3,270 matches
-
reformate de Lin Biao, acestea sunt publicate, mai întâi în Trăiască războiul victorios al poporului!, iar după aceea, în Mica Cărticică Roșie apărută în timpul Revoluției Culturale. Originalitatea teoretică a maoismului se reduce la două analize. Prima afirmă că opoziția dintre burghezie și proletariat este una secundară, în secolul XX, și că principala contradicție, pe plan internațional, opune țările subdezvoltate (numite „lumea rurală”), statelor capitaliste dezvoltate (considerate „orașe”), primele trebuind să le încercuiască și să le înăbușe pe acestea din urmă, după
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Drepți, la care Marx aderă. în iunie 1847, la primul congres al acesteia, la Londra, Engels impune ca ea să se numească Liga Comuniștilor și se adoptă un nou statut; acesta stipulează că scopul Ligii este „răsturnarea de la putere a burgheziei, instaurarea domniei proletariatului, suprimarea vechii societăți burgheze bazată pe antagonismele de clasă și făurirea unei noi societăți fără clase și fără proprietate privată”. în decembrie 1947, Liga își ține al doilea congres, la care Marx își impune ideile, înlocuind vechea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acest mod de producție și îi grăbesc sfârșitul: legea concentrării monopoliste a economiei, legea tendinței descrescătoare a ratei profitului, legea pauperizării absolute a clasei muncitoare*. Ultima e decisivă: capitalismul „își produce proprii săi gropari”; într-adevăr, proletariatul, „negare vie” a burgheziei, e singura clasă care, date fiind sărăcia ei absolută și creșterea ei numerică, este destinată să rupă lanțurile și să devină vârful de lance al revoluției. Toate acestea subliniază locul pe care-l ocupă lupta politică în opera lui Marx
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
doar cum să-l atingă. Era oare nevoie de crearea și dezvoltarea unei mișcări comuniste puternice care să ducă lupta contra imperialismului britanic sau era mai bine să se încheie o alianță cu toate forțele anticoloniale, în primul rând cu burgheziile naționale care și-ar asuma ele această sarcină? Această dezbatere s-a aflat în centrul istoriei mișcării comuniste internaționale* până în anii 1970, cu accente variabile, în funcție de schimbările intervenite în politica sovietică și, în același timp, de evoluțiile situației din Orientul Mijlociu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al V-lea Congres al IC în 1924, apoi stalinizarea bulversează de sus până jos organizația*, strategia* și personalul PCF. La sfârșitul lui 1927 și începutul lui 1928, Moscova lansează politica „clasă contra clasă” care conduce partidul la lupta împotriva burgheziei și a imperialismului, dar, mai ales, și a socialiștilor. în sfârșit, începând din 1931, IC selecționează cadre de origine muncitorească - după modelul secretarilor Biroului Politic, Maurice Thorez, Jacques Duclos, Benoît Frachon -, care vor domina partidul mai bine de patruzeci de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
denunțe belicismul hitlerist și votează în Parlament, la 2 septembrie, creditele de război. Dar, constrâns să se alinieze la pozițiile lui Stalin și IC, va considera că războiul e imperialist, va cere o pace imediată și va critica cu asprime burgheziile britanică și franceză. La 26 septembrie, guvernul dizolvă PCF și organizațiile sale de masă. Tulburarea militanților, dezorganizarea datorată mobilizării și represiunii declanșează o hemoragie a efectivelor care scad de la 270000 în 1939 la câteva mii în timpul „războiului ciudat”. Dezertările se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scară și mai extinsă, o mobilizare de aceeași natură cu aceea din 1955-1956: acesta va fi Marele Salt înainte*. Represiunea este violentă: 550000 persoane sunt închise ori exilate, iar familiile lor, persecutate. Este sfârșitul colaborării PCC cu intelectualii democrați și burghezia națională. A doua „primăvară” începe în toamna lui 1978, printr-un protest împotriva rănilor provocate tinerilor de Revoluția Culturală*. Este pregătită de diverse incidente, mai ales acela al afișelor puse în 1973 în Canton de tinerii contestatari ai grupului „Li
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spectatorii independenți și-i face pe naivi să creadă într-o justiție liberă. Sensul procesului: pedagogia infernală Sensul acestor procese a fost definit la 20 februarie 1922 de către Lenin: „Sarcinile momentului sunt: intensificarea represiunii împotriva dușmanilor puterii sovietice și agenților burgheziei (în primul rând, menșevicii și socialiștii revoluționari); instaurarea acestei represiuni prin tribunalele revoluționare și tribunalele populare în cel mai rapid și eficient mod revoluționar; organizarea - absolut necesară - unei serii de procese publice exemplare (exemplare din punctul de vedere al rapidității
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
