3,500 matches
-
în templul lui Mao. Ce fel de zgomote? întreabă ea, aproape tachinându-l. Ca sunetul scos de o bufniță? Un șoarece de câmp? Sau vânt? Tânărului i se înnoadă limba și se îndepărtează de ea. Ea îi strigă numele cu blândețe și-l face să se uite înapoi spre ea. Nu-mi place de mine, zice brusc Micul Dragon Ea simte cum între ei crește o tensiune stranie. Se trezește că rămâne fără cuvinte. Micul Dragon își înghite saliva. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru războiul de gherilă. Se ridică și veni să se așeze lângă ea. O cuprinse cu mâinile. Nu, te rog! Cuvintele îi ieșiră din piept aproape înecate. El nu fu afectat. Îi făcu plăcere lupta ei. Își forță calea cu blândețe. Dumnezeu asigură de mâncare fiecărei păsări, dar nu i-o și aruncă în cuib, îl auzi spunând. Trebuie să ieși și să o aduni. Aș prefera să-mi continui cărarea spre țărână. El nu-i răspunse, dar începu să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Despre poziția lui în Biroul Politic. Dușmanii pe care-i înfruntă. Lui îi este teamă. Tovarășe președinte! strigă ea. Sunt alături de tine indiferent că ne îndreptăm spre rai sau spre iad! El se întoarce spre ea, cu ochii plini de blândețe. Ea se simte apreciată la fel cum era apreciată cu treizeci de ani în urmă, în peștera din Yenan. Își aude iar propriul glas, declarând iubire printre bombele care cad. În devotamentul ei, el se recunoaște din nou drept erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lumineze de ziuă. Înainte de crăpatul zorilor, Liu se sperie brusc. Sunt bătrân, zice el. Femeia își deschide larg brațele, ca să-l strângă la piept. Îi simte trupul tremurând ușor. Faci tot ce poți pentru binele Chinei, îi zice ea cu blândețe. Ai plăti prețul, de-ar fi să fie unul? Omul zice că da. Ești încăpățânat. Era legământul nostru de nuntă. N-am uitat. Ea își lasă capul pe piptul lui. Jur că ți-aș ridica mândră capul, de-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cină. Îi ofer șansa de a fi maoistă. O ascult cu răbdare și îi direcționez gândurile. Insist până când e în stare să se exprime fără frică. Cred că tata e un promotor al capitalismului, începe fata. Da, Tao, înclină cu blândețe din cap Doamna Mao Jiang Ching. Vei primi dreptatea pe care o meriți. Întărește-ți tonul și ajustează-ți fraza. Scoate-l pe „cred”. Spune: Tata e un promotor al capitalismului. Spune-o răspicat. Gândește-te cum l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
măi, măi, râde el glumeț. Dușmanii tăi te vor omorî în clipa în care îmi voi da ultima suflare. Mă podidesc lacrimile. Zău așa, s-ar putea ca asta să nu fie o soluție rea. Vine și mă așază cu blândețe. Mă privește și îmi zice: Liniștește-te, tovarășă Jiang Ching. O să te descurci. Spune-mi doar cum te pot ajuta? Peste noapte, garnizoana 8341 a lui Mao, în frunte cu comandantul Dee, sosește la Studioul de Film din Beijing. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai crezi, îl chestionez, cè femininul va împèca bèrbatul cu lumea? dar, Ilarie, întorcându-se spre mine cu expresie seninè pe fațè, îndulcitè de pletele blonde și de lumină slabè din încèpere, contrazicându-mè, Eu n-am spus, mè privește cu blândețe, dar Matei, incapabil sè reziste privirii lui învèluitoare, isi coboarè privirea spre mâinile delicat feminine care se odihnesc pe biroul meu, la marginea tastaturii, Eu n-am spus cè femeia va împèca bèrbatul cu lumea! Asta e un lucru marginal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ți s-a luat de atâta frig? i-a zis și l-a Întors prompt pe colțul său de pat, așa cum va face de mai multe ori În cursul serii, până se va lăsa la un moment dat Înșelat de blândețea șireată a lui Mihnea, uitând că blândețea șireată a bețivului ascunde o minte la fel de Întunecată ca a nebunului și o perseverență la fel de mare. * Notă de subsol: Acesta e doar un fragment din cronica posomorâtului Daniel, În care au fost consemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
