2,653 matches
-
pe teren. Nu primesc și motivez că îndepărtându-mă de catedră risc să nu termin facultatea. Îmi spune că voi avea săptămânal rezervate pregătirii pentru facultate două zile, dar eu refuz. Mă acuză de manifestări burgheze, de nesupunere, de anarhism boieresc și în final... mort-copt, trebuie să merg acolo unde zice el. Ce era să fac? „Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă”, și de data asta. Găsesc un ultim argument și anume că, nefiind membru de partid, nu puteam ocupa acel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Dintre scrierile sale, cel mai mare ecou în epocă l-a avut datorită semnificației sale patriotice și revoluționare, poemul în proză Cântarea României. Evocare a istoriei patriei, poemul afirmă ideea demnității naționale, protestează violent împotriva asupririi feudale și a trădării boierești, subliniază inevitabilitatea victoriei finale a forțelor progresiste. Om de cultură și cu principii progresiste, Alecu Russo și-a manifestat, în toată opera, convingerea că literatura și artele, în general, sunt un mijloc de educație cetățenească. Alecu Russo a fost una
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
măslin și nu cu spada într-o mână de fier? Marii boieri, prin Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei, i-au reproșat cruzimea: "că a vărsat sânge nevinovat, fără giudeț", scria el după aproape 200 de ani, inspirat din folclorul boieresc ce-i păstra o amintire de neuitat. Oare era chiar așa "nevinovat" sângele ticăloșilor; al jefuitorilor; al "hiclenilor" ce vindeau țara la Înalta Poartă; al boierilor ce jecmăneau țarina răzeșilor; al celor ce urzeau cu pumnalul, cu otrava să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai ferit de greșeală. Iaca pentru ce te-am înălțat al meu prim-sfetnic. Haide! Curaj! Sparge buboiul! Apăi, se șușotește că Măria ta nu păzești datina, rânduielile statornicite din vechime, "obiceiul pământului". Mai abitir ne roade că spurci cinul boieresc cu oameni proști pe care-i ridici în slujbe și-n dregătorii, de-au ajuns să ne poruncească, nouă, boierilor, "marilor boieri" -, să ne poruncească te miri cine!... Un ăla, un coate goale, un... un neica nimeni... Mare boier?! îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru iertarea păcatelor", doar-doar o potoli mânia Cerească și ardoarea stafiei "iubitului frate Iliaș" ce-i bântuia nemilos, nopțile... Nu s-a liniștit decât atunci când Roman, fiul lui Iliaș cel Orb, l-a răzbunat tot cu ajutor leșesc și trădare boierească. L-a măcelărit pe Ștefan Vodă despicându-l în două ca pe porci de i-a rămas porecla "Voievodul răzbunării". Dar va veni și pentru Roman Vodă, răsplata... Petru, fiul lui Ștefan-Spintecatul, vine cu oaste ungurească, îl stropșește pe Roman-Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rădica ochii de pe opincă... Acu', se trage cu tine de brăcinar și-ți râde în nas, fluturând hrisovu' cu pecete domnească! fornăie Isaia ca un taur întărâtat. Niciunde, nicicând, nu s-a pomenit să dai puterea în mâna prostimii! "Oastea boierească a Moldovei", a devenit "Oastea cea mare a prostimii"... În loc să știe prostu' de teama mâniei boierești, trăim noi cu frica-n sân de sabia din mâna prostului! se aprinde Negrilă. Orice țărănoi "care a dovedit vrednicie" visează slujbe, dregătorii, ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fluturând hrisovu' cu pecete domnească! fornăie Isaia ca un taur întărâtat. Niciunde, nicicând, nu s-a pomenit să dai puterea în mâna prostimii! "Oastea boierească a Moldovei", a devenit "Oastea cea mare a prostimii"... În loc să știe prostu' de teama mâniei boierești, trăim noi cu frica-n sân de sabia din mâna prostului! se aprinde Negrilă. Orice țărănoi "care a dovedit vrednicie" visează slujbe, dregătorii, ba, chiar, ridicare în cinul boieriei. Unde s-a mai pomenit asemenea mișelie?! adaugă Alexa. E rânduit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mei! Jur!... Apăi, nu merge așa, sare și Alexa furios. Jur! Jur! Și gata! Crezi că... Măă! "Cârpă"! îl zgâlțâie Isaia. Cine a semnat pâra... jalba către Înalta Poartă, de l-am turnat pe Vodă că-i "ucigaș al cinului boieresc și să vină degrabă padișahu' să ne scape de așa urgie?!" Ai ținere de minte cam scurtă, cinstite boier Cârpă! Eu n-am... Eu n-am semnat... Am pus deștu... Eu... eu nu știu carte... De cade