2,555 matches
-
și că victima nefericitului accident va scăpa. Dar bărbatul vrea să afle lucruri grave (inconștient, își dorea să scape de jug), spre nemulțumirea femeii, care, rănită în sentimentele ei (în plus, știind că nu mai are nimic de pierdut), îl blestemă și divulgă doctorului adevărul curat. Deși situația psihologică e foarte ofertantă (a se vedea cum a tratat Marin Preda subiectul într-o superbă nuvelă de tinerețe 145), confruntarea cu propria moarte transformă clorotica făptură într-o banală țață pusă pe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rele, Unde vara veți varà, Acolo să nu iernați. Să vă duceți cîte nouă, Să vă-ntoarceți cîte două!». Și te Domn bun veselește. În alt colind, l-am surprins pe Dumnezeu în chip de cioban suferind la oi și blestemînd; aici pare a fi agricultorul în rolul lui Telepinus, de zeu vegetațional: aceeași stare deplorabilă, atîta cît îi este dat colindei să relateze, a cîmpului devenit inaccesibil, fără ritualurile și muncile de trebuință. Încercarea de a-l îmbuna/„trezi” pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
gospodar se repetă, tot într-o ordine instituționalizată. În final, rîndunelele, „curve rele”, adică bune meștere ale ceremonialului, duc lucrarea la bun sfîrșit. Mioara, din celălalt colind, „sare-n vînt, sare-n pămînt” și-l sfătuiește pe Dumnezeu să nu blesteme, ci să-și procure vestmîntul cu soare și lună, adică să reintre în normalitate. Rîndunelele, la rîndul lor, „saltă” și ele: se lasă în vale și aduc pietricele să arunce, precum ar semăna în ziua de Crăciun; sau apă de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Thanatos. Cu alte cuvinte, se face pregătire pentru întîlnirea de taină. În colindele noastre, fata frumoasă se plimbă prin livadă, în ceas ales și sărbătoresc. Acolo este întîmpinată de trei juni curtenitori: unul îi cere măr din sîn (ea îl blestemă), celălalt îi cere inelul (i se răspunde îngăduitor, ca o urare: „petrece-te-ai printr-însul”, în acord cu formula versificată, „tras ca prin inel”); iar al treilea îi cere cununița, formă alegorică a nuntirii. Așa este ilustrată comunitatea respectivă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
n-are timp de scule și podoabe, l-am văzut eu cum căta spre măria ta în timpul sfeștaniei... Doamne, da’ frumoasă te-ai mai făcut. Are dreptate vodă să se uite așa. Ai grijă cu Zamfira, că-i rea și blestemă. — E nebună, săraca. Nu-i, se face doar. Manda deschise nesimțit ușa și dispăru. Marica apropie sfeșnicul cu lumânarea aprinsă ca să-i lumineze mai bine chipul și se examină atent în oglindă. Era frumoasă? Nu și da seama, dar avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rezonanță deosebită în tăcerea nopții. Se auzea până în mahalale că vodă trece pe podul Mogoșoaiei spre palatul de pe malul lacului. — Podul Mogoșoaiei, așa o să-i rămână numele, spuse el. — Da, Podul Mogoșoaiei. Aud că văduva lui Șerban și acum te blestemă că i-ai tăiat curțile în două de ai trecut drumul printre casa beizadelelor și casele lor domnești. Și ce era să fac? Să dărâm casele Bălăcenilor și Biserica Jurământului? Calea spre Mogoșoaia îmi trebuia și nu aveam pe unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trecuse cu fruntea sus. Pășea înainte, căznindu-și gândul cu întrebări fără număr, rugându-se mereu la Domnul Hristos să-i dea putere să pună capăt furiei care-l cuprinsese. „Doamne, ajută-mă, nu mă aduce în stare să-i blestem!” repeta mecanic o parte din mintea lui, în timp ce o altă parte întreba cine va fi primul blestemat. Simțea trădarea cum crește în jurul lui, iar în urechi îi răsunau cuvintele mamei când le citea din Epistolele Apostolului Pavel despre aluatul dospit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spunând că nu se pot despărți de ele, vodă ofta, scrâșnea din dinți, aducându-și aminte în gând câte pungi înghițiseră sultana validé, seraschierul, marele vizir, marele muftiu, dragomanul și alții, se ruga tot în gând să nu ajungă să blesteme și-și făcea cruce cu limba în gură. — Nu am atâția bani, mă jupuiți de viu. — Să alegem altele mai mici, serenissime. — Sunt domn și nu am dreptul să-mi schimb alegerea. Și așa, piatră cu piatră, era aleasă