2,180 matches
-
termeni previzibili, resorturile memorialisticii pe care o practică. Ea s-a născut din „acea puternică impulsie de a reconstitui - povestind - colțuri de lume, oameni și moravuri”. Nesațul său de a cunoaște, trădând o fibră de aventurier, contrastantă cu înfățișarea de burghez cumsecade, excitația pe care i-o provoacă necunoscutul și, în genere, orice „spectacol inedit, neprevăzut” l-au împins mereu să se avânte în călătorii de explorare prin ținuturi de un exotic frapant. L-a interesat, desigur, să culeagă informații despre
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
un mod cu totul personal”, exegetul exagerează, poate, „distanța” dintre viziunea pesimistă eminesciană - produs, după el, al „sensibilității adânc ultragiate de mizeriile și suferințele lumii” și „chinuite de neputința de a le găsi o dezlegare” - și pesimismul lui Schopenhauer, acest „burghez conservator”, care, prin negarea voinței de a trăi, ar fi căutat să își procure „un soi de confort intelectual la marginea Nirvanei”, dar aserțiunea deschide o problemă reală, ca și opiniile privind sensurile creației poetice și filosofice la Blaga. Se
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
acolo director pe unu’ Dumitrescu, dacă mi-aduc aminte. Până la urmă l-au condamnat la zece ani și o și murit În Închisoare. Era un om de treabă, era licențiat În drept sau În psihologie, și era director de pe timpul burghezilor. La Târgșor, clădirile erau În formă de careu și În mijloc era curtea... Și ziua ne lăsa să stăm În curte. Așa... Acolo, pe urmă, se punea și problema de reeducare... Primești reeducare, nu primești reeducare, că pe urmă cel
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toate, afaceri foarte rele, publicul era puțin, clasa aristocrată nu se ducea decât la operă, niciodată o familie boierească nu s-ar fi compromis într-o lojă la teatrul românesc: și, dacă nu mergeau boierii, cum era să se compromită burghezii?... Ceilalți, mahalalele, nu ieșeau pe vremea aceea ca să pătrundă până la... Teatrul ăl Mare!... Dar era opera, teatrul aristocrației, care, din cauza aceasta, atrăgea și celălalt public amator. În anul 1871 impresa o avea tot vechiul impresar italian Papa Franchetti, cel care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o mare popularitate în coloarea de Verde. Sub guvernul liberal de la 1877 era un atotputernic în partea locului, de unde i se trăgea și supranumele de: Pașa din Dealul Spirii.* Partidul compus din astfel de oameni fanatici, hotărâți, neclintiți, reprezentând clasa burghezilor cari lupta să pătrundă și să înlocuiască la întâietate vechea clasă boierească, era partidul care stetea în fruntea coaliției, atât prin numărul mare de aderenți care urmau pe șefii cei activi și combativi, cât și prin puternica sa organizare solidară
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de pace“), la îmbunătățirea stării „claselor muncitoare“ („săteanul este astăzi adus la sapă de lemn“), la reducerea cheltuielilor publice, la acordarea unei reale independențe clerului și profesiunilor libere, la aplicarea consecventă a principiului descentralizării și a încurajării - în spirit practic burghez - a inițiativei private („Activitatea cetățenilor, forțele și inteligența țării și chiar a individului sunt restrânse într-un cerc de fier și puterea centrală tinde din ce în ce mai mult d a cugeta ș-a viețui singură pentru toți. O asemenea stare de lucruri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
intelectuale și mulți din ei nici așa-zise merite de partid. Meritele lor principale sunt: atașament față de o idee dovedit greșită și compromisă, supuși față de ideea celui mai mare în rang. Aproape toți și-au însușit un mod de viață burghez, de care nu vor să se despartă fiindcă nu mai pot trăi altfel. De aici tragedia vieții lor când prin mișcarea cadrelor cad mai jos de privilegiile castei. După toate aceste scurte istorisiri, să nu ne mirăm că românul, atât
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cea mai utilă acum. Istoria și maniera organizării adevăraților comuniști din ilegalitate ne-ar fi azi de mare utilitate. O mare utilitate are acum opoziția permanentă la toate nivelele, ceea ce ar face sistemul să fie greu de guvernat, mijloacele actualilor burghezi asupritori s-ar transforma treptat, nu ar mai conduce o turmă de oi nătânge, ci un popor de care trebuie să se țină seama. Nu mă mai refer la religie, deoarece e foarte puțin de făcut, religia oficială fiind parte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Georgescu, fie și În deceniile următoare, mai ambigue, dar deloc mai idilice, Își imaginează cu ușurință bucuria celor care Îi fuseseră În preajmă, stimulați de un interlocutor pentru care „nuanțele nu Încetaseră să existe”, care „nu renunțase la ironie, viciul «burghez» Înfierat de dreptcredincioșii proletcultiști ai Partidului”. Încerc să-l văd pe Paul Georgescu, În acei ani În care abia dacă Îi știam numele: „Cu o voce șoptită, de parcă nu s-ar Încumeta să-și spună răspicat părerea”, se strecura pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la ideologie și politic Paul o considera esențială. Mie mi se părea doar reducție, nicidecum esențialul. Nu cu oameni ca mine, sceptici față de simplificări și Înregimentări, se face Istoria!... Îmi ziceam, nu o dată. Pe oameni ca mine, aserviți micului bun-simț „burghez” și ispitelor raționaliste, sceptici și cu stânga, și cu dreapta, și uneori și cu mediana, mulțumindu-se cu compensații solitare, nu prea poți să te bazezi În acțiunea colectivă. Nedreptatea, teroarea și minciuna nu mă lăsau Însă impasibil. Puteau, oare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