unu, îi trage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Acum înțeleg secretul longevității sale: tanti Șura trăiește și anii fratelui ei geamăn, care n-a apucat să trăiască măcar o zi. Tanti Șura e văduvă de zece ani. Uneori se simte tare singură. Vecinii și rudele din fosta casă boierească cu care ea ocupă la etaj un mic apartament îi deschid rareori ușa. Vara, când tinerii de la parter au musafiri, tanti Șura iese pe balconul dinspre curtea îngustă, de unde terasa de jos, preferată pentru răcoarea pe care o oferă, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu seamă din ale lui Zarifopol, se știe că autorul Scrisorii pierdute era în manifestările lui orale un soitariu de geniu, cu o vervă și o inventivitate uluitoare. Aceasta îl va fi agasat fără îndoială pe Mateiu, ofensându-i fumurile boierești și contrariindu-i grija de a-și compune un fason de dandy imperturbabil ; îl va fi făcut să și pluseze în această poză. Dar nu se poate să nu-l fi și amuzat în aceeași măsură. „Cam sătul de la un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
erau confecționate din lut turnat în forme de lemn direct în pereți. Ușile caselor, ca și ferestrele, erau mici. Casele erau acoperite cu stuf, cu strujeni sau chiar cu paie de grâu sau de secară. Locuitorii erau muncitori pe moșiile boierești rămase după ce domnitorul Alexandru Ioan Cuza le-a dat țăranilor o parte din moșiile lor. În anul 1714 când domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost scos din domnie și dus la Constantinopol și martirizat, una din fiicele sale s-a ascuns
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în parte la boier. Înaintea primului război mondial administratorii de moșii, logofeții îi înșelau pe țărani în tot felul și dacă aceștia își apărau dreptatea, erau persecutați și bătuți. În acest cadru, într-o primăvară, bunicul a mers la conacul boieresc pentru ca să se angajeze la muncile „în parte”. Era însoțit de tata, care avea 17 ani. Administratorul n-a vrut să stea prea mult de vorbă cu bunicul, pe care-l învinuia că are datorii față de conac din anul trecut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
copii, dacă au fost nevoiți să fure carne din balconul meu. Joia sau marțea venea o mașină și prelua bovinele bătrâne sau accidentate, plătindu-le țăranilor destul de bine. Într-o astfel de zi, am cunoscut-o pe tanti Maria, de la Boiereasca, și apoi pe nenea Culai și pe fiica lor, Sofia, stabilită în Germania. Femeia a intrat timid pe ușă și, cu lacrimi în ochi, crezând că eu sunt primărița, mi s-a adresat: Vă rog, doamna primăriță, să mă ajutați
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
comuna Fundoaia? Da, eu sunt! Vă rog să poftiți în birou la tovarășul secretar Țăpoi. Încăperea în care lucra secretarul cu probleme organizatorice era imensă, luminoasă și foarte curată. Biroul din lemn de stejar masiv era recondiționat dintr-o mobilă boierească. Sub sticla groasă de cristal era pluș vișiniu, la fel cu draperiile de la geamuri. Pe un scaun confortabil stătea 131 maiestuos secretarul. Mă făcusem și mai mică decât eram și obrajii erau roșii de emoție. Și spui că popa ăla
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
zăpadă mare și trebuia să merg pe teren, înhămam calul la sanie. În zilele reci și umede, echipată cu cizme de cauciuc în picioare și cu pelerina galbenă de ploaie adusă din Germania de fiica lui tanti Maria din satul Boiereasca, îmi acopeream picioarele cu pătura peste care puneam o folie de plastic ca să nu-mi pătrundă ploaia la haine. Plecam în fiecare dimineață prin satele comunei. O zi mergeam în satele de pe lângă Fundoaia, iar în ziua următoare în satele de pe lângă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu cele obținute. Noi v-am adus toate acestea pentru ajutorul ce i ați dat mamei cu vițelul pe care nu-l putea preda la achiziții. Mulțumesc, dar acum vă rog tare mult să plecați. Vă așteptăm la noi, la Boiereasca, să mai vorbim, a spus Sofia scuturându-și cerceii uriași. S-a ridicat de pe scaun, spre marea mea ușurare. 174 În ușă, când a dat mâna cu mine, am simțit că mi-a pus ceva în palma. Era un inel
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
