2,062 matches
-
să sperie și autoritățile[1]. Lupta cu primăria Frica de a dormi sub cerul liber, de a pierde acoperișul, frica de a-ți pierde locuința și de a te vedea cu lucrurile, cu copiii, cu bătrânii în stradă, ”într-o baracă”, este factorul de stres constant care erodează sănătatea majorității locuitorilor din perimetrul Rahova-Uranus-Sabinelor. Depresia și bolile de inimă sunt problemele principale cu care se confruntă cei mai în vârstă. Toate ”se trag de la casă, de când am aflat de evacuare”, după cum
”Înainte eram puțini, acum suntem mai mulți și o să fim și mai mulți!” () [Corola-website/Science/295648_a_296977]
-
executorul, bineînțeles, nu lucrează), aflăm că cineva de la primărie a anunțat că domnul Vanghelie a aflat de protestul comun. El transmite că va face tot ce va putea, dar, între timp, ar fi bine ca familia ”să înceapă să construiască baraca”. Evacuarea propriu-zisă În următoarea săptămână câțiva dintre membrii familiei Moldoveanu merg la miezul nopții la sediul primăriei de sector să îl aștepte pe primarul Vanghelie (se pare că acestea sunt orele la care vine domnia sa la serviciu). Nu îl găsesc
”Înainte eram puțini, acum suntem mai mulți și o să fim și mai mulți!” () [Corola-website/Science/295648_a_296977]
-
prezența unui om care amenință cu sinucidera pe acoperișul blocului nu mai interesează pe nimeni. Familia Moldoveanu rămâne cu lucrurile în stradă, să doarmă pe trotuar, în fața casei în care a locuit timp de 30 de ani. Își construiesc o baracă din lemn și folie de plastic. Lupta continuă. Seara, la ora 19.00, înghesuită în baraca improvizată, familia Moldoveanu se uită la știri, la un reportaj cu propria lor evacuare. Stau toți unii lângă alții și se privesc. Mihai, băiatul
”Înainte eram puțini, acum suntem mai mulți și o să fim și mai mulți!” () [Corola-website/Science/295648_a_296977]
-
Moldoveanu rămâne cu lucrurile în stradă, să doarmă pe trotuar, în fața casei în care a locuit timp de 30 de ani. Își construiesc o baracă din lemn și folie de plastic. Lupta continuă. Seara, la ora 19.00, înghesuită în baraca improvizată, familia Moldoveanu se uită la știri, la un reportaj cu propria lor evacuare. Stau toți unii lângă alții și se privesc. Mihai, băiatul lui Cami, o strânge în brațe pe bunica lui când o aude vorbind la televizor. Nimeni
”Înainte eram puțini, acum suntem mai mulți și o să fim și mai mulți!” () [Corola-website/Science/295648_a_296977]
-
cu propria lor evacuare. Stau toți unii lângă alții și se privesc. Mihai, băiatul lui Cami, o strânge în brațe pe bunica lui când o aude vorbind la televizor. Nimeni nu comentează nimic. Știrile s-au terminat. Duminică după-amiază, în fața barăcii, Cami le pregătește de mâncare copiilor. Vin niște rude îndepărtate care au auzit de cazul lor și care au trecut printr-o experiență similară. Cami le spune și lor ce ne-a spus și nouă: „Noi nu cerșim. Ne-am
”Înainte eram puțini, acum suntem mai mulți și o să fim și mai mulți!” () [Corola-website/Science/295648_a_296977]
-
al noii oligarhii financiare. Pentru drepturile noastre, ale celor care nu ne încadrăm, protestăm mâine în fața primăriei sectorului 5! Informații despre mitingul Primăvara Evacuaților aici. (Fotografii de Vlad Petri) [1] O doamnă care se mutase cu întreaga familie într-o baracă imporvizată, fix în fața casei din care fusese evacuată ne-a spus la un moment dat: Stau de un an aici în baracă și degeaba. am făcut cerere la primărie, dar a câștigat locuința socială una care era după mine pe
”Înainte eram puțini, acum suntem mai mulți și o să fim și mai mulți!” () [Corola-website/Science/295648_a_296977]
-
Primăvara Evacuaților aici. (Fotografii de Vlad Petri) [1] O doamnă care se mutase cu întreaga familie într-o baracă imporvizată, fix în fața casei din care fusese evacuată ne-a spus la un moment dat: Stau de un an aici în baracă și degeaba. am făcut cerere la primărie, dar a câștigat locuința socială una care era după mine pe listă, pentru că stătea în cort în fața primăriei. Asta i-a deranjat mai tare decât noi și atunci i-au dat ei”.
