2,212 matches
-
și a făcut un semn peste umăr spre locul unde erau păs trate bicicletele. Margaret a băgat de seamă că fata avea o dungă la Încheietura mâinii, o urmă de culoare mai deschisă făcută de un ceas sau de o brățară. Ciudat, s-a gândit ea, cu toate că nu-și dădea bine seama de ce i se părea asta ciudat. — Ne Întrebam doar, a spus Margaret, Încercând să dea mai multă autoritate propriului glas, dacă știi dumneata unde-ar putea fi Malu ddin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ușor capul, plafonul Își schimba dintr-odată poziția, iar el părea mai Înalt. Era Înconjurat de persoane elegante, bărbați În costume occidentale sau În uniformă, femeile cu rochii lungi care le mângâiau gleznele. Purtau și bijuterii femeile acelea, coliere și brățări și cercei cum Adam nu mai văzuse niciodată. A Încercat să nu se uite În jur, să-și continue liniștit drumul. Necazul era că nu prea știa Încotro să se Îndrepte. Tineri În uniforma hotelului Își Încetineau pasul În fața lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
an în urmă de la cutare negustor, ce își ținea taraba sub cerul liber într-un oraș lituanian care, odinioară, se numea Memel. Din oferta lui făceau parte fel de fel de mărfuri pentru turiști, în formă șlefuită sau lustruită: lanțuri, brățări, presse-papier-uri, casetuțe cu capac, dar și chihlimbar brut sau numai parțial șlefuit. Veniserăm cu feribotul dinspre Kurische Nehrung cu Jürgen și Maria Manthey. De fapt, nu voiam decât să vizităm monumentul lui Anke von Tharau și să-l omagiem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă adăposti și sentimentul obscur că Ei au zidit Cetățile, cu mintea, cu voința, cu brațul. Forța care mă uimește! ... Și viața, toată viața asta imensă care vibrează în Cetate, căreia îi simt acum pulsul aci la grumazul mîi-nei, subt brățară, bătând la un loc cu al meu ... eu port pesemne în ființa mea conștiința timpului de când ei stăpânesc viața, deoarece acest simț de robie sălășluiește în mine, cea eliberată! - Da ... da! Ei au zidit temnițele noastre și ne-au dat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu fu mulțumită. Mini o reținu alături ca să admire bijuteriile vechi din galantarul unui argintar cunoscut. Pe una din acele paftale late de aur masiv, un filigram delicat desena forma unui medalion, pe care îl umplea un smaragd uriaș: o brățară de domniță. Schimbul aurului, vânzarea sculelor vechi era acum un mic trafic fățiș. Aproape nu mai era îngăduit să păstrezi nespeculate astfel de obiecte de preț, să nu te desfaci de ele, pe timpul unei așa de excentrice finanțări, a unui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu mai era îngăduit să păstrezi nespeculate astfel de obiecte de preț, să nu te desfaci de ele, pe timpul unei așa de excentrice finanțări, a unui trai așa de exagerat. Smaragdul era în adevăr uimitor, filigrama o horbotă diafană, iar brățara o cătușă de aur masiv. O desfătare pentru o privire lacomă după lucrul frumos și de preț. Lui Mini aurul îi da mereu impresia vie a realităței lui suverane, îl admira ca pe cel mai minunat filon al humei, îl
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nuntă. Claudia și Virgil, nașii de botez, deschid două cutii plușate. Virgil scoate din una un lanț de aur cu pietre de turmalină roză și i-l pune la gâtul Teofanei, în timp ce Claudia deschide altă cutie din care scoate o brățară cu aceeași lucrătură ca a colierului și o pune la mâna miresei. Toți trei se îmbrățișează și se sărută plângând în aplauzele nuntașilor și în acordul muzicii care cântă „Mulți ani trăiască”. N-am cuvinte să vă mulțumesc pentru acest
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
printre stele și o găsesc acum în persoana dumneavoastră, plânge în hohote Teofana. Ca s-o linștească, Claudia îi distrage atenția: — Uitându-mă la cerceii tăi, un pic nuanța culorii se deosebește de cea a pietrelor din colier și din brățară, dar diferența este atât de mică, încât nici nu se observă. Numai dacă te uiți atent. Oricum admir podoabele ce mi le-ați oferit. Se vede că aveți un gust fin în a le alege. — Salba cu galbeni de unde o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul pe altul, mă rog, se cunoștea că te afli printre niște adevărați căutători de comori și nu printre șoricari! Mai trist era însă altceva: comoara încă nu se lăsa descoperită. Nici măcar o brățară, o coroană, un inel, un cercel de domniță, sau măcar un papuc nu găsise nimeni. Doar Bărzăunul scoase dintr-o nișă a unui zid, acoperită cu o lespede, vreo trei tăblițe lucioase de argilă, cu un fel de litere sucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
jur de cincizeci de ani, pantaloni scurți albi, aparat de fotografiat Nikon, pălărie colonială. În vacanță cu soția. Soția e grasă, albă și creață ca o oaie. Geantă plină de creme dermoprotectoare. Cuplu de japonezi, cam treizeci, mici de înălțime, brățări identice la mâna stângă. Nu sunt căsătoriți. Adolescent occidental, vârstă nedefinită, coșuri, certat cu părinții, în vacanță cu părinții, certat cu lumea. Mâinile în buzunare. Buzunare mari. Pantaloni cargo, tricou bleumarin cu dungi albe. Sau alb cu dungi bleumarin... — ...și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