teren după teren, așa că probabil teritoriul ar fi aparținut deja nemților până ar fi ajuns ei. — Ce s-a întâmplat cu locotenentul? — În acel noiembrie a fost spânzurat de un stâlp de telegraf. Foarte mulți ofițeri proveniți din familii de burghezi au avut parte de aceeași soartă... pe stâlpii de telegraf dintre Ucraina și Moscova. Păcat! Locotenentul n-avea nici o legătură cu politica. Pe el îl interesa doar biologia. Mi i-am imaginat pe ofițerii superiori spânzurați de stâlpii de telegraf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
socialist în primul deceniu de după 23 August 1944. Posedând un bun meșteșug al spectacolului teatral, D. surprinde și reprezintă de la început cerințele noii dramaturgii, realiste și populare: personaje net conturate, „pozitive” (muncitorii conștienți de necesitatea făuririi noii societăți) și „negative” (burghezi, „foști”, care se opun, sabotează etc), conflicte puternice care se rezolvă optimist prin triumful „noului”, o abilă și simplă retorică propagandistă, replici scurte și dure, un limbaj accesibil, pigmentat cu regionalisme și cuvinte specifice diverselor profesiuni. Omul din Ceatal (tipărită
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
Franța, cu doar trei ani Înaintea morții lui Sartre și Barthes, cu cinci Înaintea desființării revistei Tel Quel, cu doi Înaintea apariției Condiției postmoderne a lui Lyotard? Poate pentru că autoficțiunea reprezintă o criză a scriiturii literare, ruptă și de realismul burghez, cu efectele lui de real, și de avangarda marxisto-psihanalitică a textului, punctul de fugă al sensului scriiturii, locul În care cititorul nu mai vede nici referință iluzorie, nici producție imanentă ci, oarecum, pe ambele, alternativ, În război: eul care scrie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
violente, subîntinse de un mesaj social, de revolte ale memoriei, de travalii de doliu neîncheiate, dominate de pulsiuni blocate. Nu toate autoficțiunile sînt terapeutice. Pe celelalte le numim apolinice, moștenitoarele ficțiunilor de dragoste În care personajele nu vin să epateze burghezul prin comportamente iconoclaste. Există, totuși, o abisalitate a personajului feminin În literatura franceză, deconstruită de un Jean Echenoz dar reconfirmată de Jean-Philippe Toussaint, pe care majoritatea naratoarelor de autoficțiune și-o asumă : abisalitate nu Înseamnă altceva decît că adevărul fiecărei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la trup - sau prin apelul la decalări repetate, puțin perceptibile, un glissando reflexiv, ca la Camille Laurens. Conviețuirea cu sine este de acum dramatică, dacă nu retezată În mod tragic. Cadrul poate fi domestic, sordid sau luxos, dar mai ales burghez: moment În care burghezia Întragă este pusă În chestiune, filistină și avară, Înșelată mereu de societatea spectacolului regizat de un Sistem inexpugnabil și parșiv. În vreme ce burghezul juisează la comandă, alienat, adevăratul sine nu poate decît să protesteze amar: „Pentru că juisarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
retezată În mod tragic. Cadrul poate fi domestic, sordid sau luxos, dar mai ales burghez: moment În care burghezia Întragă este pusă În chestiune, filistină și avară, Înșelată mereu de societatea spectacolului regizat de un Sistem inexpugnabil și parșiv. În vreme ce burghezul juisează la comandă, alienat, adevăratul sine nu poate decît să protesteze amar: „Pentru că juisarea este cerută de comețul nostru omenesc, de chiar posibilitatea religiei noastre. Pentru că de juisat, În natură, cash sau pe credit (mai ales pe credit, pînă la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și Jaspers. Tipul ideal este un construct mintal care surprinde și descrie în mod coerent caracteristicile esențiale ale unui mod de a fi al oamenilor. Aspectul esențial e coerența și pregnanța expresivă a acestui construct. Max Weber a descris tipul burghezului protestant harnic și sârguincios, care a pus bazele capitalismului. Jaspers, în perioada sa inițială de psihiatru, pe când scria Psihopatologia Generală, caracteriza persoana istericului ca pe cea a unui om care vrea să apară mai mult sau altfel decât este, pentru
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
1990 cu Premiul Uniunii Scriitorilor. SCRIERI: Introducere la semiologia literaturii, București, 1978; Captarea sensurilor, București, 1987; Sfidarea normei, Iași, 1995; Prin text, dincolo de text, Iași, 1999. Traduceri: Fred Bérence, Renașterea italiană, I-II, pref. trad., București, 1969; Antoine Furetière, Romanul burghez, pref. trad., București, 1971; Gédéon Tallement des Réaux, Istorioarę pref. trad., București, 1972; Pierre Courthion, Curente și tendințe în arta secolului XX, introd. trad., București, 1973; A.J. Greimas, Despre sens. Eseuri semiotice, pref. trad., București, 1975; Voltaire, Corespondență, pref.