i-a zis și l-a Întors prompt pe colțul său de pat, așa cum va face de mai multe ori În cursul serii, până se va lăsa la un moment dat Înșelat de blândețea șireată a lui Mihnea, uitând că blândețea șireată a bețivului ascunde o minte la fel de Întunecată ca a nebunului și o perseverență la fel de mare. * Notă de subsol: Acesta e doar un fragment din cronica posomorâtului Daniel, În care au fost consemnate cele mai importante momente ale serii, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Bineînțeles că nu-mi știu anii pe dinafară, pentru că nici nu vreau să-i știu! Când am văzut că s-au adunat prea mulți, am evitat să Îi mai număr... O sclipire provocatoare a Întinerit privirea lui Traian Manu. Sub blândețea obosită a privirii - așteptarea, neliniștea. Pupila Îi pâlpâie o secundă, nesigură, apoi Întreaga față i se destinde: râsetele s-au grăbit să izbucnească. Mi-e teamă să nu fi trecut chiar o jumătate de secol de când am plecat de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
făceau în silă, cu capul întors într-o parte. Observă și cât de delicat culese ea creierul dintre oasele sfărâmate, fără să se sinchisească de sângele care îi mânjea degetele, după care i-l oferi șoimului, îndemnându-l cu multă blândețe să-l ciugulească din palma ei, așa cum cerea arta vânătorii. Era deci o cunoscătoare. Și, întorcându-și calul, prințul se întrebă unde și în ce împrejurări dobândise ea acea cruzime rafinată. Însoțită de medicul ei, Guibert, Marioritza pornise de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care împodobeau capișonul brodat cu perle și fir de aur de pe capul șoimului său. Marele dragoman avea mâini fine, cu unghii foarte lungi, bine lustruite. Mâini de femeie. Privirea ochilor mici era schimbătoare. Trecea cu ușurință de la cruzime la o blândețe placidă, inexpresivă, privire de fanariot, de om care nu-și dobândea onorurile prin strădanii proprii, ci și le cumpăra. Și, cu această privire, își continuă ideea: ― ... m-aș putea bucura, pe de o parte, de protecția, poate chiar de prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Era o copilă când îl zărise prima oară pe tânărul Alecu, fiul Luminăției Sale, Poetul. Și în mintea ei începuse să se toarcă o poveste cu un Făt-Frumos plin de farmec și de inteligență. Ochii lui mari o urmau cu blândețe în acel vis care se derula și ziua, și noaptea. Gura lui îi șoptea versuri pline de un tâlc tulburător. Tăcerea sau suspinul care punea capăt tăcerii vorbeau despre un anume rafinament romantic al sufletului. Cele mai neînsemnate daruri erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unei mirese de neam boieresc, i se încredințase, i se dăruise, i se abandonase plină de o încredere fără margini. După numai trei zile de la nunta lor, ieșise la iveală adevăratul Alecu, cel de dincolo de suspine și tăcere romantică, dincolo de blândețea aparentă a ochilor migdalați, de darurile și versurile pline de tâlc. Adevăratul Alecu era un demon. Da, un demon! Când și-a dat seama de asta, era însă prea târziu. După nici trei zile de la nuntă, din cea mai fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de hârtii. Să-l fi avut oare gata pregătit? Gata pregătit doar pentru el? PAGINĂ NOUĂ 17 Un râs plăcut, sănătos, un hohot de bărbat tânăr spulberă visul și clucereasa Elenca se trezi. Dar nu deschise încă ochii. Zâmbi. Savura blândețea fără margini a clipei de conciliere dintre vis și realitate. Știa că Iancu și Safta erau deja în grădină împreună cu Nicolae, cu toate fetele și feciorii casei. Iarna trecuse. Venise într-adevăr primăvara. Se ardeau toate uscăturile de peste an. Sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vinovată, ori de câte ori strica sau spărgea, fără să vrea, câte ceva din casă. Atunci începea să-i împodobească urechile cu funde, flori sau mărgele colorate. Gătit ca de sărbătoare, ursul se îmblânzea dintr-odată. Și această trecere de la încruntare și amenințare la blândețe și chiar la veselie o făcea să creadă că lucrurile pot fi mereu îndreptate și că orice greșeală poate fi reparată. Dar, în general, erau buni prieteni. El înțelegea întotdeauna că există și accidente și că Gaiané nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de aproape de mine și eu de gura ei... ― Parșivule! ― Știi, mă tulbură grozav fetele astea cu sufletul la gură, disperate, în stare de orice. ― Sper