despre blestemul lui Tariq și despre încăpățânarea lui de a-și ține trofeul în viață. Dar nu. Nu e asta. Când mâna ei stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai știa foarte bine dacă, așa cum și-l amintea, așa cum îl iubea el, câteodată, în vise, fusese al grecoaicei sau al celeilalte... Care din ele avea un semn din naștere pe coapsă? Care avea coate foarte ascuțite și care purta brățări multe la gleznă? Musa nu mai știa. Cum moartea grecoaicei a venit la numai șapte zile după cea a lui Isabel, nimeni nu a mai avut timp s-o plângă. Dispariția ei nu însemna nimic, pe lângă pierderea celeilalte. A celei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se devorează reciproc, mușcându-și unul altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar celălalt din lemn alb de santal. Șarpele negru avea ochi de santal, iar cel alb
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar celălalt din lemn alb de santal. Șarpele negru avea ochi de santal, iar cel alb avea ochi de abanos, arătând astfel inițiatului că fiecare conținea esența celuilalt. Brățara era aplatizată și răsucită, formând așa-numita curbă a lui Moebius, astfel că plimbând buricul degetului prin interiorul ei, ajungeai în punctul de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul șerpilor încârligați. O dungă foarte subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint alb, când dunga traversa în lung trupul neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul din lemn alb de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint alb, când dunga traversa în lung trupul neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul din lemn alb de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând brățara, i se părea acum a fi de fapt o înșiruire de litere. Erau într-adevăr minuscule litere de argint, încrustate în carnea de lemn a șerpilor, pe care într-un târziu reuși să le descifreze: IN GIRUM IMUS NOCTE ET
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI Cu ajutorul unui dicționar, Bătrânul traduse cu destulă greutate: "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc". Această sentență era firul pe care trebuia să te duci și să te întorci, de-a lungul brățării, pentru a reveni în același loc. Pe drumul de întoarcere citeai fraza invers, de la dreapta la stânga, fără ca înțelesul ei să se schimbe. Abia atinse al doilea obiect, ce părea a fi un inel, că îl scăpă imediat jos cu un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI. Cu ajutorul unui dicționar, bătrânul traduse cu destulă greutate "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc". Această sentență era firul pe care trebuia să te duci și să te întorci, de-a lungul brățării, pentru a reveni în același loc. Pe drumul de întoarcere citeai fraza invers, de la dreapta la stânga, fără ca înțelesul ei să se schimbe." Desigur că o asemenea tematică implică un rețetar stilistic extrem de elaborat, cu inflexiuni mito poematice calofile. Andrei Oișteanu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ce mai face, i-a arătat atracțiile Berlinului, au vizitat magazine printre care și unul de bijuterii. Violeta le-a admirat îndelung. — Ce ți-ar plăcea? — Multe, mai ales cele lucrate în filigran. —Cum sunt cerceii ăștia? Și cum este brățara de-acolo de sus? Cea cu pietre de rubin? — Exact. Robert cheamă vânzătoarea, o roagă să scoată brățara din galantar și i-o dă Ceciliei să o probeze. Ia-o să văd cum ți-ar sta pe mână. Cecilia o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
le-a admirat îndelung. — Ce ți-ar plăcea? — Multe, mai ales cele lucrate în filigran. —Cum sunt cerceii ăștia? Și cum este brățara de-acolo de sus? Cea cu pietre de rubin? — Exact. Robert cheamă vânzătoarea, o roagă să scoată brățara din galantar și i-o dă Ceciliei să o probeze. Ia-o să văd cum ți-ar sta pe mână. Cecilia o așeză, o admiră din nou și vrea s-o scoată. —Las-o acolo, o îndemnă Robert. Vreau să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nevoită să-și caute clientela În saloanele Învecinate, unde apărea și dispărea instantaneu, folosindu-se de serviciile femeii-ușă, căreia Îi intrase, nu se știe cum, În grații. Oliver o privi cu teamă. Doamna Bernic, ridicându-și alene mâinile Împodobite cu brățări și tinichele scumpe, Îl invită să se cufunde Între satinurile sale. „De când te aștept, drăguțule”, Îi spuse ea cu un glas șoptit. Cum era și de așteptat, Oliver nu se lăsa impresionat de farmecele doamnei Bernic. Zâmbetul ei de moluscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor lui atârnau o mie de mărgele. Ochii penitentului fuseseră Încondeiați ca ouăle de Paște. Iar buzele - acoperite de ruj de culoarea șofranului. O, nu, ființa aceasta sulemenită ce se târa la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
contactată la numărul 1-800-TEAPA. Contesa Clarviziune iese din penumbră purtând un turban, înfășurată într-un șal de dantelă. Plutind pe culoar, se oprește o clipă lângă Tovarășa Lătrău. — Că tot te întrebi, spune Contesa, fluturându-și mâna moale cu o brățară largă de plastic în jurul încheieturii. Zice Contesa: E un senzor de poziționare globală. O condiție a eliberării mele înainte de termen... Un’, doi, trei pași pe lângă Tovarășa și Conte, lăsați cu gura căscată, și fără să se uite în urmă, Contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]