altfel, o să te plictisești... —Camille, nu mă interesează căsătoria. Tipii bătrâni și bogați sunt plictisitori. Singurul pe care l-aș tolera e Barry Diller, a glumit Lauren. Își puse brațele În jurul umerilor lui Henri și a oftat, cu o melancolie exagerată: — În schimb Henri ăsta! E atât de drăguuuț! Îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vedea că și-a ras părul dintre picioare. Din acest loc îmi scriu astăzi povestea. De aici, dintr-un bufet de pe șosea, în timp ce discut cu martorii oculari din Welburn, New Mexico. Îl am alături pe dom’ sergent, un polițist irlandez bătrân și plin de riduri. Pe masa noastră e și ziarul local, în care se poate vedea un anunț care zice așa: În atenția clienților magazinelor de mobilă All Plush Interiors „Dacă ați găsit păienjeni veninoși în piese de mobilier tapisate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vin din mâna ei și-l dau pe gât. În ziarul de azi zice că omul de la lift, omul căruia i-am sortit moartea, avea trei copii, toți sub șase ani. Polițistul pe care l-am omorât își întreținea părinții bătrâni, ca să nu ajungă la azil. Adoptase un copil, împreună cu soția lui. Era antrenor de fotbal, la juniori. Femeia cu walkie-talkie era însărcinată în două săptămâni. Mai beau din vin. Are gust de ruj roz. În ziarul de azi e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
devenim conducătorii atotputernici ai întregii lumi, și o să dobândim nemurirea, și o să stăpânim totul pe această planetă, și o să fim iubiți de toată omenirea, zice, tot n-o să uit că-mi datorați cosmetice în valoare de două sute de dolari. Arată bătrână. Părul îi stă aiurea. Din cauza cerceilor, din cauza ciorchinilor grei, rozalii și roșii, a safirelor roz și a rubinelor. Care au dispărut. Capitolul 21 Nu a fost vorba de o singură noapte, deși ăsta era sentimentul. La fel era în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în vârstă, bovin, tuns periuță, cu mâinile cât mănușa de baseball. Singur într-o cameră în care nu se mai află nimic în afară de un birou, sacul cu hainele mele și un borcan de vaselină. După ce rămân singur cu boul ăsta bătrân și grizonat, își pune o mănușă de cauciuc și zice: — Vă rog să vă întoarceți cu fața la perete, să vă aplecați și să vă depărtați fesele cu mâinile. Și eu zic: ce? Și uriașul ăsta încruntat își bagă două degete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tare se retrage încet, aproape de tot. Apoi se înșurubează din nou adânc. Încet ca limba a unui ceas, apoi mai repede, degetele unse ale polițaiului se înfig în mine, se retrag, se înfig, se retrag. Și, în urechea mea, vocea bătrână a polițaiului, vocea de criblură și de scrumieră zice: — Ia zi, prietene, ai timp de una mică? Și întreg corpul mi se strânge într-un spam. Și polițaiul zice: — Vai de mine și de mine, ia te uită ce ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de tine. Vreau să plătesc pentru crimele mele. M-am săturat să stric lumea doar ca să-mi justific relele pe care le fac. Polițaiul plânge acum din răsputeri, și în încăpere intră alt polițai. E tânăr; se uită la polițaiul bătrân, apoi la mine. Polițaiul cel tânăr zice: — Aveți probleme aici, dom’ sergent? — E o desfătare, zice polițaiul bătrân, ștergându-se la ochi. Ne simțim extraordinar. Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
relele pe care le fac. Polițaiul plânge acum din răsputeri, și în încăpere intră alt polițai. E tânăr; se uită la polițaiul bătrân, apoi la mine. Polițaiul cel tânăr zice: — Aveți probleme aici, dom’ sergent? — E o desfătare, zice polițaiul bătrân, ștergându-se la ochi. Ne simțim extraordinar. Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele pe care mi le-a băgat în fund, și rupe mănușa cu un țipăt scurt. Întreg trupul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să nu simt nimic. Se numește descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l cântau războinicilor schilodiți, celor foarte bătrâni, celor pe moarte. Ca să le pună capăt chinurilor. E un cântec de leagăn. O să fie bine, zic. O țin pe Helen și o legăn, zicându-i să se odihnească acum. Zicându-i că totul o să fie bine. Capitolul 44 La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
topiseră deja cât să-nceapă să sângereze. În momentul acela s-a auzit zgomot de pași la ușa camerei 131. Ușa s-a deschis. Eu stau încă pe jos, cu Helen și Patrick în brațe, morți, ușa se deschide; e bătrânul polițist irlandez cu părul sur. Dom’ sergent. Și eu zic vă rog. Vă rog, băgați-mă la pușcărie. O să pledez vinovat pentru toate. Mi-am omorât soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pavilionul administrativ, după femeia cu care a stat de vorbă, îi urmărește un timp mersul, privește din nou spre tînăr și surîde molcom, cu un aer trist: Tov Vlădeanu, un bătrîn ca mine are și-acasă... Lăsați, Don Șef! Dumneavoastră bătrîn?! rîde tînărul, să împrăștie zîmbetul trist. Oricum, murmură Don Șef nu tînăr ca dumneavoastră. N-ați văzut ce privire v-a aruncat? Frumoasă femeie! Și tînără... Și-aveți amîndoi niște ochi, parc-ați fi frați. Ia vedeți, am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Abia... Uite, o prinde el de brațe, obligînd-o să-l privească îți jur că imediat ce-și reia serviciul, imediat ce se reintegrează în viață, o