2,586 matches
-
cea mai comună și comodă proliferare a kitsch-ului“. Costi Rogozanu, Fuck the cool. Spune-mi o poveste, colecția „Ego. Proză“, Editura Polirom, 2007, 26.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA COSTI ROGOZANU „Prefer de o mie de ori nesiguranța burgheză dezumanizată acelor luptători pentru adevăr“ Bogdan Romaniuc Fuck the cool. Spune-mi o poveste este titlul cărții cu care debutați ca prozator. Vorbiți în acest volum despre cool, uncool, anticool și despre kitsch. Care credeți că ar fi raportul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
puști, văd filme cretin-comerciale, privesc fascinat vedete efemeride. Este o zonă extrem de vie când e pe val și o zonă mai moartă decât moartea însăși când iese din contextul favorabil. În contextul social de astăzi, ce înseamnă pentru dumneavoastră „fericirea burgheză“ și care sunt „dogmele“ ei? Fericirea burgheză este sistemul bine controlat al tuturor diferențelor și utilităților. Este trusa cu vibratoare, bice și costume sadomaso care stă cuminte lângă cutia cu fotografii de familie și lângă colecția de cărți de bucate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
efemeride. Este o zonă extrem de vie când e pe val și o zonă mai moartă decât moartea însăși când iese din contextul favorabil. În contextul social de astăzi, ce înseamnă pentru dumneavoastră „fericirea burgheză“ și care sunt „dogmele“ ei? Fericirea burgheză este sistemul bine controlat al tuturor diferențelor și utilităților. Este trusa cu vibratoare, bice și costume sadomaso care stă cuminte lângă cutia cu fotografii de familie și lângă colecția de cărți de bucate. Cool înseamnă nonconformism bine temperat, servit celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
agresivitatea împachetate frumos produc încet, dar sigur conformismul familial fără familie, nonconformismul fără curaj, inocența fără inocență și alte forme mutante de pietrificare a umanității în apartamente de bloc. Pe de altă parte, prefer de o mie de ori nesiguranța burgheză dezumanizată acelor luptători pentru adevăr, pentru mai bine care pur și simplu ne strică liniștea, care pur și simplu vor să facă război, când noi, adevărații burghezi, nu vrem decât liniște, liniște, liniște. În ce măsură „scrisul e o formă de dominație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
resimțite global și modificate artificial de mass media, Perjovschi examinează realități controversate pe care le înscrie empiric „pe coala albă a minții“ tuturor. Fiecare „adevăr“ e o ficțiune subînțeleasă, cu consecințe rechizitorii. Sunt chestionate războiul pentru democrație, inerția exploatării, prejudecățile burgheze, uzura sistemelor politice. Creînd mici monumente ale contradicției și contrarierii, Perjovschi disrupe socluri ale acceptării „narațiunilor oficiale“, propunând interpretări ironice, uneori chiar cinice, care ar reevalua situații impuse imperativ ca status quo-uri. La rândul lor, reprezentând participarea României în competiția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
melancolice dedicate sfârșitului de epocă. Nu contează epoca (în cazul de față, cea cuprinsă între primii ani ai secolului XX și începutul Marelui Război), ci aerul carnavalesc al protagoniștilor unui episod „de final“. Se iau trei familii: una „albă“, perfect burgheză (Tata, Mama, Fratele mai Mic al mamei și Băiatul), familia de imigranți evrei, trăind în mizeria legendară a generației Ellis Island (Mameh cea incestuoasă de nevoie, Tateh și Fetița) și cei doi negri (singurii individualizați prin nume, de altfel). Acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de faptul că femeia își împinge șoldurile înainte părând, culmea, că simte plăcere... Va eșua într-un contact sexual cu o eschimosă nespălată, mirosind a pește și untură de focă. Mama: e ființa care tinde în permanență să rupă ordinea burgheză, însă nu e conștientă de aceste pulsiuni. Își disprețuiește soțul, îl acceptă cu condescendență în pat și, în momentul în care găsește în grădină un bebeluș abia îngropat, se aruncă cu toată pasiunea în acest nou proiect: creșterea copilului negru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Bacaloglu (În luptă); Radu Baltag; Popovici-Bănățeanu, pictor al meșteșugarilor din Transilvania; Ion Bârseanul și povestirile sale vânătorești; jean bart, observator perspicace în notele din Jurnal de bord; I.A. Bassarabescu, născut în 1870, atent cu ironie la moravurile provinciale și burgheze (Nuvele, Norocul); Boteni, născut în 1881; Bujor, autorul frumoasei nuvele Mi-a cântat cucu-n față; Calistrat Hogaș, ingenios, descriptiv; Caragiale, mai cunoscut ca dramaturg, care a pus în nuvelele sale (O făclie de Paște) un realism atrăgător sau terifiant
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fiind că aceasta era o contradicție în sine, semnificația era în principal aceea a trecerii de la muzica paradelor hit la AOR, la „Album Oriented Radio“ (radio orientat spre LP) sau „Adult Oriented Rock“ (rock pentru un public adult). În societatea burgheză se răspândeau, printre altele, zvonuri sălbatice despre freaks, care ar fi vărsat butoaie de LSD în stațiile urbane de alimentare cu apă. În serialele polițiste pentru televiziune, de genul Hawaii Five-O, criminalii, dacă nu erau negri sau latino-americani, arătau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