că n-ai profitat. ― Ce profit! Ei, doar ce s-a putut și cu o blândețe progresivă, te asigur. Fata se frăsuia căzută la pieptul meu. Unde naiba ai fi vrut să-mi țin mâinile?... Și mai avea - cum să-ți spun? - o aromă irezistibilă de jimblă fierbinte. ― Mulțumesc lui Dumnezeule că nu m-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Hermelinul se repezi spre ușă. țțț! îl opri valetul. Schimbă tonul, marcând fiecare silabă cu parșivenia limbii. As-cul-tă, mă, piss-en-lit! Când te mai fluieră stă-pâ-na, treci de mă caută în-tâi-și-n-tâi pe mine. Îl apucă de jabou și îl trase cu blândețe spre el. Să știi că îmi plac la nebunie limbile noi. Julien se prefăcea că îi aranjează hainele mai bine. Eu te învăț pe franțuzește... iar tu mi-o arăți pe românește... Dar uite, uite că plecai cu pantalonii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau alături pe alee. Veneau de la capela Văcăreștilor și se îndreptau spre momântul Luminăției Sale. Femeile nu se grăbeau și nici nu simțeau nevoia să vorbească. Se bucurau în tăcere de blândețea zilei. În pivnițele casei, erau vinuri din recoltele anilor 1748, 1726, 1719 și chiar din 1706. Pentru a sărbători evenimentul revenirii nepotului său, domnița Ecaterina pregătise o sticlă de cristal fin lucrat, în care vinul acela vechi de un secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cuvânt. Am făcut chipurile cum știam eu, cum mă-nvățase mama: să semene. Trei regine: leite surorile lui Ionaș; a patra, cea de inimă, era mama - semăna. - Da’ ce-ai făcut tu-aici, măi băieti?!, m-a mustrat el cu blândețe. Ai stricat bunătate de carton! Nu-așa se fac cărțile! - Dar cum?, m-am revoltat eu. Avem și noi cărți de joc acasă, figurile sunt corect desenate, după ele m-am luat! Și, dacă vrei să știi, eu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice, cu burțile pline și tăcute, erau în cea mai bună dispoziție a lor; leneș, ca niște prietene de o blândețe desăvârșită, îl priveau și căscau. Își zise că n-ar fi niciodată în stare să se descurce fără ele. Toată distracția ar dispărea din viața sa: necăjitul, jocurile, comportamentul lor obraznic - lipsa de rușine și farmecul lor revoltător... Privi copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de a-l informa că fiecare farfurie cu mâncare costa 10 lire, Alison a întins mâna înmănușată și l-a bătut ușor pe cap, sperând să-i distragă copilului atenția. Totul e în regulă, soldat? l-a întrebat ea cu blândețe, simțindu-l cum se retrage puțin la atingerea ei. Paolo arăta ca un paj angelic. Purta niște pantaloni din catifea albastru închis și o tichiuță asortată. Măcar el o are încă pe cap, a sesizat Alison. Frate-su, Giorgio, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gânduri. —E adevărat? a rostit el finalmente, uitându-se la Jake care a ridicat din umeri fără să spună nimic. Ei, dacă e adevărat, atunci ar fi trebuit să ai mai multă grijă, l-a dojenit el pe băiat cu blândețe. Știu că și tu ești foarte tânăr, dar Jessica e complet neajutorată. Avea nevoie de tine ca să veghezi asupra ei. Știu. Tonul lui Jake avea o nuanță de conciliere. Am spus că-mi pare rău. Fiona a ridicat imediat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îngenuncheat în fața copilei și a început să-i descheie trenciul micuț și roz. — Da, ulțumesc. Numai că mămica lui Gemma mi-a dat morcovi. Eu urăsc morcovii. Sper că n-ai și spus că-i urăști, a remarcat Susan cu blândețe. Îți aduci aminte ce ți-am explicat despre bunele maniere? Ele o să te ducă departe în viață. Dar eu nu vreau să merg departe. Eu vreau să stau aici. La cinci ani, Milly se afla în perioada aceea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a părut că n-o să se mai sfârșească niciodată. Apoi mi-am dat seama că cineva îmi striga numele. În punctul ăsta, vocea bărbatului s-a gâtuit și a tăcut pentru câteva secunde. — Continuă, l-a îndemnat Susan cu blândețe. Nu-mi aduc aminte când am alergat în casă, dar trebuie că așa am făcut, fiindcă următorul lucru pe care mi-l amintesc e că stăteam aplecat deasupra lui Jenny, care se prăbușise pe podeaua din bucătărie și se lipise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]