percepută ca o filosofie energetistă și o sociologie ce transpune fără pertinență fenomenele individuale pe plan colectiv. O asemenea abordare este considerată reacționară, deoarece reduce aspirațiile proletariatului la o problematică de energie a libidoului, la fel ca pe cele ale burgheziei. Psihiatria sovietică denunță psihanaliza ca fiind „idealistă”, deoarece nu raportează psihismul doar la condițiile materiale de existență, și „materialistă mecanicistă”, deoarece vede în libido un instinct sexual nemodificabil. Ca și psihiatria tradițională, opera lui Pavlov justifică refuzul geneticii și al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei societăți dezalienate, revoluția implică două condiții: ridicarea maselor, care și-au conștientizat misiunea regeneratoare printr-o elită raliată cauzei lor, și maturizarea modului de producție capitalist, împins la limite din pricina contradicțiilor sale. Din punctul de vedere al lui Marx, burghezia nu și-a făurit numai armele propriei sale ucideri, ci și pe „oamenii care vor mânui aceste arme - muncitorii moderni, proletarii”. Totuși, teoria necorespunzând defel realității, Marx deduce cu pragmatism consecințele revoluțiilor ratate din Europa din 1848. El predică o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
raportăm la premisele teoretice ale marxismului -, care va fi făcut în URSS. încă din 1921, în Teoria materialismului istoric, unul dintre conducătorii și principalii teoreticieni bolșevici, Nikolai Buharin, scrie: „E lesne de înțeles că știința proletariatului este superioară celei a burgheziei [...] și că noi, ceilalți marxiști, suntem îndreptățiți să considerăm știința proletară ca pe adevărata știință și să cerem ca ea să fie general recunoscută ca atare”. Iar la 30 decembrie 1936, Academia de științe a URSS declară: „Vom rezolva toate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puși la zid de Lenin - nereprezentând decât 4% din masă) și nu dispune, adeseori, decât de două-trei vaci și de vreo zece hectare cultivabile, la o familie de 8-9 suflete. Clasa muncitoare reprezintă circa 10% din populație, în timp ce nobilimea și burghezia au fost lichidate. Perioada NEP suscită o formidabilă înflorire socială, pe care o ilustrează inovațiile urbane și, încă și mai mult, experimentele artistice ale avangardei ruse, având în fruntea sa poeți și scriitori de renume mondial - Maiakovski, Mandelstam, Pasternak sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sistemului comunist mondial, pregătindu-se pentru confruntarea supremă, care, era convins, avea să aducă victoria comunismului la scară planetară. STALINISM -> Leninism/marxism-leninism/stalinism STRATEGIE/TACTICĂ Teoretician al ei, Lenin* concepe acțiunea revoluționară ca un război de clasă între proletariat și burghezie, apoi între Partidul Bolșevic și toate celelalte forțe politice. El hrănește această viziune „militară” a luptei politice, și mai accentuată de războiul din 1914, cu o reflecție despre strategie - pornind de la scrierile generalului prusac Karl von Clausewitz -, căreia îi aplică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vorbit mult timp despre ele ca despre niște centre de reeducare de care erau mândri, înainte de a le lega existența de o perioadă stalinistă depășită. Unii, precum Jean-Paul Sartre, s-au arătat mai sensibili față de uzul pe care îl dădea „burghezia” acestor dezvăluiri decât de existența însăși a faptelor. Este adevărat că secretul era bine păstrat și că nu dispunem, astăzi, decât de foarte puține fotografii din Gulag, după cum o arată albumul Gulag al lui Tomasz Kizny. în pofida primelor descrieri aparținându
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
feudalitate, „nu poate exista fără să revoluționeze constant instrumentele de lucru”, proces care angajează o dinamică „pozitivă”, cel puțin atât timp cât condițiile de dezvoltare a producției - în special socializarea progresului științific și tehnic - nu intră în contradicție cu raporturile sociale proprii burgheziei, ceea ce, în opinia lui, nu va întârzia să se întâmple după un anumit timp. Tehnică și politică la Lenin Lenin* reia această temă într-un mod oarecum mai rudimentar, dată fiind concepția sa voluntaristă despre istorie. Pentru el, o formațiune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
populare (țărani, mineri, pătura de mijloc) ale viitoarelor state. La toate acestea mai trebuie adăugată și tensiunea care avea să crească o dată cu independența, dar care apăruse deja, mai cu seamă În statele din Sud, Între oligarhia minieră și funciară și burghezia urbană, comercială și administrativă. 1810 a fost un an decisiv. Mișcarea de eliberare s-a declanșat aproape pretutindeni În același timp: În Venezuela, sub conducerea lui Bolivar, care a extins-o apoi În Columbia și Ecuador; În Argentina, sub conducerea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În ceea ce privește alegerea metodelor prin care se poate obține independența: unii pledează pentru soluția armată, alții pentru calea electorală; unii caută susținerea În rândul muncitorilor, țăranilor și claselor urbane sărace, pe când alții caută mai curând sprijinul păturii de mijloc și al burgheziei locale. Există și actori politici și sociali care caută să obțină libertatea prin alte mijloace, contând pe cooperarea cu statele hegemonice. În sfârșit, alții sunt animați de interese mai restrânse: apărarea etniei proprii, a regiunii, a culturii, apoziției sociale proprii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