rezultă din interlocutoriul cetățenilor care își desăvîrșesc libertatea prin participarea la problemele publice. După ce Hannah Arendt (Condition de l'homme moderne) a denunțat deteriorarea spațiului public, J. Habermas (1962) face o reconstrucție istorică a principiului publicității în formele elenică, feudală, burgheză și dezintegrarea sa în condițiile tehnicizării activității politice. "Asigurarea asentimentului plebiscitar al unui public vasalizat "este obiectivul publicității manipulate care dezvăluie comunicarea în cadrul spectacolului. "Eliberarea comunicării înseamnă discuția publică lipsită de piedici și ferită de dominație". Habermas (1981) s-a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a pierdut rolul de „principala forță conducătoare și călăuzitoare din țară”, practic dizolvându-se în Frontul Popular, „organizație amorfa, cu o compoziție de clasă foarte amestecata (în afară de oameni ai muncii, înglobează chiaburi, comercianți, mici fabricanți etc. și chiar grupări politice burgheze, care nici macar nu-și ascund caracterul de clasă, cum este spre pildă Partidul Republican Burghez Sârb, Partidul Democrat Burghez)”. Partidul Comunist Iugoslav „nu are statut aparte și nici program propriu, nu se manifestă în mod public și duce o existență
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
totul a început la congresul de unificare al Partidului Comunist Român cu aripa radicală din Partidul Social Democrat, desfășurat la București în februarie 1948, când a fost lansat un atac dur la adresa lui, fiind acuzat că „devenise un exponent al ideologiei burgheze”, „căzuse sub influența burgheziei”, „supraestimase în mod constant și intenționat forțele inamicului” și „este probabil ajutat de puterile occidentale imperialiste”. În felul acesta, apare în istoriografie problema dacă nu cumva este vorba de o „epurare pretitoistă”? La plenară Comitetului Central
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Răutu face referiri și la românii din Voievodina. În districtul Alibunar ei au votat în proporție de circa un sfert „împotriva sângeroasei clici fasciste”. Organul reprezentativ ce a rezultat în urma scrutinului, Scupșcina, este dominat din militanți activi ai fostelor partide burgheze și de oameni din anturajul lui Tito. Din cei 170 deputați numai trei sunt de origine muncitoreasca și niciunul nu este țăran. Nu numai la orașe, dar și la sate s-ar manifestă diferite forme de nemulțumire împotriva practicilor de
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
10.000. Circa 2/3 din membrii Comitetului Central au pierit, unele conduceri precum cele din Șerbia și Voievodina fiind lichidate în întregime. La momentul respectiv, chiar dacă își păstra vechea titulatura, partidul era „o adunătură de rămășițe a vechilor partide burgheze și ale troțkismului contrarevoluționar, de lichidatori și de numeroși agenți imperialiști”. El se află în stare de război cu toate partidele comuniste din lume, conducătorii fiind „unii dintre cei mai ticăloși și mai înverșunați dușmani ai comunismului”. O asemenea stare
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
că tentația S.U.A. de a-i sustrage sateliții pe cale economică”. Criticat este, de asemenea, așa cum am văzut deja, pentru dizolvarea Partidului Comunist Iugoslav în Frontul Național, organizație din care făceau parte țărani mijlocași, chiaburi, mici industriași, intelectuali, dar și „partide burgheze”. Deformările sunt atat de aberante încât oameni politici români neacceptați de comuniști ajung să primească etichetări din arsenalul lozicilor anti-titoiste. Astfel, atunci când cunoscutul lider social democrat C. Titel Petrescu este îndepărtat, propagandă va folosi o terminologie foarte la modă în
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
lui Tarzan la New-York” s. a. Acaparând cinematograful iugoslavilor, americanii ar fi reușit să pătrundă și în studiourile lor, dirijându-le firava producție. Spre exemplu, în filmul „Tinerețe nemuritoare” sunt prezentați că organizatori ai acțiunii de rezistență din timpul războiului „elementele burgheze.” Mai mult, în filmul „Poporul acesta va trăi” țărănimea este înfățișata că „forță conducătoare în lupta de eliberare”, iar muncitorii că o „clasa de lumpenproletari, de vagabonzi și de hoți”. Pentru ultimii ani este reclamata editarea a sute de mii
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
La 5 mai 1952 a fost sărbătorită cu mare fast, în întreg lagărul comunist, împlinirea a 40 ani de existență a ziarului „Pravda”, înființat de V.I. Lenin. Elogiilor din presa gorjeana li se alătură, concomitent, o critică severă la adresa „presei burgheze”, catalogata că o „presă a minciunii, a calomniei și a ațâțărilor provocatoare și agresive”. Aflată, după spusele ideologilor moscoviți, în mâinile câtorva monopoluri, ele nu fac decât să îndemne la război. În acest context este menționată publicația iugoslavă „Borba” ce