”Înainte eram puțini, acum suntem mai mulți și o să fim și mai mulți!” () [Corola-website/Science/295648_a_296977]
-
pasagerilor, indiferent de rasă”. În octombrie, si Mărie Louise Smith refuzase să-i cedeze locul unei femei albe. Cu toate astea, liderii mișcării pentru drepturi civile au considerat că tatăl alcoolic al lui Smith și faptul că trăia „într-o baraca improvizată prin care vedeai înăuntru” o făceau „la fel de nepotrivită că și Claudette ca exemplu pentru comunitate”. Parks, pe de altă parte, a fost considerată un model atât de către afro-americani, cât și de către albi, astfel încât povestea ei a fost cea aleasă
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
din treisprezece persoane. După evacuare s-au mutat într-o groapă, în zona Vasile Pârvan. Ne-au rugat să nu dăm mai multe date despre adresa lor, deoarece se tem să nu fie evacuați și de aici. Trăiesc în niște bărăci improvizate. Au acceptat să ne acorde un interviu pe care il redam mai jos. <i>M.C.: Ce știați despre clădirea de pe Carol 53?</i></b> Mărită Iakab: Știam că e goală de 7 sau 8 ani. După revoluție, jumate din
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
unde v-ați dus de acolo? </b> Dorin Mincu: Despre Carol 53 îți spun ce a fost: unul a luat proiectul, altul a făcut manevră vorbind cu proprietarul și ne-au dat afară. Patru dintre băieți ne-au ajutat cu baraca, cu medicamente. De acolo ne-am dus la groapa (n.r. în spatele blocurilor din intersecția străzii Berzei cu Știrbei, lângă biserică „Cuibul cu barza”, zona Vasile Pârvan), unde am stat până în 15 martie (n.r. 2013). A.S.: Acolo v-a amenințat poliția
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
internă” a lagărului (Administrația Autonomă Evreiască din Theresienstadt), impusă de naziști, a încercat să le ușureze situația copiilor întemnițați la Terezín. Copiii au fost trimiși în spații în care condițiile de viață erau mai bune decât în multe din celelalte barăci din fortăreață și decât în spațiile insalubre unde erau ținuți adulții. Au fost încredințați unor pedagogi și beneficiau de o minima îngrijire medicală. Vedem („În frunte” în limba cehă) a fost o revistă clandestină „publicată” - citită cu voce tare, în
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
au căutat să vadă dacă chiar am predat totul, au găsit câteva lucruri, le-au luat, și în loc să le dea foștilor proprietari bonuri, le-au dat palme. Așa am intrat într-o altă lume, una condusă de evrei: infirmeria de la barăcile Ústí. Ne-au controlat de păduchi; sau cel puțin asta ne-au spus că fac. Apoi ne-au injectat cu ser împotriva tifosului și ne-au trimis în ghetou. Însoțiți de niște domni ciudați și foarte bățoși, unii dintre ei
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
prostii încât ne durea capul: ăsta era radio-șanțul<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/Vedem.%20Si%20noi%20tot%20copii%20suntem.docx# ftn3"><b>[3]</b></a> din Terezín. Într-un târziu, la ora 11 noaptea, ne-au dus la barăcile Hanovra unde ni s-au alocat paturi. De dormit nici nu putea fi vorba. Alarma s-a declanșat de trei ori și era plin de purici și alte gângănii. Cam atât despre sosirea mea la Terezín.</i> - Cortez (autor necunoscut
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
își pierduse aproape tot părul și, colac peste pupăză, mai era și rârâit. A fost un băiat ghinionist, foarte împiedicat. Mi-aduc aminte de o întâmplare care spune totul despre el. Într-o dimineață, pe vremea când încă locuiam în barăcile Hamburg, ne-am aliniat vreo 50 de băieți la pompă, ca de obicei. Când i-a venit rândul lui Bruml, a reușit să se săpunească pe tot corpul, dar s-a luat apa înainte să apuce să se clătească. Kurt
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
pe noul număr din Vedem, iar o carte împrumutată de la bibliotecă e înconjurată de biscuiți, clătite și chifle. Domnul Fišer intră și strigă numele norocoșilor care au primit pachete: Pollak Erik, Löwy, Ginz. Ginz sare din pat și fuge la barăcile Podmolky, lăsând totul împrăștiat pe pat. Dar Domnul Fišer îl apucă de surtuc și strigă: „Măi omu’ lu’ Dumnezeu, stai să semnezi de primire!” Editorul nostru neobosit se dă înapoi vreo zece metri (cam atât măsoară surtucul lui), semnează repede
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
organizațiile de extremă dreaptă întețesc spai-ma față de „un val de azilanți”, folosind sloganul „Barca este plină!”. Procedura de azil este îngreunată, procentul celor care primesc o formă de protecție scade drastic. În același timp, azilanții sunt nevoiți să locuiască în barăci sau sub cerul liber, în fața centrelor de cazare pentru solicitanții de azil, supraaglomerate, precum cel din Rostock. Conflictele cu localnicii din zonă sunt iminente și vor fi tolerate de autorități. Începând cu anul 1990, asalturile împotriva „străinilor” devin din ce în ce mai frecvente
