2,247 matches
-
fragmentele" lui Lamparia și cu greu mă abțin să nu reproduc vreo câteva. Mai sunt aici, cum spun, "frânturi de cugetare", unele de dimensiunea unor microeseuri, ca acelea despre Maiorescu, Dostoievski ( Idiotul), Rimbaud, Doamna de la Fayette, Proust, Bachelard, G. Călinescu (Bietul Ioanide), Borges. De mare atenție se bucură filosofii și filosofia: Platon, în cea mai mare măsură, Aristotel, Descartes, Pascal, Erasmus, Kant, Schopenhauer (desigur), Freud, Husserl, Heidegger, Nae Ionescu, C. Noica, Ștefan Lupasco. Subscriu fără ezitare: "Un filosof nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am așteptat fotografiile făcute de Mohonea și nu le-am primit. Mă pregăteam să-ți scriu și să te întreb dacă hotărârea reîntâlnirii nu s-a abrogat. Am primit de la tine vestea mare care va avea repercusiuni adânci în bugetul bietului Costică Rășcanu. Ce să-i facem, dacă și-a luat un astfel de angajament? Cred într-o participare de sută la sută ! Știu că ție nu îți este ușor a lua legăturile cu toți colegii și a-i anunța să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de 8 octombrie, tata a fost internat la Spitalul municipal din Făgăraș cu icter negru și o stare de subpancreactică. Dacă doctorița la care l-am internat n-ar fi fost bine pregătită în domeniu, l-am fi pierdut pe bietul tata, dar astfel, bunul Dumnezeu s-a mai îndurat și l-a lăsat între noi. Iar disperare, iar frică, iar agitație... A stat două săptămâni la Făgăraș, s-a remis starea critică pentru ca apoi să-l internăm la Sibiu - o
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
l-ați vedea ! Noi suferim cumplit că el se simte astfel. Cred că va trebui să consultăm acum vreun orelist dintr-un oraș mai mare. Are zile mai bune, zile mai rele. Îl supără mai ales atunci când stă pe verticală. Bietul bunelu! El nu s-a prea bucurat de viață căci n-a știut cum. În afară de dumneavoastră și d-l Narcov, de care poate știți de când trăia mama, tata n-are nici un prieten. A fost numai și numai în preajma noastră și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
farurilor posterioare ale unei mașini care te-a depășit. Galbenul și roșul sunt culori care răzbesc prin ceață și sunt vizibile. Așadar, cum cunoșteam remediul efectiv în situația dată, mi-am permis să conduc mașina cu o viteză rezonabilă, dar bietul Chouraqui, care nu vedea decât ceață peste tot, a prins o frică greu de disimulat și a început să mă îndemne zicând: "Domnule Palmor, să știți că, deși ora este târzie, eu nu mă grăbesc și te-aș ruga mult
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ai mei, ai noștri dacă vreți. Adică printre frații noștri, români zămisliți de daci și de romani. Mai precis, de dăcoaice și romani. Că doar n-or fi venit la luptă, în Dacia, sabinele lor sclifosite, hușchite de pe la alții! Aveau, bieții de ei, muieri puține. De aceea le-au ținut la Roma și cei care doreau neveste, au fost trimiși în Dacia. Dacii, fiind mai tot timpul beți, nu prea apreciau femeia, așa că toată lumea a fost mulțumită și s-a zămislit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prețul dughenii. Vornicii de poartă au prețăluit dugheana la 77 de lei. Vasilie a primit însă doar 30 de lei. Restul de 47 de lei o să-i primească mai pe urmă. Acest „mai pe urmă” au însemnat paisprezece ani și bietul Vasilie tot nu i-a primit. Marele logofăt i-a cerut lui Vasilie zapis sau martor pentru acestă datorie Dar de unde? Apoi a fost învinuit că în cei paisprezece ani nu și-a cerut datoria. Astfel nenorocitul de Vasilie a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ales, în plus, cu pielea berbecului. Dar de plâns a continuat să plângă în timp ce tovarășii ruși înfulecau carnea mai mult crudă decât friptă, codimentată însă din belșug cu votcă de-a lor. După ce n-a mai rămas decât oasele din bietul Vasilică, rușii și-au înhămat caii la atelaje și au pornit, urcând în grabă Dealul Morilor, către ținta fenală, Berlinul. - Și totuși am avut și colegi mai deosebiți, proveniți din familii de intelectuali, i-ai cunoscut mai bine, apropiindu-te
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
