7,476 matches
-
un timbru grav, de violoncel, unor melodii care au rămas și vor rămâne neuitate, ca: „Din bătrâni”, „Latinitatea strigă în tranșee”, „Adio, pâine neagră”, „Jurământ la Putna”, „Capul lui Mihai Viteazu”, „A treia pace mondială”, „Lăsați-mă să merg pe bicicletă”... În anul 1983, artistul este distins de Cenaclul Flacăra cu două premii speciale, pentru interpretare și compoziție. A scris, de asemenea, poezie și proza literară, rămânând în manuscris, neterminate, românul „Canalagii” și volumul „De ce râd grefierii”. Ca avocat și ca
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
FATĂ Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1092 din 27 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Când vei întâlni o fată - pentru copii Îmi place nespus de mult să călătoresc, nu are nicio importanță cu ce anume, pe jos, cu bicicleta, cu sania sau cu avionul. Îmi place să văd frumusețile lumii înșirate în stânga și-n dreapta drumului meu nesfârșit. Și nu mă opresc nicicând din mers, decât doar pentru a admira și mai mult frumosul pe care îl descopăr. Am
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016. Când a aflat după un secol de lâncezeală că urma să aibă vizitatori, s-a bucurat. A ieșit din cavou și-a lustruit cizmele și s-a uitat la bicicleta pe care o capturase de la Johannes von Eben. Rușii se bolunjiseră cu totul. Voiau revoluție. Nu mai ascultau de ofițeri. - Măi generale, îi zise căpitanul Ignat cu o nedisimulată răceală, parcă ne spuneai că „Pe aici nu se trece”, rosti
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
răceală, parcă ne spuneai că „Pe aici nu se trece”, rosti el influențat de zurba rusească. - Domnule căpitan, îți interzic să fii obraznic și să răstălmăcești spunerea mea de acum o sută de ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care abia ieșise. Praful fin se împrăștiase de jur împrejurul său ca aură de sfânt. Căpitanul Ignat își reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele ... Citește mai mult Când a aflat după
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele ... Citește mai mult Când a aflat după un secol de lâncezeală că urma să aibă vizitatori, s-a bucurat. A ieșit din cavou și-a lustruit cizmele și s-a uitat la bicicleta pe care o capturase de la Johannes von Eben. Rușii se bolunjiseră cu totul. Voiau revoluție. Nu mai ascultau de ofițeri.- Măi generale, îi zise căpitanul Ignat cu o nedisimulată răceală, parcă ne spuneai că „Pe aici nu se trece”, rosti
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
răceală, parcă ne spuneai că „Pe aici nu se trece”, rosti el influențat de zurba rusească.- Domnule căpitan, îți interzic să fii obraznic și să răstălmăcești spunerea mea de acum o sută de ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care abia ieșise.Praful fin se împrăștiase de jur împrejurul său ca aură de sfânt. Căpitanul Ignat își reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele ... X. GHEORGHE ANDREI NEAGU - TATUAJUL, de Gheorghe
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
00 dimineața. Ceasul deșteptător m-a trezit dintr-un somn superficial. Mă pregătesc pentru plecarea spre serviciu. Este important să respect orarul de plecare: ora 6:00, altfel nu aș avea nicio șansă să ajung la ora 8:00 cu bicicleta la serviciu. Cum secolul combustibilului a apus de mult timp, iar situația financiară nu îmi permite un autovehicul electric, pentru mine și mulți alții, bicicleta a rămas singura alternativă. Așa că îmi iau bicicleta și plec spre serviciu. Pe drum, sunt
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
6:00, altfel nu aș avea nicio șansă să ajung la ora 8:00 cu bicicleta la serviciu. Cum secolul combustibilului a apus de mult timp, iar situația financiară nu îmi permite un autovehicul electric, pentru mine și mulți alții, bicicleta a rămas singura alternativă. Așa că îmi iau bicicleta și plec spre serviciu. Pe drum, sunt depășit și claxonat de câțiva șoferi nervoși, fericiți posesori de autovehicule electrice, care par stânjeniți de un amărât ce pedalează vioi pe bicicletă în încercarea
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
