13,753 matches
-
nu fiu, nene? Dau acum un telefon și te zbor din poliție, bă! - Vă rog să mă urmați la secție, continuă el să mă ia de sus. - Imediat, stai numai să dau un telefon, i-am zis, scoțând mobilul din buzunar. N-avea baterie. - Să-mi bag pula-n el, am spus, aruncând aparatul înspre un coș de gunoi aflat la vreo opt metri distanță și, evident, nimerindu-l. Cum, domne, am continuat, nevenindu-mi să cred, chiar nu știi cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un colț și am început să clipocesc la el ceva de Rolling Stones, acompaniindu-mă cu vocea. „I can’t get no satisfaction“, cântam. „No no no“ „Hei hei hei“, făcu corul de vrăbiuțe pe care-l purtam mereu în buzunar. Ecaterina a început să facă striptease pe pian. Când nu a mai avut nimic pe ea, am trecut la Angie. Cântam chiar cu vocea lui Mick Jagger, pe care o cumpărasem la o licitație la Sotheby’s în Veneția. Ecaterina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un teanc de bancnote dintr-un portofel. Uite, am aici unșpe mii de euro. Crezi că s-ar putea aranja ceva? Mathieu privi împrejur asigurându-se că nu ne vede nimeni, după care luă banii și și-i îndesă în buzunar. - OK, zise, cred că se poate face ceva. Din câte știu din fișa ta, ai un unchi sau văr de gradul doi în America. Trebuie să faci o cerere de reîntregirea familiei și vorbesc eu cu cine trebuie ca să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și Nichituș, peste douăzeci-treizeci de ani. - Exact. Vor face toți același film, adică ăla pe care l-au povestit astă seară. Îl vor face în fiecare an. Nu îl va vedea nimeni niciodată. - Da. - Uite, zise Luca scoțând ceva din buzunar. Nu m-am putut abține. Le-am furat un mobil de pe masă. - Am văzut, am zis. Este al meu. Mi l-a dat înapoi. - Eu am luat aparatul ăsta de fotografiat. E digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a zis. În vreo două săptămâni, așa. - Bine, mă, mersi. Hai te pup. - Pa, bă, și zbor plăcut. - Pa. Am intrat în clădire și am mers la check-in. Acolo, l-am văzut pe un cunoscut, tocmai își îndesa boarding-cardul în buzunar. M-am dus la el, nu mă observase încă. - Ce faci, bă Johnny? i-am zis. Era Johnny Depp. - Alex! s-a bucurat el că mă vede. Ce faci, moșule? Unde zbori? - Păi, la Dallas. - Și eu! Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și așa mai departe. După vreo cinci ore, când ea dormea cu un zâmbet cât casa pe buze și eu citeam un Dashiell Hamett, mi-am adus aminte de ceva. M-am ridicat ușor din pat și am scos din buzunarul pardesiului o cutiuță dreptunghiulară cu un buton roșu la mijoc. Am apăsat pe buton. S-au auzit niște explozii înfundate în apropierea nu chiar imediată. Erau apartamentele celorlalți trei Popescu, în care depusesem niște cantități nu tocmai neglijabile de C4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zburase juma’ de craniu, pocnindu-l pe acesta cu un Piramidon în moalele capului. Mâzgâlici se scurse într-un bidon, pe care Reptigli îl astupă cu niște dop de plută. Gândacul mai privi o dată florile înainte de a le băga în buzunar. Îi aminteau... sau nu... ba da! Își aminti: acel buchet de Bășina Porcului fusese pictat de Van Gogh, conțineau același galben, același verde, același gri. - Auzi, îl întrebă Reptigli pe Mâzgâlici zgâlțâind bidonul, astea le-ai furat dintr-un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vrei de la Șefu’, să-i sugi pula sau să te fută-n cur? Problema era că în afara privirii bolnave femeia arăta normal înspre bine. Nu-mi prea venea s-o lovesc în gură cu boxul pe care-l purtam în buzunar, nici să-i infig un stilet în rinichi n-aveam chef. - Hai, cheamă-l pe Șefu’, am repetat idiot. - Șefulee! Danee! strigă nebuna. Hai că am probleme cu un căcănar aici! Șeful, Dan, apăru parcă plutind în cele 150 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o înmână chelnerului, care dispăru cu cartea la fel de repede cum apăruse cu nota. - Mersi, zise Suki. - Eu îți mulțumesc, răspunse Shuoke. Chelnerul cel rapid îi înapoie cartea de credit și Shuoke și Suki se ridicară de la masă. Shuoke își pipăi buzunarul drept de la pantaloni. Cheile mașinii erau încă acolo, la 13 centimetri sud-vest de pulă. Cinematograful la care merseră era în centrul orașului, dar Shuke găsi un loc de parcare fără plată la 30 de metri de intrare. Avea un noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
i-a futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu pliciul, amețindu-l. Mița l-a ridicat și l-a aruncat înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac de cartofi pe care îl dărâmaserăm fugărind îngerașii. - Cum ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și ce țigări fumez. Voi înfunda pușcăria, mă gândii. Ce-mi trebuia să-mi omor gagica tocmai în Suedia? Ne așezarăm, aprinserăm țigări, îi oferii un whisky, pe care, spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un buzunar niște hârtii ce conțineau declarația pe care o dădusem altui polițist cu câteva ore mai devreme. - Ați declarat că prietena dvs. a părăsit hotelul ieri în jurul orei unsprezece dimineața, mergând la cumpărături. - Exact. - Voia să meargă în centru, v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să crezi ce vrei, am