băieții „buni“, cărora le reușește totul, întreprinzători, generoși din lipsă de imaginație, monumente de plictiseală și de succes senil, exemplari în vidul corectitudinii lor. Ne e milă de gazetarii „angajați“, care „combat bine“ pe tărâmul injustiției publice, și, evident, de bietul Oblomov, care pare să-i poarte pe toți în spinare, așa cum Iisus poartă în spinare crucea lumii. Mila - spune spre sfârșitul romanului său Goncearov - e un sentiment precumpănitor în firea femeilor. Din acest punct de vedere, Ilia Ilici e un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să degradeze o formă de energie chimică, superioară, În alta tot chimică, dar inferioară folosind, pentru existența lor, diferența. Diferența? Da, transformată Însă În negentropie, adică Într’o ordine internă ce tinde spre perfecțiune. Căci acel trupșor Își caută, cu bietul lui ganglion, o devenire mai bună, În primul rând trăind, adică supraviețuind mereu Într’un mediu nu neapărat ostil, dar sigur incitant. O face uneori În șirul generațiilor, precum fluturele monarh, acela silit a bate America de la Nord la sud
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-și riscă barba pentru cele ce le spun eu, căci Își achită conștiincios cotizația la bărbier. Și-o permite căci, prieten cu toți ascultătorii, nu se teme că vreunul, bărbier de meserie, i-ar putea nimeri beregata, cum se temea bietul - deși Împărat - Dioclețian și nu fără motiv; pricină pentru care a Înlocuit rasul cu pârlitul cu coji aprinse de nucă... De unde le lua, În Munții Dinarici În care-și stabilise reședința? Evident din Dacia noastră, chiar dacă scăpată de sub sceptrul lui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai bună decât pisica nici că se găsește. „Meridian“, 23 martie 2001, ora 12,50 E ora 12,48. Pe fondul „cortinei“, intru În cabină și... surpriză: radactorul, doamna Mariana Ștefan-Antohi, e Înăuntru, luându-l, din zbor, la Întrebări pe bietul Cristi; Între timp, becul roșu s’a aprins... noroc de memoria mea pisicească, ce-mi permite acum să reconstitui: «În curând, rubrica Împlinește un an de viață. Cât Îl privește pe personaj, trebuie să recunosc că În emisie am mințit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
peste cei 400 de kilometri care ne despart? Simplu. Prin corespondență, eu având mereu la dispoziție poștașul personal: tot Cristi. Căci, ori de câte ori ajunge cu treburi pe la București, musai se Întâlnește cu Grinuț, care - zice-ți voi - pisicindu-se, Îl adulmecă. Iar bietul Cristi nu miroase a nimic altceva decât „a mine“, a parfum „Chat noir“. Așa cum eram Înainte ca trenul să se fi urnit spre capitală. Iar Grinuț pândește apoi clipa În care Cristi, Întors frânt din alergătura zilei, preferă să converseze
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-și șteargă fruntea». - «Dea Dumnezeu bine nene Cârțane, răspunserăm noi, ...dar de unde vii pe întunerecul ăsta ? » - «Din țară dragii mei, de la frații noștri de dincolo.» - «Și ce aduci dumneata în desagii ăia așa de mari ?» - « Apoi aduc cărți, să dau bieților noștri români, ardeleni, să vază toți din ce viță împărătească ne tragem noi românii. Pe aci prin munți, mai cu seamă când trec granița, trebuie s-o potrivesc noaptea, că sărăciile astea de jăndari îmi cam iau urma.Cu toate că aci
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vuietul stârnit de vânt era mai grav și mai adânc. Ce s-a întâmplat mai departe? A venit Revoluția. Crucea-orgă n-a mai ajuns la Bârnova. Se află și acum depozitată într-o debara, la Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor. Bietul Mărgărit! N-a fost să aibă parte! A u trecut mai bine de 30 de ani de la apariția primei cărți cu litere latine a unui scriitor din Basarabia: către sfârșitul anului 1978, "Junimea" ieșeană edita volumul de versuri "Steaua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
foaia pe lung, că replicile-s scurte si hârtia-i scumpă". Totul s-a năruit când Sfatul Popular, măsurând metrii pătrați de pe str. Parcului 37, a considerat că există niscaiva spațiu excedentar. Și a fost repartizat noul locatar: un... milițian. Bietul, era bine intenționat: se descălța de cizme când urca treptele de lemn, dar tot nedumerit rămânea, deoarece "și el scrie la birou, însă n-are nevoie de atâta liniște ca să întocmească un proces-verbal de pe urma căruia se poate lăsa cu pușcărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
