3,424 matches
-
o mână pe frunte și una în dreptul inimii. - Dar ce ai? îl întrebă Aglae, incredulă, în vreme ce Simion,hipocondru, îl privea cu neliniște. - Sunt bolnav, sunt grav bolnav, șopti cu întîrziere Stănică și, vârând cu încetineală mâna în buzunar, scoase o batistă mare, pe care o întinse spre Aglae, fără sa privească. - Ce e cu batista? - Mamă, te rog s-o uzi în apă rece, s-o pun la inimă. - Ești bolnav de inimă? întrebă speriat Simion, apropiindu-se. - Da.- Și eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
incredulă, în vreme ce Simion,hipocondru, îl privea cu neliniște. - Sunt bolnav, sunt grav bolnav, șopti cu întîrziere Stănică și, vârând cu încetineală mâna în buzunar, scoase o batistă mare, pe care o întinse spre Aglae, fără sa privească. - Ce e cu batista? - Mamă, te rog s-o uzi în apă rece, s-o pun la inimă. - Ești bolnav de inimă? întrebă speriat Simion, apropiindu-se. - Da.- Și eu cam sufăr de inimă, mărturisi Simion. Ce simți? Aglae se răsti la bătrân, aducând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te rog s-o uzi în apă rece, s-o pun la inimă. - Ești bolnav de inimă? întrebă speriat Simion, apropiindu-se. - Da.- Și eu cam sufăr de inimă, mărturisi Simion. Ce simți? Aglae se răsti la bătrân, aducând totuși batista udă lui Stănică: - Fugi de-acolo cu boala ta de inimă. Iar începi cu prostiile.Dar tu, se adresă ea ipoteticului ginere, de unde până unde, că nu te-am mai auzit? - Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol se logodește cu Otilia. Se produse atunci o reacție neașteptată. Aurica se făcu galbenă, apoi începu să tremure din toți mușchii feței și, în sfârșit, izbucni într-un plâns ridicol, cu sughițuri ascuțite. Se aruncase pe canapea și, cu batista la ochi, scâncea, după aceea, comprimîndu-și fața, ieși ca o nebună din odaie și-și duse în camera ei, vecină, ecourile plânsului. - Dar ce s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de zgomot.Stănică repetă știrea. - Proastă ești tu, Aurico, vorbi Aglae suspinătoarei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
las' că nu ești dumneata prost, nu te văz eu? (Stănică făcu iar cu ochiul lui Felix, căruia îi ardeau obrajii de ciudă.) Dar ce are Otilia aici? (Stănică îi scotocea acum prin sertare.) Ce de inele, ce de cercei, batiste fine, fleacuri scumpe, Pascalopol să trăiască... Cu Otilia, dacă ai bani, bine, dacă nu, te plantează. (Stănică începu să coboare scările, condus strâns de Felix, care se temea să nu ia ceva din casă; ajunși în odaia cu masa de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu se putu stăpâni și zise deodată surd: - Stănică, ieși afară... Acesta se ridică fără grabă, alese o bomboană dintr-o cutie a fetei și se ridică. După plecarea lui, Otilia rămase cu privirile în gol, își șterse cu o batistă niște lacrimi ce nu voiau să curgă, apoi se repezi ca o nebună pe scări și intră în odaia cu pianoforte, unde începu să cânte vijelios tot ce-i venea în minte. - Lipsă de griji, mormăi Marina în bucătărie. Doar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
oameni, s-a ascuns în cearșafuri, și se supără când bați cu bățul plapuma și celelalte. Astă-seară n-a vrut să se culce, fiindcă rufele n-aveau duh, fiind spălate cu leșie și persecutate. M-a văzut pe mine cu batista asta și striga zor-nevoie că duhul sfânt s-a ascuns în ea și să i-o dau să doarmă pe ea. De-abia l-am potolit. - De ce nu-l duce într-un sanatoriu? observă madam Iorgu.Ofițerul râse zgomotos. - Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tu ești mai ocupată să-lînsori pe Titi decât să mă măriți pe mine! - Da' ce, vrei să te arunc eu de gâtul bărbaților? De acumîncolo fă ce vrei, numai să nu-ți scoți vorbe. Aurica sughiță iarăși repede într-o batistă, dar se refăcu numaidecât și-și continuă mai departe automatismele ei erotice. Că Aglae dorea să reia legăturile cu moș Costache, nu mai era nici o îndoială. Stănică fu instruit să înceapă tratativele. G. Călinescu - E urât, zise acesta lui Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bani. Nu i se dăduse niciodată bani de teatru, sau bani de buzunar, nu i se cumpărase nici un pardesiu. Hainele le luase cu banii împrumutați, însă pe poliță. Instrumentul chirurgical fusese inventat. De asemenea boala, doctoriile, doctorul, călătoria la Iași, batistele. Râse de cuvântul "încălzit" pe aprilie, fiindcă nu