să ajung la ora 8:00 cu bicicleta la serviciu. Cum secolul combustibilului a apus de mult timp, iar situația financiară nu îmi permite un autovehicul electric, pentru mine și mulți alții, bicicleta a rămas singura alternativă. Așa că îmi iau bicicleta și plec spre serviciu. Pe drum, sunt depășit și claxonat de câțiva șoferi nervoși, fericiți posesori de autovehicule electrice, care par stânjeniți de un amărât ce pedalează vioi pe bicicletă în încercarea de a nu întârzia la serviciu. Ajuns la
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
mulți alții, bicicleta a rămas singura alternativă. Așa că îmi iau bicicleta și plec spre serviciu. Pe drum, sunt depășit și claxonat de câțiva șoferi nervoși, fericiți posesori de autovehicule electrice, care par stânjeniți de un amărât ce pedalează vioi pe bicicletă în încercarea de a nu întârzia la serviciu. Ajuns la destinație, parchez bicicleta în spațiul special amenajat pentru acestea și mă îndrept către intrarea în instituție. O cameră de supraveghere montată chiar la intrare, îmi scanează într-o secundă chipul
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
spre serviciu. Pe drum, sunt depășit și claxonat de câțiva șoferi nervoși, fericiți posesori de autovehicule electrice, care par stânjeniți de un amărât ce pedalează vioi pe bicicletă în încercarea de a nu întârzia la serviciu. Ajuns la destinație, parchez bicicleta în spațiul special amenajat pentru acestea și mă îndrept către intrarea în instituție. O cameră de supraveghere montată chiar la intrare, îmi scanează într-o secundă chipul și trimite comenzile necesare pentru sistemul de securitate, care, îmi deschide imediat toate
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
salariul meu este de doar 200 de terres pe lună, este clar că va trebui să îmi iau gândul de la așa ceva. Va trebui să mă consolez cu ideea că voi avea o condiție fizică foarte bună până la adânci bătrâneți, folosind bicicleta, mersul pe jos, și uneori transportul în comun. Având în vedere că energia electrică este foarte scumpă în aceste vremuri, cu greu mi-aș permite să aloc 40 de terres din salariu, pentru abonamentul pe toate liniile companiei locale de
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
un program de lucru de 8 ore pe zi, așa că au decretat mărirea programului de lucru la 9 ore, apoi, după 20 de ani, au reușit să-l mărească la 10 ore. Ziua de lucru s-a terminat, îmi iau bicicleta și mă pregătesc de plecare spre casă. După ce am părăsit holul principal al instituției, camera de supravegere tocmai a trimis semnalul de închidere a calculatorului meu, închide automat luminile din birou și cele de pe hol, deschide toate ușile necesare, apoi
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
pregătesc de plecare spre casă. După ce am părăsit holul principal al instituției, camera de supravegere tocmai a trimis semnalul de închidere a calculatorului meu, închide automat luminile din birou și cele de pe hol, deschide toate ușile necesare, apoi îmi eliberează bicicleta din sistemul de prindere al parcării. Ajung acasă, pornesc televizorul cu holograme 3D situat pe masa din sufragerie, selectez postul tv dorit, prin simple mișcări ale mâinii. Acesta detectază mișcarea mâinii și schimbă postul, până când reușesc să aleg unul. Nu
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
bine zicea cineva odată, că aici găsești și ceea ce nu gândești că găsești. Mai nou, unele tarabe sunt cu adevărat, specializate pe anumite meserii, pe obiecte de același fel. De exemplu: piese auto de la mașini vechi, piese de motocicletă, de biciclete, de lăcătușerie, de strungărie, de zugrăvit, de cizmărie, de dulgherie, apoi tablouri, flacoane vechi de cosmetice, vechi ustensile de cabinet dentar, proteze dentare, peruci, bigudiuri de tot felul, pe epoci, antichități, etc. Înaintaintând ca absent, împins în mod forțat, de
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
știu de soarta ei. Ce vremuri... Beiușul meu drag, mi-e dor de tine... de acele vremuri când învârteam cercul pe stradă. Un joc simplu care îți dădea dexteritate și echilibru. Un cerc de metal sau chiar o roată de bicicletă fără cauciuc și un băț... Aceasta era jucăria care trebuia să o faci să alerge... și tu după ea desigur... până când scoteai limba de un cot! Mi-e dor de stradă Burgundia Mare unde am locuit când eram mic, întotdeauna
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