spus. Dar poți să întrebi pe cine vrei dintre fetele cu care am fost și îți va confirma spusele mele. - Sigur... - Vorbesc foarte serios. Poate că într-adevăr par nebun, dar... Am scos mobilul din buzunar. - Vrei să suni pe cineva? Pe Daniela Manole o știi, nu? Vrei s-o întrebi? - Ce s-o întreb? În ce stadiu al nebuniei te afli? Dacă mai poți fi vindecat? - Bine, am zis. Lasă. Am dat să plec. - Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Își privi din nou pula. Și pe aceasta scria Toshiba. Însă în japoneză. EU ET AL. Camil intră în sala de ore plin de voie bună. Asta avea o oarecare legătură cu descoperirea unei mici sume de bani într-un buzunar al cămășii de jeans, sumă pe care avea de gând să o investească într-o carte (mai precis, Procesul lui Kafka). OK. Camil era binedispus. Se așeză pe locul pe care stătea de obicei, în antepenultima bancă. În școală, descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întâi Ar Trebui Să Citești Altele; de Cărți Prea Scumpe Pe Care Ai Putea Să Aștepți Să Le Cumperi Când Vor Fi Vândute La Jumătate De Preț, de Cărți Idem Ca Mai Sus Când Vor Fi Publicate în Ediții De Buzunar, de Cărți Pe Care Ai Putea Să Le împrumuți De la Cineva, de Cărți Pe Care Toți Le-au Citit Deci E Aproape Ca Și Cum Le-Ai Fi Citit Și Tu. Dejucând aceste atacuri, te îndrepți spre turnurile cetății, unde îți opun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în acel du-te-vino de călători de pe peron, între trenuri. Un fapt ce poate avea loc din întâmplare, imposibil de deosebit de ceea ce are loc doar din întâmplare; bărbatul mi-ar fi spus parola, un comentariu la titlul ziarului ce iese din buzunarul meu, despre rezultatele de la cursele de cai. „Ah, a câștigat Zenon din Elea!“, iar între timp am fi urnit valizele, folosind mânerele de metal, poate schimbând câte o replică despre cai, pronosticuri, pariuri, și ne-am fi îndepărtat spre trenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
purtam atârnat de centiron. Valeriano, însă, era îmbrăcat în haine civile, căci făcea parte din Comisariatul Industriei Grele; chiar dacă avea un pistol la el - și eu așa cred - avea cu siguranță unul plat, din cele pe care le porți în buzunar. Irina, la ora aceea, devenea tăcută, ba chiar taciturnă, iar în noi se strecura un fel de teamă - vorbesc despre mine, dar sunt sigur că Valeriano împărtășea starea mea de spirit, chiar dacă nu ne-am făcut niciodată confidențe în legătură cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că închide ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese din gâtul ei, găsesc foaia împăturită în patru cu numele meu scris cu penița sub formula condamnărilor la moarte pentru trădare, semnată, contrasemnată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ba credea chiar că o făcusem pentru ea, pentru ceea ce-mi spusese despre viața pe care el o obliga s-o ducă. Și pentru bani, firește, care nu erau puțini, chiar dacă încă nu puteam spune că-i aveam în buzunar. Interesul comun ne lega: Bernardette e o fată care înțelege din zbor situațiile; din încurcătura asta sau reușeam să ne descurcăm împreună, sau aveam să pierdem totul amândoi. Dar, bineînțeles, Bernadette avea o altă idee în cap: o fată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că găsindu-l vor putea reconstrui cum se desfășuraseră faptele, deci era mai bine să-l luăm cu noi ca să-l facem să dispară. Când s-a deschis ascensorul, la parter, în fața lui se aflau trei bărbați cu mâinile în buzunare. — Ciao, Bernadette. Iar ea: Ciao. Nu-mi păsa că ea îi cunoștea; cu atât mai mult cu cât prin modul de a se îmbrăca, deși mai în pas cu moda decât Jojo, le găseam un anumit aer de familie. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nevoia de a o reda circuitului, folosind cărțile Ludmilei ca suport material pentru opere în care el își poate investi propria energie, fie și pentru o clipă. — Asta îmi convine, spuse Irnerio și e gata să bage un volum în buzunarul hainei. — Nu, lasă cartea unde e. E cartea pe care o citesc. În plus, nu e a mea, trebuie s-o restitui lui Cavedagna. Alege-ți alta. Uite, asta de aici seamănă cu ea... Ai luat în mână un volum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Un tânăr cu barbă lungă și blondă, palton lung, negru și beretă de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-un buzunar interior al jachetei. — A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
negru și beretă de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-un buzunar interior al jachetei. — A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini dintr-un buzunar interior al vestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-un buzunar interior al jachetei. — A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini dintr-un buzunar interior al vestei. Vântul îi ia o foaie dintre degete; se aruncă s-o culeagă. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-un buzunar interior al jachetei. — A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini dintr-un buzunar interior al vestei. Vântul îi ia o foaie dintre degete; se aruncă s-o culeagă. Încearcă să scoată alt teanc de pagini din buzunarul din spate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]