se mai făcea foc din martie, cu tot frigul. Dar scandalul nemaiauzit erau cei 2142 pentru materiale de construcții. Care construcție? Prin urmare cuiele, țintele, cărămizile vechi, grinzile, toate erau în contul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aflase niciodată și apoi s-ar fi pus la dispoziția Otiliei. Care era însă modul de a face pe Otilia să primească asemenea ocrotire, fără să se supere? Găsi pe Otilia ghemuită pe sofaua ei, mușcând nervos din vârful unei batiste de dantelă. Felix desfăcu pachetul de ciocolată, rupse o bucată și-o întinse fetei, care o luă în tăcere și-ncepu s-o ronțăie. Mici lacrimi i se rostogoleau pe obraz. Neștiind cum să înceapă vorba, Felix întrebă: - Otilia, ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sfârșit, Stănică se potoli și începură să joace. Aurica, cu o țigară în gură, își privea emancipată cărțile din mână. Bătrânul nu voia să scoată bani, făgăduind că îi va depune oricând va fi nevoie. Căutîndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afară. Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei monede. Moș Costache sări cel dintâi, ca ars, și începu s-o caute pe sub masă. O găsi însă Aurica (era o monedă de doi lei) și făcu gestul de a o înapoia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prezența lui Dumnezeu. „Am putea să asemănam acest scenariu de transformare a ființei umane, care decide și este bine intenționată în același timp, cu momentul decolării unei nave dintr-un port, unde există unele persoane care salută acest moment agitând batistele. Încet, încet, nava se îndepărtează de țărm, devenind din ce în ce mai mică, până când dispare la orizont. Atunci, când nu o mai văd, oamenii de pe faleză încep să murmure cu tristețe: «nu se mai vede, a dispărut». Însă tocmai atunci, în depărtare, de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
duhul demonic, deghizat în Spectru. "Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, 192 DANIEL BĂNULESCU îndopate cu cele mai pestilențiale rămășițe, din cele mai scârbavnice gropi de gunoi ale Bucureștiului. Scoase o batistă, o înmuie în călimara cu apă și săpun și lustrui nodurile de lemn ale pupitrului său pentru a douăsprezecea oară. Și nu se înfățișa nici măcar aia, Dorina, să-i bramburească nițel creioanele, să-și pițigăie glasul și să-i ascundă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
meu l-a provocat la duel și a fost nevoit să-l omoare. Înainte de a se lăsa complet omorât, domnul Floyd încă și-a luat libertatea de a-și șlefui obiceiul, de-a se expune cu tot felul de accesorii, batiste, eșarfe, cravate, portmonee, toate de o culoare cu totul specială. Portocalie sau roz. Înclinarea aceasta ciudată i-a atras diminutivul de Pink. Prenumele său adevărat era Robin. Era o persoană cu totul deosebită, înțelegi, domnule Floyd? Pinky era uluit. - Da
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ușor cu ochiul la public, repurtase, previzibil, cel mai mare succes. Finalul găsi publicul în picioare. Întărâtat. Captivat. Șuierând. Aplaudând. Vociferând minute în șir. Toți purtau atârnate de îndoitura brațului stâng poșete. Toți își extraseră, în același moment, din poșete, batiste, fluturîndu-le, azvîrlindu-le, foșnind rochii, aplaudând, de parcă ar fi fost prinși cu cleștișori metalici la niște surse electrice. Coborî de pe scenă. Se pierdu în mulțimea spectatorilor. Se tîrî până la masă. I se turnă un pahar. I se turnă o sticlă. Dădu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște sâni de rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi vrăfuiră lui în brațe o casetă. Apoi încă o casetă. Un colier, cu fason medieval. O mapă burdușită cu acte (ca și cum și nobilimea britanică și-ar fi păstrat hîrțogăria