las. Fără scandal, fără obiecții la pretențiile ei. Știe și ea că... Nu-i nici bătrînă și nici urîtă... Bei o cafea? întoarce discuția Paula. Da, răspunde Radu uitîndu-se la ceas mai am pînă plec la autogară. *** "Toată lumea de pe schelă / Nu ne vede sub umbrelă / Cînd ne sărutăm." Ha-ha! taie încet liniștea rîsul lui Lazăr, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trimită un vițel și nutreț, să-l îngraș, să am ce tăia și-abia apoi să vină, dar nu înainte de a mă fi chemat într-o duminică, aici, în ușa crîșmei, de față cu lumea, să-mi sărute mîna asta bătrînă, uscată, care, atunci, a fost mai slabă ca a lui și n-a putut să-i rupă oasele înainte ca el să-mi fi dat și-al doilea pumn..." Termină apoi de băut ce mai are în sticlă, aruncă sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în drum cu urme de nuia sau de curea pe fese, uneori și pe picioare. Un fel de isterie comună cuprinsese satul, că la cea mai mică obrăznicie copiii o încasau ca niciodată. Popa a aflat de asta, un popă bătrîn, slab, abia venit de la Canal, dar cu o figură luminoasă, deși brăzdată adînc de vreme, ca un deal de șuvoaiele furtunii, cu pasul mărunt, punctat ritmic de bastonul cu mîner de fildeș, către care copiii alergau să-l întîmpine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre asistenta șefă, arătînd cu capul în direcția ușii: Am auzit-o cînd se plîngea unei surori cum o înnebunește cu telefoanele ăla cu motocicleta. Ce speră mai mult? Nu-și dă seama că se ofilește acuși? Asistenta șefă, femeie bătrînă deja, în pragul pensiei, care știe ce se ascunde dincolo de poza Paulei, tace, preocupată de condicile pe care le mai verifică o dată. Pe sală, trecînd pe lîngă ușa cabinetului cu telefon, Paula nu se poate abține să nu intre. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cățelușei să o asculte. Uite așa ar trebui să facă din cînd în cînd și Virgil cu Coca spune soțul, venind iarăși de pe saltea lîngă ea -, că domn-domn, dar ești domn cînd ai o doamnă... Nu ți-e rușine, om bătrîn! clatină din cap spre el soția, potrivindu-și mai bine ochelarii. Cum poți accepta ideea că o femeie ca ea ar suporta o asemenea brută?! Tatăl copiilor, întors de la bucătărie cu un făraș și o mătură, se abate pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că-s pus pe taclale acum; sînt doar trist, i-am spus-o și președintelui; sîntem un oraș de munte, frumos, ospitalier; dar nota bene! riscăm să rămînem mereu la condiția vulgară de provincie. Tu ești novice; eu îs mai bătrîn în astea: pentru ce-a venit regizorul care ți-a montat piesa? A făcut un ciubuc, atît! Facem diverse manifestări culturale cu invitați de la centru, din metropolă. Vin, se simt bine și pleacă. Prin două-trei festivități nu vitalizăm cultura aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca la Evanghelie... Theo era tînăr, frumos; adusese cu el o anume puritate..., o... Un timp, profesorul stă ca paralizat, apoi, dintr-o singură mișcare, o prinde pe bătrînă de umeri, izbind-o de perete, căutîndu-i cu degetele gîtul: Scorpie bătrînă, de ce nu mi-ai spus pînă acum, de ce?! Ai lăsat-o pe fiică-ta să-și bată joc de mine. Atunci, în '54, mi-a arătat actul de naștere al fetiței, zicînd că-i a mea, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi fie tot mai frică... Și mie spune vecina -, toată noaptea am plîns din cauza unui coșmar. Are dreptate bărbatu-meu: o mamă e vinovată de moarte dacă nu are grijă de un copil. Mă duc acum, dar cam tîrziu: eu, bătrînă; ea, matură, apucată pe căi rele, ce, crede că nu mi-am dat seama ?!... Alături, Maria Bujoreanu plînge înfundat, în timp ce cățelușa, observînd-o, s-a oprit din starea de nervozitate și-și întinde botul mic să-i poată atinge mîna. Dorin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aude iarăși scheunatul cățelușei. Nu-i a bună spune țăranul nevestei. Da, scheaună urît confirmă țăranca. Îți amintești?, și-n vara lui '40, cîinele nostru, care era legat sub șură... Noi amîndoi dormeam afară, în coșul căruței, mai ții minte? Bătrîn și fără minte! dă țăranca un cot soțului. Numai la prostii ți-i gîndul... Dinspre bucătărie se aud bătăi într-o ușă. E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-aveau habar de curse rapide, că nu-i bine să fugi după doi iepuri. Clipele de nebunie sînt una, orînduirea vieții e alta, cere rațiune. Și-apoi, să fii sigur, cel cu care mă căsătoresc nu-i nici prea bătrîn și nici urît. Că nu mi-a oferit acea sclipire..., asta-i altceva, și nu la așa ceva se reduce o căsnicie. "Doamne!, am auzit bine?! se cutremură Mihai. A vorbit fata care mi-a adus ieri flori, sancționîndu-mi comportarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi înțeles imediat că excrescența provenea din materia spongioasă din jurul uretrei sale - că, în mod bizar, bulbul vestibular era orientat spre exterior, împingând un con vulcanic miniatural, alcătuit din țesuturi, tendoane și vase de sânge. Trupul este asemenea unui țăran bătrân - păstrează vie amintirea nedreptăților îndurate (și închipuite). Însă și mai țărănească e tendința sa de a reține proverbe sau zicători. Un exemplu suficient de bun, însă atât de comun încât este rareori conștientizat ca atare, fusese descoperit de Carol. Degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]