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
viață, cu menținerea relațiilor, ajungând până la revoltă. În 1943, în Buchenwald s-au pus bazele unei mișcări internaționale de rezistență (ICC), prin coordonarea mai multor prizonieri comuniști. Comitetul ICC era organizat sub forma unor grupuri naționale și a unor „blocuri” (bărăci din lagăr), conectând comuniști, socialiști, muncitori sindicaliști - un rol important având prizonierii care puteau vorbi mai multe limbi. Între 1943 și 1945 au reușit să organizeze două blocuri speciale în care copiii să fie ascunși și protejați de gardienii SS
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
După câteva săptămâni de muncă forțată, în martie 1945, a fost trimis într-un „marș al morții” înapoi către Buchenwald; a supraviețuit drumului pe jos; a fost repartizat în „lagărul mic”, o zonă din Buchenwald similară unui lagăr de exterminare: bărăci destinate adăpostirii a câte 52 de cai în care erau înghesuite câte 2000 de persoane suferind de foamete, frig, sete și tifos. În mai puțin de 4 luni, între ianuarie și aprilie 1945, au murit 5200 de persoane în „lagărul
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
porții. Astăzi, ceasul din turn arată mereu oră „auto-eliberării”[4]. Székely Laszlo își amintește cum copiii au fost chemați pentru transporturile de evacuare. Dar avioanele americane zburau deasupra lagărului, alarmă a sunat și au fost nevoiți să fugă înapoi în bărăci: „Atunci ăștia , ca să nu ducă și copiii, si toti din lagărul de copii să murim, i-au dezarmat [pe gardieni]. Ei au avut armele sub blocul numărul 6 [unde era și fratele lui, Imre] și așa au auto-eliberat lagărul Buchenwald
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
evacuare? T: Ce este un executor? T: Ce este un jandarm? T: Ce este acela un proprietar? T: Ce se întâmplă a doua zi după evacuare? T: Unde îți ții lucrurile, când nu mai ai casă? T: Ce este o baracă? T: Ce le spui colegilor la școală, când ești evacuat? T: Care este diferența dintre un evacuat și un boschetar? T: Ce vrei să te faci când vei fi mare? Arta evacuării T: Evacuarea - sursă de inspirație pentru artă. Arta
La harneală () [Corola-website/Science/295895_a_297224]
-
ca pe un simplu cerșetor. E foarte greu, să dea Dumnezeu să nu mai treacă niciun copil prin ce am trecut eu cu copiii mei. Am stat patru luni în stradă, cu tot cu copii, cu familia mea, mi-am făcut o baracă din scânduri, din lemne, cu prelate, cu celofane. Mi-a lipsit tot, mi-a lipsit acoperișul deasupra capului, mi-a lipsit apa caldă, o masă unde să-și facă temele copiii mei, lucrurile aranjate în șifonier, hainele lor de școală
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
de atâta stat afară probabil, acuma râd, stăteau afară întruna și n-aveau altă vorbă decât: „Ne e foame! Ne e foame!”. Nici nu treceau douăzeci de minute și iar le era foame. Mai intram seara cu familia mea în baracă și îți dai seama, n-aveam aragaz, n-aveam de niciunele și ne luam salam pe hârtie, și mă uitam așa la ei și mă întrebam ce-au ăștia de manâncă tot, toată ziua au mâncat. Nu le țineam contul
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
saltele și ne-am construit așa, practic niște mici dormitoare pe trotuar. Când temperatura a scăzut și mai mult, am strâns și mai multe celofane, plăci de lemn, tocuri de uși și de geamuri de pe străzi și ne-am ridicat barăcile, mici, cât să încapă pe trotuar, ca să nu vină să ni le dărâme. Oamenii s-au mobilizat și au strâns bani și ne-au adus câte o godină pentru fiecare baracă și lemne. Dar în special pentru femei, să stai
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
și de geamuri de pe străzi și ne-am ridicat barăcile, mici, cât să încapă pe trotuar, ca să nu vină să ni le dărâme. Oamenii s-au mobilizat și au strâns bani și ne-au adus câte o godină pentru fiecare baracă și lemne. Dar în special pentru femei, să stai o iarnă în stradă cu copiii, să ți-i crești în stradă, nu-i deloc ușor. Plus mai este vorba și despre siguranța pe stradă, uneori când rămâneam singură la baracă
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]
-
baracă și lemne. Dar în special pentru femei, să stai o iarnă în stradă cu copiii, să ți-i crești în stradă, nu-i deloc ușor. Plus mai este vorba și despre siguranța pe stradă, uneori când rămâneam singură la baracă mi-era frică, alteori nu, pentru că știam că mai sunt și alți oameni pe stradă în aceeași situație. Noi ne ajutam între noi, făceam seara foc și ne strângeam toți în jurul focului, și să ne păzim, și să ne încălzim
Femeile vorbesc despre experienţa evacuărilor forţate şi a retrocedărilor de locuinţe () [Corola-website/Science/295885_a_297214]