2,242 matches
-
p. 137. 107. Veronika Görög-Karady, „Ethnic stereotypes and folklore. The Jew in Hungarian oral literature”, În Folklore Processed. In Honour of Lauri Honko, ed. Reimund Kvideland, Studia Fennica Folkloristica, Helsinki, 1992, pp. 114-126. 108. Marianne Mesnil, Etnologul, Între șarpe și balaur, și Marianne Mesnil și Assia Popova, Eseuri de mitologie balcanică, cuvânt Înainte de Paul H. Stahl, Editura Paideia, București, 1997. 109. Moses Schwarzfeld, „Excursiuni critice asupra istoriei evreilor În România”, În Analele Societății istorice „Iuliu Barasch”, an II, București, 1888, pp.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Nord, care amenință pacea, independența și suveranitatea națiunilor împotriva înrobirii popoarelor se ridică marele și invincibilul Stat Sovietic, condus de Partidul Bolșevic și de tovarășul Stalin, țările democrației populare, masele populare cele mai largi..." Imaginea hidosului imperialism american, a balaurului care era Pactul Atlanticului de Nord, împotriva căruia se ridică, iată, Stalin-Fat Frumos și Statul Sovietic - precum babă făcătoare de minuni din basme Sfântă Vineri - această imagine va continua să existe, rezidual, în mentalul lui Ion Iliescu până în anii '90
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
asociat luminii albe și corbului alb. Bunicul dinspre mamă al lui Lug fusese Balor „corbul” (zeul) negru al adâncurilor din ținuturile Fomoîré, pe care „oamenii zeiței Dana” au trebuit să-l înfrunte, trecându-l printr-un pârjol. Balor va da balaurul din credințele noastre (pe o linie genetică de proveniență celtică). Moartea - asociată unui tărâm insular, paradisiac, sustras suferinței și morții (Sidh) unde oamenii erau așteptați după ce-și vor fi consumat „lanțul” de pământ al întrupării. Sidh este format din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Și, înfigând pintenii o sărit cu calul peste mine și s-o aruncat în luptă! Ca un leu-paraleu înfuriat s-o năpustit cu sabia în turcime, unde era vălmășagu' mai mare, strigând: "După mineee!!!" Ca un Făt-Frumos în luptă cu balaurul! Ca însuși arhanghelul cu sabia sa de foc! S-o încins o luptă pe viață și pe moarte, de ziceai că-i prăpădenia lumii, nu alta! "Lovește!! Taie!! Împunge!! Ucide!!" Pentru Moldova și Ștefan!!!" răcneam de clocotea văzduhu', până la cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu câteva picături din "Sângele Domnului": izbânda se cuvine a fi prăznuită. Ștefan, cu coroana Mușatinilor pe cap, în tronul domnesc o horbotă sculptată în lemn -, vegheat de capul fiorosului bour moldovenesc, alături de flamura oștirii închipuind pe "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", se ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spargă, amestecându-se cu bubuitul pușcilor ce băteau Cetatea Dâmboviței... Aaa... Atunci? Țara Românească înfrântă era sub călcâiul "Moldoveanului cumplit". Taica, scăpase... Prin fugă la turci! Mi-a scăpat printre degete... Noi eu și maica am rămas în Cetate, dobândă... ..."Balaurului fioros", râde Ștefan amintindu-și. ...Împreună cu maica, stăteam strâns îmbrățișate, tremuram, plângeam și ne așteptam moartea... Atunci, lovită cu piciorul, ușa a sărit în lături... Și "Căpcăunul cel fioros" a intrat cu sabia însângerată, să taie capul fiicei și Doamnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Primul meu sfetnic" și te am aproape inimii mele, pentru înțelepciune și pentru că nu lingușești. Pentru faptele trecute, m-am căit și-am căpătat iertare. Atunci, nu-l cunoșteam pe adevăratul Ștefan Vodă. Umblau tot felul de vorbe... "Ștefan Satrapul! Balaurul cel rău din fire!" Atunci când m-ai trimis cu primul salvconduct în Polonia, intervine Vlaicu, unii pribegi au izbucnit în lacrimi. Și totuși, prea puțini s-au întors... Străinătatea, cât a fi ea de luminată, tot străină inimii tale rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lumânărilor ce-i joacă pe chip dau viață sfâșietoarei dureri că oamenii nu i-au înțeles jertfa. La picioarele Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, alți sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților. Tăcerea adâncă e tulburată numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