de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tu Doamne mă miluiește». Știu că vrăjmașii mei «cuvânt fără de lege asupra mea au pus» înaintea făcătorului meu de bine, carele ești măria ta; și la aceasta ce alt pot zice întâi fără numai...” Secretarul domnesc își îndreptă spinarea dureroasă, blestemă în gând frigul iernii cu care nu se putea obișnui și, privind spre vrăbiile care se adunaseră într-un copac adăpostit de zidul Curții domnești, se miră încă o dată că scrisoarea i-a fost dată pur și simplu. Nu-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iisus în pace, să stai și să cerșești împăcarea și să nu-ți sune în urechi decât vorbele care-ți pun în față în veci păcatul tău? De la Matei, capul nouă: «Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc». Te văd pe sfinția ta binecuvântând, te aud slujind, lepădându-te de grija lumească pentru ca să-l poți primi pe Hristos, iar eu nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
târgurilor ca să se adune prostimea și când răpăitul ritmic înceta, dieci cu glasuri pițigăiate citeau documentul prin care mulțimea era anunțată că Io Ștefan Voievod în marea lui grijă pentru norod ridică apăsarea plății văcăritului ca fiind nedreaptă și silnică, blestemându-i pe cei care în viitor ar încerca s-o repună. Vodă Ștefan era speriat și dorea din tot sufletul ca poporul să-l iubească și să se roage pentru el, dar și mai înfricoșat era la gândul că nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce-a mai fost? — Ce ar mai fi putut să fie? Ce poate să mai fie după „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”? — Unii spun că i-ar fi blestemat... — Cine? Brâncoveanu Constantin, boier vechi și domn creștin? Nu, n-a avut cum să blesteme, mucenicii nu blestemă niciodată, ei pleacă rugându-se și împreunându se cu Hristos, ca și El sunt părtași la Liturghia cea Mare cu Jertfă de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie după „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”? — Unii spun că i-ar fi blestemat... — Cine? Brâncoveanu Constantin, boier vechi și domn creștin? Nu, n-a avut cum să blesteme, mucenicii nu blestemă niciodată, ei pleacă rugându-se și împreunându se cu Hristos, ca și El sunt părtași la Liturghia cea Mare cu Jertfă de Sânge. N-avea cum să blesteme, a stat acolo pe eșafod, avându-L alături pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”? — Unii spun că i-ar fi blestemat... — Cine? Brâncoveanu Constantin, boier vechi și domn creștin? Nu, n-a avut cum să blesteme, mucenicii nu blestemă niciodată, ei pleacă rugându-se și împreunându se cu Hristos, ca și El sunt părtași la Liturghia cea Mare cu Jertfă de Sânge. N-avea cum să blesteme, a stat acolo pe eșafod, avându-L alături pe Tatăl Cel care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și domn creștin? Nu, n-a avut cum să blesteme, mucenicii nu blestemă niciodată, ei pleacă rugându-se și împreunându se cu Hristos, ca și El sunt părtași la Liturghia cea Mare cu Jertfă de Sânge. N-avea cum să blesteme, a stat acolo pe eșafod, avându-L alături pe Tatăl Cel care și-a însoțit Fiul urcând pe Golgota, a stat, pe rând ca părinte cu Constantin, Ștefan, Radu și apoi, luându-l de mână, l-a dus spre jertfă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a durat execuția, el a fost adevăratul împărat al Constantinopolului, el, al doisprezecelea Constantin, ultimul bazileu, murind pentru Hristos, ca în prorocire. — Bine, dar Cantacuzinii, vodă Ștefan, și stolnicul, și spătarul n-au fost oare blestemați? Pe Iuda l-a blestemat cineva? Pe vânzători nu-i vrea nimeni, atâta tot. În Țara Românească, vodă Ștefan Cantacuzino nu putu să recunoască față de doamna Păuna, încă suferindă în urma vedeniei avute, adevărul pe care cronicarul cu sfială îl spune: „Și a fost Ștefan Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fugii. Prefectul de poliție, consternat, nu putu să-l urmărească pe asasin; câțiva trecători veniți în fugă la zgomotul împușcăturii își oferiră ajutorul. Nu mai rămăsese decât un cadavru. Toată lumea fu înmărmurită de această crimă; toți într-un glas îl blestemau pe autor. Dl B. Catargiu era un orator strălucit: impetuos, adesea năvalnic, dar întotdeauna elocvent, el domina adunarea. Obișnuit devreme cu afacerile, făcuse de mult timp dovada unei inteligențe excepționale și a unei competențe superioare. Dacă a răsturnat de trei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
