5,096 matches
-
-au acest Ștefan Vodă, introd.edit., Iași, 1985; Și pietrele curg, București, 1985; G. Coșbuc, Elementele literaturii populare, pref.edit., Cluj-Napoca, 1986; Mândră floare-i norocu, pref.edit., București, 1990; Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, introd. edit., Câmpulung Moldovenesc, 2001; I. E. Torouțiu, Frunză verde. Cântece și basme poporale din Bucovina, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 81; Vasile Andru, Șase prozatori sub semnul solstițiului de vară, VR, 1979, 7; Nicolae Turtureanu, „Vămile cireșului
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
la zi, privind receptarea literaturii române în Germania fac din acest repertoriu un valoros instrument de lucru pentru specialiști. Tot lui F. i se datorează publicarea în „Romänische Revue” a unor serii valoroase de traduceri din culegerea de Poezii poporale. Balade a lui V. Alecsandri, precum și din colecțiile lui At.M. Marienescu și Jarník-Bârseanu. Încă din al doilea an de apariție al revistei F. traduce balada Meșterul Manole, realizând o transpunere fidelă originalului românesc. Dintre baladele lui V. Alecsandri și At
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
publicarea în „Romänische Revue” a unor serii valoroase de traduceri din culegerea de Poezii poporale. Balade a lui V. Alecsandri, precum și din colecțiile lui At.M. Marienescu și Jarník-Bârseanu. Încă din al doilea an de apariție al revistei F. traduce balada Meșterul Manole, realizând o transpunere fidelă originalului românesc. Dintre baladele lui V. Alecsandri și At. M. Marienescu se remarcă versiunile la Miorița, Inelul și năframa, Soarele și luna. Cărțile și revistele trimise de Astra i-au servit la întocmirea repertoriului
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
din culegerea de Poezii poporale. Balade a lui V. Alecsandri, precum și din colecțiile lui At.M. Marienescu și Jarník-Bârseanu. Încă din al doilea an de apariție al revistei F. traduce balada Meșterul Manole, realizând o transpunere fidelă originalului românesc. Dintre baladele lui V. Alecsandri și At. M. Marienescu se remarcă versiunile la Miorița, Inelul și năframa, Soarele și luna. Cărțile și revistele trimise de Astra i-au servit la întocmirea repertoriului publicat în revista lui C. Diaconovici, care i-a acordat
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
și năframa, Soarele și luna. Cărțile și revistele trimise de Astra i-au servit la întocmirea repertoriului publicat în revista lui C. Diaconovici, care i-a acordat lui F. locul cuvenit în enciclopedia sa, prețuindu-i activitatea de „traducător de balade și poezii românești în limba germană, prin a căror publicare în revistele literare cele mai răspândite germane a contribuit mult la lățirea creațiilor poetice românești între germani”. Repere bibliografice: Encicl. rom., II, 426; Heinz Stănescu, Ludwig Vinzenz Fischers, „Titellose Bilder
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
merg intelectualii”, „Hronic săptămânal”, „Curier”. Versurile incluse în sumar sunt îndrăznețe, parcurgând toate palierele expresivității și inovației poetice, de la expresionism la gratuitate ludică. Publică poeme Eugen Ionescu (Cântec de dragoste), Horia Stamatu (Alegorie pentru noi), Emil Botta (Comă), Mircea Streinul (Balada spunerii de moarte), Petre Boldur, Barbu Brezianu, Ilariu Dobridor ș.a. Proză apare sporadic (Al. Sahia, Ouăle și patriarhul). Sunt inserate interviuri substanțiale, precum cele cu Marcel Iancu și Camil Petrescu. Eseuri și articole incitante publică Emil Cioran (Auguste Rodin, Reflexiuni
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
Acesta poate deveni astfel un instrument de acțiune politică, slujind la realizarea unității naționale. Literatura populară trebuie culeasă așa cum circulă în popor, pentru a i se conserva originalitatea. Sub titlul general Poezii poporale din Ardeal se tipăresc cântece de cătănie, balade, doine, colinde, ghicitori, anecdote versificate, basme și povești culese de I. Pop-Reteganul, George Catană, Laurențiu Ciorbea, C. Giurgescu, Iulian Puteciu, Iuliu Tuducescu, I. Roșu al lui Marcu, N. Demenescu, Elena Georgescu. Cei mai mulți dintre acești culegători erau învățători în satele din
FOAIA DE DUMINECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
Pagini de jurnal (1948-1954), București, 1997; Visul cavalerului, Constanța, 1998; Figuri în filigran, București, 1999; Odiseea editării „Poeziilor” lui Eminescu în prima sută de ani (1884-1984), Constanța, 2000; Jurnal intermitent (1945-1947. 1964-1984), Constanța, 2001; Existențe și creații literare, Constanța, 2001; Balada morții lui Edgar Poe, Constanța, 2003. Traduceri: Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, București, 1942 (în colaborare cu Viorica Hanagic); Erskine Caldwell, Pogonul lui Dumnezeu, București, 1946, Răzmeriță în Sud, București, 1948; Aczél Tamás, Sub steagul libertății, București, 1952 (în
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