entuziasmează Mihail. Ciocu' mic! Nu te mai grozăvi! Vorbim noi la urmă!... Eu mă temeam de un război-fulger, caz în care eram terminați! Așa, ei sunt mai mulți, noi suntem mai isteți! Închipuiți-vă: un șarpe ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Într-un luminiș de codru, tăiat de firul unui pârâu, printre cioatele stejarilor retezați, au ridicat corturi, printre care unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în codrii Berheciului. Tatarii!! Aiasta ne mai lipsea! vociferează Stanciu, ce se apropie însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu săbii, cu scuturi, întorși dintr-o "Bătălie voinicească"... Vestea a căzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
săbii, că vor să lupte și ei împotriva necredincioșilor. Călugării?!... Cu sabia?!... Aiasta nu s-a mai pomenit! spune Ștefan și inima în el crește. Moldovenii mei!... A dat strechea în popi. Și Sfântul Gheorghe a luat sabia, ca să ucidă balaurul întruchipare a răului... Să li se împlinească voia! Să mi-l aduci pe stareț! Voi chiar eu să-i dau sabia! Ar mai fi ceva, grăiește Luca stingherit, da'... e cam de râs... E de râs?! Apăi zi, că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din aceste țări, și politica suedeză e foarte favorabilă eliberării acestor țări crunt îngenuncheate și pregătită să le ajute din toate punctele de vedere. Trăim un timp crucial, în care marele imperiu roșu se dezmembrează de la sine, căzând ca un balaur zornăitor și puturos. Cum se va debarasa lumea de cadavrul lui? 20 ianuarie Dimineața, din nou în cimitir (Norrakyrkogården), lângă micul cimitir evreiesc în care sunt înmormântate mari personalități ale culturii suedeze, ca pictorul Ernst Josephson, dar și editorul Gerard
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Sorescu: „El observă puterea iubirii, descoperă umorul cotidian... Dar cel mai fervent îl preocupă pe poet eterna întrebare: Cine sunt eu?”. Întâlnire cu Birgitta (Trotzig) la restaurantul chinezesc Muren (Zidul), în apropierea casei ei, foarte aproape de statuia Sfântului Gheorghe omorând balaurul, care ne trimite de departe irizări de verde de jad chiar în orezul pe care-l mâncăm. Vorbim despre Sorescu foarte mult. Surprinsă să aflu că poetul nostru n-a fost niciodată propus pentru Premiu. Dimpotrivă, Nichita a fost un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
despre care nu știu nimic. Am făcut plimbări lungi în Gamla Stan, orașul vechi al Stockholmului, undeva printre casele cristaline trăiesc ființe iubite de care sunt legată misterios. M-am oprit ca de obicei în fața statuii Sfântului Gheorghe luptând cu balaurul. E o variantă a altei statui care se găsește în Stor Kyrka, Biserica mare în care „eroul meu”, Carol al XII-lea, a fost încoronat când era încă adolescent, dar pe drum către biserică i-a căzut coroana de pe cap
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
adevărat eroul acestei drame non stop. Calul și hățurile lui parcă vorbindu-mi despre modalitățile extraordinare ale naturii care dă lupta, pe când călărețul are numai datoria de a accepta lupta, a conduce cu o anume rigiditate natura din afara naturii sale. Balaurul e deja călcat în picioare, e deja sastisit de atâta bogăție și satisfacere a tuturor simțurilor. Am impresia că s-a îngrășat de atâta îmbuibare cu fecioare atrase de el, mai ales de aurul lui, de visele de fericire, de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tuturor simțurilor. Am impresia că s-a îngrășat de atâta îmbuibare cu fecioare atrase de el, mai ales de aurul lui, de visele de fericire, de sexualitatea lui debordantă. E vorba de sastisirea în partea cea mai joasă a naturii. Balaurul parcă acceptă (ca în toate basmele lumii) faptul de a fi învins, o cură scurtă de „slăbire”, sigur că își va relua mai târziu forma de mare tentator al plăcerii și acumulării, pe care nimeni n-o poate extirpa din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