auzisem nimic. Mi-am dat seama că e cineva în curte abia când am auzit câinele lătrând furios. La poartă era inginerul de la vie și Cotoi care mi-au spus încet: Luați-l pe Mișu și haideți să mergem la Boiereasca, la Sofia. Ne a spus să vă luăm și să venim când e lumina stinsă, ca să nu ne vadă nimeni. Mișu a sărit în sus de bucurie! Din buzunare a scos foițele multicolore de staniol și le-a pus pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
meu”de la Colegiul de Partid. Mi s-au înmuiat picioarele când l-am văzut și sângele mi-a năvălit în obraji. „Bine că am încuiat dulapul unde am pus sacoșa cu bunătăți de la nemți. Precis am fost urmărită aseară la Boiereasca”, mi-am spus în gând, amintindu-mi de geamul deschis și de tusea pe care am auzit-o de afară. Cu ce ocazie pe la noi, așa de dimineață? Va trebui să dai o declarație și să spui în ea tot
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ai primit de la familia venită din Germania care v-a vizitat ieri. I-au dat copilului niște bomboane, atâta tot! Să nu minți, că mâine vei fi chemată la județ, tovarășa secretară! Am fost informați că aseară ai fost la Boiereasca, la socrii neamțului, și ai vorbit să-ți aducă o armă când vor veni data viitoare. Mă uitam la activistul care mă ancheta, cu gura căscată, nevenindu-mi să cred cele auzite. Dintr-odată, mi-am amintit de revista pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-o a fost falsă. Când mașina a dispărut, nea Turuianu a intrat tiptil în birou. Mi ați promis o țigară... Vreau să vă spun ceva. Spune! Aseară, milițianul “Bâlbâilă”, așa îl porecleau sătenii, v-a urmărit când ați mers la Boierească și a ascultat la geam. Mata de unde știi? A început să râdă și mi-a răspuns: Știe tot satul unde ați fost aseară. Și eu care credeam că întunericul poate ascunde câte ceva! 178 VIZITA PREȘEDINTELUI După Anul Nou, pe posturile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
faceți prin satele comunei. Toate câte le imputați sunt doar minciuni și exagerări. Nu am primit, nu mi s-a oferit și nici nu am cerut nimănui niciodată o armă. Am aici raportul de la postul de miliție despre întâlnirea de la Boiereasca. Sunt și doi martori care au dat declarație că te-au văzut și auzit discutând cu neamțul despre arme. De ce ați oprit mașina la poala dealului unde au decolat elicopterele cu Nicolae Ceaușescu? Ce aveai de gând să faci? Deodată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să intru, să stau pe un scaun sau pe un colț de pat și să-mi dea un pahar cu apă sau o cafea, fără a-mi cere în schimb să fac o ilegalitate. Mă împrietenisem cu tanti Maria de la Boiereasca, care avea întotdeauna ceva pus deoparte pentru mine și care manifesta bucurie când mă vedea. Nu mergeam la ea cu mâna goală niciodată. Pe lângă aceasta, avusem grijă ca în vară, atunci când s-a cosit fâneața de la intrarea în sat, să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
micșorat viteza și a claxonat încet. Claxonatul în localități era interzis. Venise neamțul Werner, iar claxonatul era o invitație de a le face cât mai repede o vizită. M-a cuprins un neastâmpăr și o dorința de a merge la Boiereasca, pe care nu am putut să mi-o astâmpăr până când nu m-am văzut în șaretă. Odată cu lăsarea serii, am ajuns la tanti Maria. Sofia mi-a deschis poarta mare și mi-a spus: 188 Intrați cu șareta în curte
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
multe, cumpăra moșia (moșiile) cu tot cu oamenii ce lucrau acele moșii și prin rangul cel avea de la stăpânire, a acelor vremi, îi împuternicea pe boieri printr-un act ce se numea uric, zapis sau hrisov prin care se recunoștea denumirea moșiei boierești ca fiind proprietate personală. Acele acte se eliberau de către domn și erau pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă cu trădare de țară, moșia sau moșiile, după caz, era
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
raza comunei Albești, deși nu poartă numele comunei, iar satul Zlătunoaia este la o distanță de 10 km și face parte din comuna Lunca. Moșia Todireni, moșie destul de mare, suferă mari transformări. Aceste transformări sunt de ordin familiar a familiei boierești Sturdza. Sandulache a avut copii, printre care și pe Costache, care primește ca moștenire, printre altele, și moșia Todireni. Acesta s-a petrecut în anul 1852, cânde vinde moșia Todireni, Epitropiei Generale a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon din Iași. Noul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]