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
literaturii române de la origini până în prezent, capitolul dedicat grupării tutelate de Titu Maiorescu: „Până la întemeierea «Junimii», literatura română este scrisă aproape numai de boieri, de marii boieri la început, de boierii de clasa a doua în epoca bonjuristă, și de burghezii și dascălii intrați în mica boierie (șătrari, pitari, slugeri, cluceri, medelniceri, stolnici, serdari, paharnici, căminari) în deceniul de după revoluție.” Inovatoare și din această perspectivă, gruparea Junimii impune, prin cenaclul omonim, coagulat în funcție de afinități literare, solidar prin idealuri și democratic prin
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
În perioada regimului de „democrație populară”, vădește însă și spirit conciliant (în cazul traducerii romanului sadovenian Mitrea Cocor, se pare că au decis mai degrabă factori conjuncturali, explicabili poate prin dorința lui C., considerat de birocrația culturală comunistă un autor „burghez”, un „gândirist”, de a corecta această apreciere). Receptivitatea față de ceea ce corespunde actualității, dar și dispoziția de a aborda mai ales realizările majore, caracteristice literaturii române contemporane, sunt slujite de bogatele resurse scriitoricești ale lui C., învederate din plin în proza
CISEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286277_a_287606]
-
lui Verne îi este imposibil să includă, în narațiunile lui "extraordinare", consecințele sociale ale miracolelor tehnice pe care le inventează. Nu se realizează osmoza dintre creația miraculoaselor mașini și schimbarea socială pe care ele ar produce-o. Pentru Verne, universul burghez nu este afectat de aceste invenții, care apar pur și simplu închistate în opera lui. Un exemplu: în centrul futuristului Nautilus tronează salonul burghez al căpitanului Nemo. Va trebui să-l așteptăm pe H. G. Wells pentru a vedea consecințele sociale
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
dintre creația miraculoaselor mașini și schimbarea socială pe care ele ar produce-o. Pentru Verne, universul burghez nu este afectat de aceste invenții, care apar pur și simplu închistate în opera lui. Un exemplu: în centrul futuristului Nautilus tronează salonul burghez al căpitanului Nemo. Va trebui să-l așteptăm pe H. G. Wells pentru a vedea consecințele sociale ale teoriilor științifice sau ale invențiilor tehnice exploatate ca teme principale ale romanelor, cu o eventuală discuție a normelor sociale din epocă, cum se
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de la vie future, Fayard, 1930. Numeroase povestiri, în loc să dezvolte virtualitățile imaginare ale invenției științifice și ale repercusiunilor ei sociale, se mulțumesc cu o intrigă previzibilă, al cărei scop unic pare a fi dispariția invenției care ar provoca dezordine în universul burghez. Acest fenomen va culmina cu Ravages / Cataclismul (1943) de René Barjavel. În afară de "spiritul epocii" anilor 30, în Europa nu se întrevede partea bună a lucrurilor, din cauza escaladării nazismului, a fascismului și a izbucnirii războiului din Spania. Să adăugăm că "intelectualii
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
originale, dar care par să aibă, în cadrul genului, o eficacitate deosebită. 2.1. Extrapolarea La Jules Verne, extrapolarea nu se aventura foarte departe, dincolo de fundamentele științei și de realitățile epocii. Un submarin mai greoi decât cele adevărate, dar mobilat foarte burghez, acesta este Nautilus. Un tun cu diametrul și lungimea astfel demultiplicate încât să poată adăposti un obuz-habitaclu, și eroii vernieni pornesc în călătorie spre Lună. SF-ul anilor '30 din Statele Unite merge și mai departe. Tunurile sunt înlocuite cu rachete
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
încât să se obțină opere. Poți face literatură așa cum vorbești și, chiar mai mult, poți descoperi că vorbirea ta e deja literatură. Revelația lui Monsieur Jourdain care făcea proză fără să știe, ține de acest tip de gândire. Molière scria Burghezul gentilom în jurul lui 1670, fiind contemporan cu dezbaterea academică despre "geniul limbii franceze" care impusese nu numai ideea că limba franceză poate să emane în mod spontan valori literare, ci și că aceste valori sunt cele ale prozei. În același
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]