dacă nu își trage rădăcinile din mitologia unui popor. Din păcate, în primul deceniu postbelic poetul s-a conformat dogmelor și stilului uniformizator al epocii, despărțindu-se de modul său liric anterior. Acum cultivă poemul lirico-epic de proporții, lirica encomiastică, balada, basmul versificat, sonetul. Mai târziu, în 1970, când a trebuit să-și selecteze poeziile pentru o ediție de autor, a renunțat la multe din aceste pagini. Cu toate că a adus servicii noii politici, a avut mult de suferit de pe urma atacurilor din partea
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
rusești și Cântec despre oastea lui Igor (1987), precum și din N.V. Gogol, F. M. Dostoievski, A.N. Tolstoi, L. Simionov. SCRIERI: Interior cosmic, Chișinău, 1939; Imaginea în artă, Chișinău, 1940; Cântecul zorilor, Chișinău, 1948; În august, Chișinău, 1951; Poezii, Chișinău, 1954; Balade și sonete, Chișinău, 1955; Povești, Chișinău, 1955; La balul coțofenei, Chișinău, 1956; Strofe lirice, Chișinău, 1956; Poeme, Chișinău, 1957; Versuri alese, Chișinău, 1958; Povestea vulpii, Chișinău, 1958; Iarba fiarelor, Chișinău, 1959; Nuvele, Chișinău, 1961; Tovarășul nostru de drum, Poezia, Chișinău
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
MEȘTERUL MANOLE, baladă populară. Este cunoscută și sub numele Cântecul lui Manole, Mănăstirea Argeșului, Legenda Mănăstirii Argeșului și Zidirea Mănăstirii Argeșului. Face parte din ciclul baladelor legendare și datează, aproximativ, din ultimele decenii ale secolului al XVII-lea. La originea acestui cântec epic stau legendele despre „jertfa zidirii”, generate la rândul lor de un mit. Potrivit unei credințe străvechi, noile construcții, îndeosebi edificiile mărețe, nu puteau
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
clădirii. Numeroase legende atestă această largă circulație a mitului. Cunoscut de lumea antică, el era răspândit atât în Europa, cât și în Asia, Africa și chiar în America precolumbiană. Formă poetică a îmbrăcat însă în aria sud-est europeană, unde predomină balada. Versiunile extrabalcanice cunosc o dezvoltare epică restrânsă, rezumându-se de obicei la prezentarea superstiției, și sunt axate pe ideea sacrificiului minim: erau sortiți să asigure trăinicia zidurilor fie copii, fie oameni în vârstă care consimțeau să suporte supliciul. La popoarele
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
afectează în chip direct destinul creatorului. Ideea sacrificiului maxim, abia schițată în variantele sârbești și bulgărești, capătă contur definitiv în versiunea românească, tipul moldo-muntean. Aici acțiunea este dominată de drama creatorului, încheiată printr-un dublu sacrificiu. Locul de obârșie al baladei pare să fie spațiul elin. Pledează pentru aceasta forma incipientă a cântecului neogrecesc, în care se păstrează trăsături rudimentare ce îl apropie de baza etnografică, și numele Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea baladei la
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
al baladei pare să fie spațiul elin. Pledează pentru aceasta forma incipientă a cântecului neogrecesc, în care se păstrează trăsături rudimentare ce îl apropie de baza etnografică, și numele Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea baladei la popoarele balcanice l-au avut breslele zidarilor aromâni. Variantele sud-est europene ale Meșterului Manole prezintă multe trăsături comune, dar conservă și o serie de particularități distincte. În balada grecească apare „blestemul ființei sacrificate”, în cea sârbească, motivul „alăptării după
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea baladei la popoarele balcanice l-au avut breslele zidarilor aromâni. Variantele sud-est europene ale Meșterului Manole prezintă multe trăsături comune, dar conservă și o serie de particularități distincte. În balada grecească apare „blestemul ființei sacrificate”, în cea sârbească, motivul „alăptării după moarte”, iar cea românească adaugă două episoade noi: primul cuprinde întâlnirea voievodului cu ciobănașul care îi indică locul pentru mănăstire, iar celălalt zugrăvește sfârșitul tragic al meșterilor. În evoluția
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
straturi deosebite: unul arhaic, întâlnit numai în Transilvania - unde mitul zidirii apare întrupat și în legendă, colindă și chiar în cântecul de lume -, și altul mai nou, cuprinzând variantele moldo-muntene. Acestea din urmă se disting printr-o realizare artistică desăvârșită. Balada debutează printr-un ritual - alegerea locului pentru mănăstire. Însoțit de Meșterul Manole și de grupul său de zidari, domnitorul Negru Vodă pornește pe malul Argeșului în căutarea unui zid părăsit, pe ruinele căruia urmează să-și înalțe ctitoria. Un ciobănaș
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Cu apă curată,/ Trecută prin piatră,/ Cu lacrimi sărate,/ De Caplea vărsate”. Versiunea românească a Meșterului Manole se caracterizează printr-o arhitectonică perfectă. Echilibrul compozițional se explică prin aceea că atât în prima, cât și în a doua parte a baladei este urmărit destinul meșterului, fără a se diminua rolul ființei sacrificate. De altfel, soarta lui Manole se împletește cu cea a Caplei într-un tot din care se degajă tragismul și duioșia. Sentimentele ce îi animă pe cei doi amintesc