îmbrăcată, că mi-ar fi milă să “dezbrac” o așa operă de artă. În aceste condiții și conversația este artificială, de parcă joci într-o piesă de teatru și nu-ți cunoști bine rolul! Mai senzuale sunt feminele care umblă cu bicicletele pe trotuar, pedalând agale, cu șaua între buci, și activându-ți brusc repertoriul imaginar al pozițiilor visate! În definitiv, poți “pedala” și în dormitor, cu drăguța pe “cadru”, fără să te vadă toată lumea... În documentarea mea am găsit și o
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
a făcut haz de-alde Mărășteanu. Auzi la ei, proprietate privată! --E nebun, bă, Ion ăsta lu’ Mărășteanu. L-au dat afară după unde-a lucrat, că o fi furat. Doar sunt de neam. --L-am văzut pe câmp, pe o bicicletă cu remorcă. Taie cu coasa, fel de fel de buruieni. --Pelin, bă, pelin strânge. Ce dracu o fi făcând cu el, nu știu. --Ca să-l mănânce, bă! Ha, ha, ha! Că ăștia n-au nici după ce bea apa. --Da
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
buruieni. --Pelin, bă, pelin strânge. Ce dracu o fi făcând cu el, nu știu. --Ca să-l mănânce, bă! Ha, ha, ha! Că ăștia n-au nici după ce bea apa. --Da’...zise unul care nu râsese deloc, remorca aia la bicicletă și-a făcut-o el. Înseamnă că se pricepe. Cred că am să mă duc la el să-mi facă și mie una. --Și eu, zise altul, am să-i cer să-mi facă o remorcă la căruță. --Ha, ha
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
ea vreo remorcă-două. --Lasă-mă în pace cu fierătaniile tale! Nu mă interesează afacerea ta. --Nici dacă ți-o dau gratis, mă? --Nici! Am alte treburi. Dar Tache nu s-a lăsat. L-a pândit când a plecat de acasă cu bicicleta și coasa și s-a dus la maică-sa: --Tușă Anico, am vorbit cu Ionel să-i aduc camioneta aia. Zice că vrea s-o repare. Femeia a rămas derutată și uimită: --Ți-a spus Ionel așa ceva? --Da, tușă Anico, așa
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
un tractorist,”prieten” de pahar, a remorcat-o la tractor și a dus-o în curtea Mărăștenilor. --Bucură-te, tușă Anico! A zis că, după ce o repară, poate o cumpără . S-a bucurat Anica Mărășteanu: poate nu se mai chinuie cu bicicleta aia. Iar Tache Spârcâiac făcea haz cu „prietenii”,că scăpase de fierătania care-i ocupase toată bătătura. S-a supărat foc Mărășteanu când a văzut-o în curte. A certat-o rău pe maică-sa și s-a dus valvârtej
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
împotriva celor care nu știu să afle ceea ce nu știu despre cei care știu că nu sunt cinstiți. Să știi că, unele fotolii, știu și sunt supărate că toată vara au fost înlocuite cu o șea de cal sau de bicicletă, iar de nu știi, chiar de elegantă banchetă...de mașină ori șalupă sau vreo barcă ori drezină, de nu mai știi cu ce se ocupă ministrul, știi tu cine, care știe bine să rupă gura târgului care nu știe că
CE GÂNDESC FOTOLIILE...? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360869_a_362198]
-
Șerban așteptând vestea. Îi vedea privirea senină și zâmbetul din colțul gurii și se aștepta la o veste bună. Bănuia ce o să-i spună. În urmă cu vreo săptămână îl rugase să-i cumpere lui Ionuț de ziua lui o bicicletă. El refuzase atunci, îi zisese că prea îi caută copilului în coarne, că au mai mulți nepoți și de-o parte și de altași nu au dreptul să-i nedreptățească în favoarea unuia. Dar, sigur mai judecase nițel, că așa era
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
trăiască așa. În dimineața asta, când s-a trezit cu senzația că va fii o zi neobișnuită, se cam miră și fără să își poată explica, aștepta cu destulă nerăbdare să vadă ce se va petrece. În capătul străzi apăru bicicleta cu poștașul Vasile, tocmai când Șerban îl atenționă încă o dată pe Ionuț, care era gata, gata să se prăvălească de pe tub, și vroia să se întoarcă în curte. Trebuia să sfarme niște porumb, să ducă la moară. Avea nevoie de
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
poate el îi va aduce vestea ce o aștepta, cine știe ce evenimente se întâmplaseră în țară sau în lume, precis era ceva important scris în „Scânteia”. Amână întoarcerea în gospodărie și așteptă ca Vasile, poștașul, să se apropie. Vasile descălecă de pe bicicleta lui cu o casă mai sus, scoase din grămada de ziare aranjată pe portbagajul bicicletei unul, îl împături încă o dată și îl vârâ între stâlpul porții și cadrul gardului. Era un bărbat mărunțel, de treizeci de ani, deși părea mai
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]