m Elisabeta a spus: "Refuz să mai trăiesc așa". vorbire indirectă n.I. Elisabeta a spus că refuză să mai trăiască așa. n.II. Elisabeta a spus că nu va mai trăi așa. discurs indirect liber o.I. Elisabeta ar fi blestemată să mai trăiască așa. o.II. Elisabeta n-ar mai trăi așa. textul naratorului p.I. Elisabeta nu voia să mai trăiască de acea manieră. p.II. Elisabeta se săturase. În analiza acestor propoziții presupun că verbul "a refuza" este special
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
iobagilor români. Noapte de noapte armata de draci lăsată de Grațiani, se hârjonea în jurul castelului și în castel, chițcăind, grohăind, răgând și nechezând. Contele trăi o sută de ani. Plictisit de viața amară făcută de draci, într-o zi se blestemă cu voce tare: -Să mă ia dracu. Sufletul meu să se ducă în infern pentru tot ce am făcut! -Am venit la chemarea ta! -Grațiani ce mai vrei de la mine? -A sosit scadența. Am venit să-mi iau plata. Ți-
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să ne gândim la dacă. E a doua oară când aud că îți iese din gură acest cuvânt. Sigur că aș rămâne tot legionar chiar dacă aș fi aruncat în rândul jidanilor. - Și ei ce-ar zice? - Probabil că m-ar blestema și m-ar goni. Fiindcă n-aș trece de partea lor! Era vizibil că nu-i plăcuse deloc situația stranie în care gândul meu îl aruncase câteva clipe. - Și dacă legionarii v-ar omorî? - Ar face foarte bine! Și mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca să poată trăi cu fata iubită, i s-a cerut să treacă la religia ei. A răspuns: n-am renunțat la o religie, ca să trec la alta, ci am renunțat la orice religie. A pierdut totul, ai săi l-au blestemat și l-au izgonit din comunitatea lor, ceilalți nu l-au primit. Senin, l-a corectat pe nazarinean mai modest dar mai convingător, ura nu poate fi învinsă prin simpla iubire, ci printr-o iubire mai puternică decât ura. Într-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el însuși: "Principiul colectivist \ cuvintele domnului Trask \ a fost dus prea departe. Descoperirile mele personale au stabilit faptul că relațiile sociale cer o abordare a acestui principiu diferită de tot ce s-a încercat până acum." În tăcere, David Marin blestemă nebunia care îl făcuse pe Trask să uite limitele impuse cetățenilor în ceea ce privea vorbirea liberă. După spusele savantului, aceasta se întâmplase în ziua în care reușise să transfere impulsurile nervoase ale unui pui de găină în sistemul nervos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o dată, pur și simplu m-a lăsat vederea. M-am lovit cu capul de partea din spate a ceasului și probabil că am provocat un scurtcircuit, fiindcă am avut un șoc care m-a făcut să îmi pierd cunoștința. Un blestemat de accident. AMINTIREA ÎNTÂMPLĂRII PĂRU SĂ ÎL DEPRIME, DAR MARIN ABIA OBSERVĂ. UN ACCIDENT! EXISTA OARE VREO LEGĂTURĂ ÎNTRE EL ȘI FASCICULUL DE RAZE AVÂND CA SURSĂ CADRANUL CEASULUI, CARE AJUNSESE PÂNĂ LA PATUL LUI ÎN PRIMA NOAPTE? DACĂ DA, ÎNSEMNA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
aceea pe care Janine o auzise toată viața fără să ajungă s-o înțeleagă. - Ce s-a întâmplat? întrebă Marcel. Șoferul spuse, în franceză de astă dată, că fără doar și poate s-a înfundat carburatorul cu nisip, și Marcel blestemă încă o dată acele locuri. Șoferul râse, arătându-și toți dinții. Îi asigură că nu-i vorba decât de un fleac și că va desfunda pe dată carburatorul, după care își vor putea vedea de drum. Când deschise ușa mașinii, vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aer și se înfundă în zăpadă. Crima prostească a acelui om îl revolta, dar ar fi păcătuit împotriva onoarei dacă l-ar fi predat. Gândul acesta era de-ajuns pentru a-l face să se simtă umilit până la nebunie. Îi blestema pe ai săi, pentru că i-l trimiseseră pe arab, dar și pe acesta, fiindcă îndrăznise să ucidă și nu știuse să fugă. Daru se ridică, se învârti de câteva ori prin fața școlii, așteptă, apoi intră înăuntru. Arabul, aplecat deasupra pardoselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]