veacuri. Hegemonia Portugaliei și a Spaniei Necesitățile economice ale țărilor cele mai puternice, combinate cu conjunctura politică a momentului, cu descoperirile științifice și, desigur, cu multă imaginație, Îndrăzneală și șansă, explică descoperirea și colonizarea a ceea ce azi numim continentul american. Burgheziile din sudul Europei aveau mare nevoie să dezvolte comerțul, În special cu Asia (China, Indiile): erau În căutare de mirodenii, de mătăsuri și, mai presus de toate, de metale prețioase. Pentru aceasta, trebuiau Însă să concureze cu venețienii și cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al XVII-lea de un „sistem-lume” inedit. „Statele centrale” europene Își sprijină dezvoltarea industrială pe exploatarea „periferiilor” agricole: acestea din urmă le aprovizionează cu cereale și servesc În același timp drept piață de desfacere pentru produsele lor finite. În „centre”, burghezia găsește „un anumit avantaj În a utiliza puterile legale ale statului pentru a-și promova propriile interese”. Ea utilizează naționalismul pentru a se afirma pe plan extern Împotriva centrelor rivale și pentru a-și proteja piața internă; naționalismul devine astfel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și Italia. O dată ce aceste două națiuni au devenit și ele parte a centrului, Europa de Est și Japonia au adoptat aceeași postură, fiind apoi, la rândul lor, Înlocuite de Africa și de America Latină. Într-o a doua etapă și În mod reactiv, burgheziile de la centru sunt Înfruntate de naționalismul din teritoriile periferice; trebuie, prin urmare, să le opună o barieră ideologică. Naționalismele englez sau francez nu provin din vreo dinamică internă; ele nu servesc decât pentru a legitima din nou un imperialism ajuns
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asupra acțiunii sale și asupra bunurilor pe care le produce. Din această perspectivă, democrația nu mai este decât „formală”, nu și „reală” (Critica dreptului politic hegelian, 1843), deoarece ascunde ă și are drept misiune să ascundă ă exploatarea proletariatului de către burghezie. Fiecare clasă Își dezvoltă o „conștiință falsă”, care justifică situația sa prezentă și ansamblul sistemului economic și social conform intereselor clasei dominante. Marx a pus astfel, În termeni absolut noi, Întrebarea de ce oamenii acceptă să-și sacrifice În favoarea altora o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
La rândul său, legitimitatea revoluționară a Rusiei lui Lenin și Stalin se dorește purtătoare a unui mesaj „proletar” universal și democratic. Nazismul și fascismul sunt dușmanii ei declarați, deși Împărtășesc cu comunismul aceeași mistică a violenței și aceeași ură față de burghezie (Furet, 1995). Astfel, originile ideologice și biografice ale totalitarismului sunt sincretice, oamenii putând să treacă de la un curent la altul păstrând același cult al mișcării războinice și al statului total (cf., În Franța, cazul Jacques Doriot). Însă această comunitate a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
bucaresto-oltenesc). Asta a fost tot. În loc de concluzie: dacă încă nu ai citit-o îți recomand teza de doctorat a lui Junger Habermas, din 1964, referitoare la formarea „spațiului public“ în Occident. Un spațiu cucerit pas cu pas și protejat de burghezia cultivată, urbană. Nimic din toate acestea în smârcurile și mlaștinile din cetatea lui Bucur. Rezultatele se văd în stația bietelor trolee 69 și 85. Mirel 4 iunie 2006 Împreună cu fratele meu am decis să vizităm „curtea domnească“ de la Mogoșoaia, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
precum credințele, desemnează o entitate lingvistică oarecare, precum propoziția. V. enunț, text. FLEW 1984. RN INSECURITATE DISCURSIVĂ. Lingvistul american W. Labov, autor al unor importante lucrări de sociolingvistică, a propus noțiunea de "insecuritate lingvistică", pentru situația în care reprezentanții micii burghezii cunosc formele ce conferă prestigiu, fără însă a le realiza sau realizîndu-le într-o manieră exagerată, iar aceasta produce o situație de insecuritate de expresie pentru jurnalist, atunci cînd tratează evenimente științifice și tehnice cu caracter politic în media. Jurnalistul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
declarație pur științifică bazată pe dovezile empirice ale faptelor tangibile"111. Deși pervertit într-o prognoză seculară, Manifestul reține trăsătura de bază a credinței mesianice, și anume garanția celor care sunt sperate 112. Chiar și lupta finală dintre proletariat și burghezie sugerează Armaghedonul biblic, în timp ce proletariatul este noul popor ales. Pe scurt, viziunea Manifestului asupra istoriei o reia pe cea creștină, cel puțin formal, interpretând-o ca un marș providențial către un scop dinainte stabilit. Materialismul istoric este în mod esențial
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]