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
altfel, soarta lui Manole se împletește cu cea a Caplei într-un tot din care se degajă tragismul și duioșia. Sentimentele ce îi animă pe cei doi amintesc de marile iubiri din literatura universală. Implicațiile adânci ale dramei cuprinse în baladă au constituit punctul de plecare al mai multor creații culte. În poezia Meșterul Manole, C. Bolliac prelucrează motivul în spiritul ideilor pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
mitul autohton într-o dramă de idei. Motivul este foarte răspândit în lirica dintre cele două războaie mondiale, fiind preferat mai ales de poeții tradiționaliști. Dintre creațiile artistice din a doua jumătate a secolului al XX-lea inspirate de această baladă, Meșterul lui Nicolae Labiș surprinde chipul de Prometeu român al eroului legendar. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București 1866, 186-195; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București 1885, 460-470; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, partea I, București
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
surprinde chipul de Prometeu român al eroului legendar. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București 1866, 186-195; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București 1885, 460-470; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, partea I, București, 1900, 18-21; C.N. Mateescu, Balade, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909, 13-28; N. Păsculescu, Literatură populară românească, București, 1910, 188-192; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 177-182; Tudor Pamfile, Cântece de țară, București, 1913, 19-24; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
424-430. Repere bibliografice: A. I. Odobescu, Scrieri literare și istorice, II, București, 1887, 499-516; Lazăr Șăineanu, Legenda Meșterului Manole la grecii moderni, CL, 1888, 8; Tudor Pamfile, Mitologie românească, I, București, 1906, 248-258; Petre Caraman, Considerații critice asupra genezei și răspândirii baladei „Meșterul Manole” în Balcani, „Buletinul Institului de Filologie Română „A. Philippide”, 1934; Mircea Eliade, Comentarii la legenda Meșterului Manole, București, 1943; Ovidiu Papadima, Neagoe Basarab, Meșterul Manole și „vânzătorii de umbre”, REF, 1962, 3-4; Mihai Pop, Nouvelles variantes roumaines du
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
chant du Maître Manole (Le Sacrifice de l’emmurement), RSL, 1963, 1; Ist. lit., I, 125-128; Lucia Djamo, Tema Meșterului Manole în limba albaneză, RITL, 1965, 1; Adrian Fochi, Versiuni extracarpatice ale legendei despre „jertfa zidirii”, LL, 1966; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 69-108; Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia noastră populară, București,1967, 295-306; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada populară română și doina), II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București,1969, 185-223; Ion Taloș, Meșterul Manole
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
limba albaneză, RITL, 1965, 1; Adrian Fochi, Versiuni extracarpatice ale legendei despre „jertfa zidirii”, LL, 1966; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 69-108; Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia noastră populară, București,1967, 295-306; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada populară română și doina), II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București,1969, 185-223; Ion Taloș, Meșterul Manole, I-II, București, 1973-1997; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975, 118-122; Ion Rădoi, Variantele românești ale baladei
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
poezia noastră populară, București,1967, 295-306; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada populară română și doina), II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București,1969, 185-223; Ion Taloș, Meșterul Manole, I-II, București, 1973-1997; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975, 118-122; Ion Rădoi, Variantele românești ale baladei „Meșterul Manole”, în Semiotica folclorului, coordonator Solomon Marcus, București, 1975, 50-71; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 330-337; Dicț. lit. 1900, 561-563; Gheorghe Ciompec, Motivul creației
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Balada populară română și doina), II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București,1969, 185-223; Ion Taloș, Meșterul Manole, I-II, București, 1973-1997; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975, 118-122; Ion Rădoi, Variantele românești ale baladei „Meșterul Manole”, în Semiotica folclorului, coordonator Solomon Marcus, București, 1975, 50-71; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 330-337; Dicț. lit. 1900, 561-563; Gheorghe Ciompec, Motivul creației în literatura română, București, 1979; Horia Bădescu, Meșterul Manole sau Imanența
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]