au impregnat atâtea impresii, fotografii globulare ale celor care au fost aici și ale căror gânduri și sentimente se imprimă în tot. Le voi privi acasă, în liniște, scriind încă o dată despre prințesa care s-a lăsat sedusă de bogățiile balaurului (cum a făcut magistral Gunnar Ekelöf), și în clipa saturației i-a venit gândul să-l părăsească, să înceapă o viață sfântă. Oare nu asta e și povestea mea, și, dintotdeauna, povestea oamenilor fascinați de tot luciul lumii care ți
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dă la un moment dat (sau îl câștigi), ca să constați puțin mai târziu, cu stupoare, cât de nefolositor este acest luciu al lumii pentru angoasele tale puternice? Dar Fecioara își va risca mereu viața. Dorul după altceva decât după „lucirile balaurului” se expune chiar acum pe străzile bogate ale Stockholmului, unde sezonul comercial a început cu agresivitate. Dar oamenii au fețe triste, deși posedă mult, fețe de alienați care au ghicit deodată că totul în jurul lor e vanitate. Unii, ca mine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în când din cap și, la sfârșitul lecturii, mi-a spus: Merge, mă simt ca Ulisse în drum spre casă, nebănuind ce primejdii și încercări îl așteaptă. Ai grijă însă cu documentele din Dosar. Apar acolo ciclopi, furii, șerpi și balauri cu două picioare, cu nume și prenume. Cu toții au încercat să mă piardă, precum șerpii pe Laokoon, dar or fi având și ei, în zilele noastre, copii și nepoți și n-aș vrea să pătimească și să se rușineze de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nr. 13, 1906; Maica Melania, Buc. Bibl. Soc. nr. 90, 1909; La un han odată, Buc., 1911; Neguri, Bibl. Lumina, nr. 21 (1911); Un singuratic, Buc. Bibl. Lumina nr. 5; Chilia dragostei, Buc., 1913; Fetița doctorului, Buc., Minerva, 1914; Fântâna balaurului, povestiri din război, București C.R.; Ospățul, Buc., Casa Șc. 1921; În întuneric, piesă, repr. T.N. st. 1918/19. VASILE CIUREA Încheind, în 1961, studiile universitare, m-am oferit să conduc pe cel mai iubit profesor al nostru, ardeleanul Alexandru Husar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
tentează, spre a pierde, spița umană în aluncările unei maleficități ucigătoare. După evocarea viziunilor ce relevă conflictul dintre forțele divine reprezentate simbolic de înger, cei doi martori profetici, femeia înveșmântată cu soarele și forțele demonice ipostaziate mereu sub titulatura de balaur sau fiară, apare, în textul Apocalipsei, enunțarea unui act malefic aplicativ, operațional-direct asupra majorității oamenilor: este vorba despre închinarea la icoana fiarei și despre însemnarea cu numărul ei. Scriitorul mistic își descriere viziunea afirmând apariția forței malefice prin două entități
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Setilă, totul într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică și poetică, vis dureros în soiul lui Breughel și Callot: Așa vorbi bătrâna El are cap de taur Și Mihnea tremură; Și gheare de strigoi, Iar naiba, ce fântâna Și coada de balaur, O soarbe într-o clipă Și geme cu turbare Și tot de sete țipă, Când baba tristă pare; La dreapta lui zbură. Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urîte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe rîte, De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut-o Bătăliile românilor, compuneri în genere mecanice, părând adesea niște parodii, oratorice, sentențioase, alcătuite toate după același program simplist
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foc. Prin temperamentul său de șopârlă, Alecsandri notează în chip fericit plăcerea nemișcării la soare, pirotirea euforică: Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde, Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n vârf e-mpodobită c-un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuiește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente de o formă mult bizară Respînd noaptea raze blânde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus în oglinda unui lac. Ochiul vesel întîlnește, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]