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tropăia deja pe ciment. Treizeci de secunde și puhoiul trecuse deja de nivelul celor patru glezne liorpăind, cu nădejde, prin în camera de baie. - Să ne salvăm, Sinistrate! Încet, prin ploaia tristă... un piept curbat de tuse... cu sânge în batistă. Pe după colț se duse." Dădură un colț. - Ce-i aici? se miră el. 351 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Scormonea, pe sub niște velințe, după icoana făcătoare de minuni. Și, doar în chiloți, cu icoana făcătoare de minuni pe genunchi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scuipătoarelor sau ale scrumierelor, demontate de pe hol. - N-au să se scurgă cinci minute și or să părăsească, de bună voie, incinta! rosti, calm, dintre antenele microfoanelor, Nicolae Ceaușescu. În efectul de liniște perfectă pogorâtă asupra Sălii Palatului, fluturarea unei batiste, scăpată de o activistă din sectorul G, pe pardoseală, echivală cu lovirea de către o măciucă, în centru, a unui gong teatral. - Nu-s decât patru bagaje drăguțe, parașutate la Otopeni de către o persoană deasupra oricăror bănuieli că n-ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deviezi sensul unui electron, să amesteci o impuritate clasată că puteai provoca o reacție în lanț imprevizibilă, neplanificată și cine știe ce se putea întâmpla cu atomul care era atât de instabil! Sosea în clasă, deseori, necăjită cu ochii roșii. Avea pregătită batista pe care o folosea, își făcea lecția iar el cu o glumă încerca s-o înveselească. Ea surâdea și preda mai departe, ce necazuri avea nu a aflat niciodată probabil îi făcea bine să evadeze în labirintul formulelor. La sfârșitul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Stere. Acesta se ridică și intrară în casă din nou. Soacra așeza rufele pe pat, le păturea una peste alta și ofta. Le dădu în primire mirelui. - Uite, maică: șase cearșafuri, șase fețe de pernă, saltea de lână, perdele, preșuri, batiste, bluzele fetii, fotele, hainele, pantofii, ciorapii, două fețe de masă, tot... Dogarul avea o față veselă de om ușurat. Adăugă și el: - Eu sânt om cinstit, ceea ce am zis, fac! Dădea, scăpa. Soacra se uita cu dușmănie la străin. Ea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ghiță Bîlcu, fina Smaranda, Cristea, tot neamul. Aduseseră coroane de flori, se închinau și plângeau. În odăile dogarului plutea un miros de tămue și de busuioc stătut. Văduva a chemat un preot, acesta a citit slujba, femeile puseseră gura în batiste, zguduite de mfluiire. - Tătucă, tătucă! Ne lăsași, tată! se căina Lina peste cosciugul lui. Cârciumarului îi dădură lacrimile. Se uita împrejur, casa tot curată, ca la venirea lui în petit. Afară ședeau desfăcute câteva butoaie cu papura în doage. Meșterul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu Ghiță Bîlcu luaseră cosciugul pe umeri. Lăcrimau, în fata gropii deschise, așteptau prietenii răposatului, meșteri bătrâni toți, și nașul Linei și al negustorului, cu capetele plecate. Iar a citit preotul din cărțile lui, s-au închinat. Muierile mușcau din batiste, suspinând. Aveau ochii roșii de plâns. Pe urmă groparii au coborât sicriul de lemn pe frânghii în deschizătura neagră a pământului. 108 Strigătele văduvei și ale fie-si nu putură să acopere zgomotul bulgărilor grei de pământ, rostogolindu-se și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și zicea că trăiește cu cucoane pricopsite, mâinile sale, pline de inele. Ghiuluri groase, cu filigran, împletite, aur în degete, să cumperi un cartier cu oameni cu tot. Altfel, cam dus din tinerețe, pe la urechi albise. Când tușea, scotea o batistă moale, punînd-o la gură, băgă și Paraschiv de seamă când intrară în casă după el. Bozoncea -lar fi tăiat de mult, că purta pantofi de hubăr, cu rame cusute și ștaif înalt, dar îi plăcea de el, de ce spunea și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Costume de stradă, fracuri de închiriat, costume de înmormîntare, pantofi extra, prețuri ieftine... Degeaba, domnilor! Desfăcură geamantanele cu o cheie potrivită și scoaseră lucrurile furate. Erau vreo douăsprezece cămăși, două costume de haine, o pereche de pantofi, așezați pe șanuri, batiste și izmene, o perie de cap și niște sticluțe cu parfumuri. Negustorul trăgea cu coada ochiului spre intrare, să nu dea cineva peste ei. - Ce dai, jupîne? întrebase codoșul. Domnul Goldenberg se mai strâmbase, zisese ca totdeauna că ei or
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ți luau ochii. Se bunghea și Nicu-Piele, se uitau Gheorghe, Sandu - ce să mai vorbim! Mort era, că a lui fusese, și-acum numai cu uitatul rămânea... Intră și starostele, că se îmbrăcase. Avea haine-n dungi, călcate, și-o batistă curată la buzunarul de sus. I-a privit pe rând. A mai tras de spatele lunganului, s-a mai uitat chiorâș la ăl bătrân, pe la zece a terminat și Didina cu oglinditul. Le plăcea pungașilor! Afară, la poartă, așteptau trei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]