circulație astăzi printre românii emigranți din USA și Canada, e-o mostră. Deplânge pocirea limbii strămoșești și împănarea ei cu americanisme: "De pe meleagul transilvan / Plecă Ion peste ocean / Lăsându-și strămoșeasca glie / Cu viză de la... loterie." Și ce să facă bietul Ion altceva decât să se alinieze la moda lingvistică a noilor meleaguri? "El PENTUIEȘTE, nu vopsește / Toyota lui o DRĂIVUIEȘTE / Fundația o DIGUIEȘTE (...) Numai atunci când se lovește / Și-și dă cu HAMARUL în dește / Înjură neaoș românește (...) A pus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îndurat marea durere, nu schingiuiții din pușcărie! Tot din culegeri de documente ("Conferința secretă a Uniunii Scriitorilor din 1955", Ed. "Vremea") se poate afla care a fost atmosfera în cele 8 zile (!) ale pseudo-conferinței. Plângeri, acuze, contestări, fitile, turnătorii. Baranga: "Bietul Ioanide" reabilitează legionarismul", Beniuc: "Labiș și Andrițoiu sunt descompuși din pricina beției", Jebeleanu: "Idolatrie la Cluj față de Baconsky", Dan Deșliu: "Labiș și Covaci fac tot felul de prostii", Petre Iosif: cutare student de la Școala de literatură a fost prins în flagrant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de la P.C. "ca și președinte", consideri formularea suficient validată și ți-o însușești fără s-o mai treci prin filtrul judecății proprii. Funcționează aici, din plin, complexul semidoctului: el vorbește, nu gândește. Dornic să aibă o exprimare îngrijită, se repede, bietul, ca vântul și ca gândul (pardon: ca și vântul, ca și gândul), atent să nu rateze vreo inovație și, astfel, să se facă de râs conversând în societate (dar, mai ales, în fața microfonului.) E-atât de convins că se exprimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
după ultimul preparator să-i dea mâna." M-am aflat, cândva, într-o situație asemănătoare. La terminarea ședinței, nu mă mai cunoștea nimeni, în vreme ce fericiții scutiți de bubuiala de la prezidiu, nu mai conteneau să-și strângă afectuos mâinile la despărțire. Bietul Maciu trebuie înțeles: se aștepta să fie înfierat cu mânie proletară, câtă vreme tocmai fusese criticat în revista sovietică "Voprosî istorii"... Nu știa că era programat pentru altă tranșă de demascări... * A u apărut, într-un singur volum, toate cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ar fi exprimat ironic "în aceste zile ar trebui să fim în repaos, să mâncăm și să bem", ori față de soldatul Bucureșteanu Petru ("a murit, ei și ce, salutare și noroc!") N-a scăpat turnătorilor nici soldatul Stan Gheorghe, deși, bietul, nu și-a exprimat decât o simplă îngrijorare: "dacă a murit tov. Stalin, precis că se va face război." Maiorul de grăniceri Bubulac Const. a fost trecut în rezervă (scăpând ușor!) fiindcă "a chefuit în ziua de 8 martie, ajunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu ne mai ducem la școală numai să n-o vândă, că ne ia laptele de la gură. Nimic, a chemat un om , a vândut capra și a luat 500 lei, cât a dat pe cărțile noastre. S-a dus bietul meu tată cu lacrimi și ne-a cumpărat cărți, cu rugămintea să nu le murdărim. Ne-am dus la școală plângând și i-am spus plângând învățătoarei. Ea cunoștea situația, ne-a mângâiat și ne-a spus că tata o să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sută pentru dric, Pe urmă nu mai scazi nimic. Din totalul rezultat Verși două treimi la Stat Și restul ți se cuvine Nu știu dacă mă exprim bine ! Am crescut, am pierdut pe măicuța, ne-am descurcat greu numai cu bietul tata, care ne spunea mereu să fim cuminți și cinstiți, să nu râdă lumea de noi că nu avem mamă. S-au făcut frățiorii mai mari și surioara la fel, unul a plecat în București, doi s-au căsătorit. Am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Nu ca acum, când te adresezi cu măi tată, tu tată, tu mamă, tu bunică sau bunicule! Doamne, asta ar fi fost o blasfemie, o lipsă totală de respect față de părinți, bunici, frați mai mari sau cunoascuți de aceeași vârstă. Bietul tăticuțu meu avea la el un zimbil mare din papură - un coș - și-mi spune că n-a avut ce să-mi aducă decât două turte făcute din făină neagră, pregătite de mânuța lui, pe plita casei. N-am zis
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Cântam tare duios De hăulea tot satul De cântecele mele. Și-acum, la această vârstă Îmi amintesc de ele. Oițele pășteau Eu și lor le cântam. Și îmi pun întrebarea La stradă, o mai fi poarta Care a făcut-o bietul tata? Unde sunteți oițe, Unde sunteți căprițe, Ca eu iar să vă cânt Voi să mă ascultați Să văd ce notă-mi dați. Acum mi-e dor de voi Dragele mele oi, În sat de poposesc Eu nu vă mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]