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
prin ducerea la extrem. Argoul era așadar respins pentru că folosirea lui aparținea grupurilor deopotrivă de periculoase ale plebei (la care se sugerează și o coloratură etnică) și ale elitei; viziunea utopică a dispariției grupurilor marginale plasa argoul în categoria "resturilor" burgheze, transmise numai prin canalul insuficient ideologizat al familiei."60 Chiar dacă nu i se poate nega ipostaza de limbaj secret, "tehnic" (de pildă, pentru a prescrie, eliptic, obiectele și fazele unui furt sau ale unei acțiuni ilegale, ferite de indiscrețiile cercetărilor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
penitenciarele statelor vest-europene. Acest fapt este observabil de orice vizitator străin, care constată ineficiența reglementărilor internaționale, inapetența pentru democratizare a sistemului penitenciar românesc. O rememorare a codului de onoare existent în închisorile politice din anii 1948-1964 ne arată o viziune burgheză și creștină asupra închisorii, specifică intelectualității arestate, radical diferită de codul de onoare al condamnaților contemporani. Radu Ciuceanu fost deținut politic prezintă un "decalog al ocnașului"144: 1. În pușcărie să nu faci azi ce poți face mîine. 2. Tăcerea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
individualismul cu grupul sau clasa socială, sau de a încuraja statul "regulator, arbitru și organizator", în locul statului indiferent și străin de preocupări etnice, erau "laturi secundare ale ideii liberale". Era o încercare de a delimita ideologia georgistă de neoliberalismul "partidelor burgheze [ale] conducătorilor democrației" 336. C. Ionescu-Olt caracteriza, de asemenea, liberalismul georgist ca o doctrină optimistă, constructivă, care respinge "doctrinele de regizare și pasivitate", cum ar fi cea comunistă. Acest tip de liberalism, susținea autorul, era diferit și de doctrinele celor
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pe temelii sănătoase o viață normală"356. Potrivit liderului georgist, revoluția, "fără vărsare de sânge" fusese începută de liberalii "din generația trecută", între anii 1913-1923, pentru a rezolva o limită a liberalismului anterior (baza socială prea strâmtă, reprezentată de pătura burgheză de la orașe). În 1935, aprecia Gheorghe Brătianu, societatea românească se afla într-o etapă nouă, constructivă, care impunea o politică liberală de alcătuire a elitelor. În condițiile în care, în 1936, liberalismul românesc trebuia să înfrunte curente ideologice din ce în ce mai numeroase
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
istorice, crearea unui regim artificial; este o formă politică și socială, importată din apus, fără a ține seama de realitate, de datină, de fondul specific al neamului și pământului românesc. A doua obiecțiune: crearea sub presiunea capitalismului străin a clasei burgheze, pătură mijlocie a orașelor, în mare parte de origine străină.[...] De aici necesitatea, în vremurile mai apropiate de noi, a statului țărănesc, a politicii țărănești.[...] În ordinea economică și socială, ca și în gândirea politică, conducătorii liberalismului din generația trecută
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
la mai trăim și astăzi și ale cărei efecte nu am fost întotdeauna în măsură a le stăpâni. Prin această acțiune ei răspundeau celei de-a doua obiecțiuni: că liberalismul se reazămă pe o pătură prea strâmtă, numai pe pătura burgheză de la orașe. [...] Conducătorii liberalismului din generația trecută s-au depărtat de principiile generale ale teoriei ce le definea programul. Într-adevăr, ei s-au arătat intervenționiști când a fost vorba să se exploateze latifundiile, protecționiști, când a fost vorba să
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Boia, Lucian, Istorie și mit în conștiința românească, Editura Humanitas, București, 1997. Boia, Lucian, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească, Editura Humanitas, București, 2011. Bold, Emilian, De la Versailles la Lausanne (19191932), Editura Junimea, Iași, 1976. Bold, Emilian, Agrigoroaiei Ion, Partidele politice burgheze din România (1918-1938), Universitatea "Al. I. Cuza", Iași, 1977. Bold, Emilian, I., Seftiuc, Ilie, România sub lupa diplomației sovietice, (1917-1938) Editura Junimea, Iași, 1998. Bold, Emilian, Seftiuc, Ilie, Pactul Ribbentrop-Molotov, Institutul European, Iași, 1998. Brătianu, Vintilă, I., C., "Spre România
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
oligarhiile urbane să se lupte pentru a ajunge la conducere. Dacă în secolul al XIII-lea notează Jacques Ellul încă există o reînnoire constantă a burgheziei cu fiecare generație, la sfârșitul secolului al XIV-lea, în Franța se formează dinastii burgheze"1. Această închidere progresivă a burgheziei față de integrarea de oameni noi este însoțită de o îngustare a concepției acesteia despre "binele comun". În perioada de expansiune economică relativă pe care o cunoscuse Evul Mediu, între secolele XI-XIII, elitele urbane încercaseră
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]