4,246 matches
-
Mai trebuie amintiți Ed. Caudella, autor de opere, operete, romanțe, fantezii; C.D. Dimitrescu, violoncelist și compozitor, Floridor, compozitor de romanțe și operete, M. Polizu-Micșunești, autor de romanțe în stilul popular românesc, Ștefănescu, Scărlătescu, D-ra Solacoglu, și D-na de Nouvina, cântăreață. Arta populară Însă arta populară românească se manifestă cu mai multă grație, originalitate și veselie în mica industrie rurală: țesături, dantelă, broderie, împletituri, ceramică, unelte din lemn pirogravate. Aici se înalță și surâde sufletul neamului, cu atâta strălucire, măsură și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-i chestia? - Nu e nici o chestie... - Păi, și-atunci? Aa, dacă ar fi, cum s-a mai întâmplat, că ăia s-au cununat, au petrecut, s-au veselit, și la sfârșitul nunții mirele a luat banii și a fugit cu cântăreața, mă. Înțelegi? Asta, da. E o chestie. Sau au fost cazuri când unii au furat mireasa de tot. Era așa bună mireasa, că au furat-o de tot și-au dus-o la Ruse, mă-nțelegi? |sta e reportajul tău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cu înjurături și roșii strivite, aruncate în obraz. Astăzi, Nicolas Bataille are 81 de ani, dintre care 50 petrecuți pe scena Teatrului de la Huchette din Cartierul Latin, în costumul pieselor lui Ionesco. Seară de seară, de jumătate de secol neîntrerupt, Cântăreața cheală în regia lui Nicolas Bataille și Lecția în regia lui Marcel Cuvelier fac săli pline în centrul Parisului. De la contestări la ovații, istoria s-a scris, cum altfel, ironic și absurd: punerea în scenă nu s-a schimbat, doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Român de la Paris, Teatrul Odeon din București va monta la Teatrul Huchette cinci piese de Ionesco, aproape nejucate. „Un eveniment! Din nou, prietenul meu Ionesco, iarăși necunoscut, pe aceeași scenă încăpățânată. Urmează istoria altui succes, nu?“, glumește Monsieur Martin din Cântăreața cheală. Cum vă explicați vitalitatea spectacolului Ionesco de la Huchette? Vitalitatea pieselor eu n-o explic. O trăim ca toată lumea. Acum 50 de ani nu ne gândeam că va dura atât. Suntem primii să ne bucurăm de această energie extraordinară. Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
vitalitatea spectacolului Ionesco de la Huchette? Vitalitatea pieselor eu n-o explic. O trăim ca toată lumea. Acum 50 de ani nu ne gândeam că va dura atât. Suntem primii să ne bucurăm de această energie extraordinară. Cum ați dat peste piesa Cântăreața cheală, acum 50 de ani, când Ionesco era un necunoscut? O prietenă româncă, Monica Lovinescu, care lucra la RFI, și care era atunci asistenta mea în trupa de teatru, mi-a adus această piesă. Căutam o piesă originală. Aveam cu toții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
trupa de teatru, mi-a adus această piesă. Căutam o piesă originală. Aveam cu toții 20 de ani. E o istorie veche, sunt mai bine de 50 de ani de atunci. Așa am ajuns să pun în scenă piesa lui Ionesco, Cântăreața cheală. Atunci, în 1950, n-a fost un succes... Nu. Publicul credea că ne batem joc de el. Totuși, câțiva oameni importanți, de la Gallimard, Raymond Queneau, Jacques Lemarchand de la „Figaro“ au avut fler, intuind valoarea acestui autor. Dar oamenii din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
în scenă și alte piese, Scaunele, Lecția, Jacques și supunerea - am găsit de cuviință că lumea nu trebuia să uite că trupa noastră montase pentru prima dată o piesă de Eugene Ionesco. Am hotărât atunci că vom juca din nou Cântăreața cheală pentru o lună. Această lună s-a făcut între timp 50 de ani. Cum a reacționat Eugene Ionesco la eșecul din anii ’50? A fost decepționat. Dar toată lumea îi spusese că piesa e de nejucat. Când noi i-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
A început să repete cu noi, am lucrat trei luni. Era un om cultivat, adora Dostoievski, discutam mult și în afara repetițiilor. Era pasionant. Jucam în fiecare marți. A avut mare succes. Apoi Teatrul Noctambules, unde pusesem în scenă prima oară Cântăreața cheală, ne-a chemat să jucăm piesa lui Dostoievski în mod regulat. Ionesco mi-a zis atunci: „O dată pe săptămână mai mergea, dar în fiecare seară, nu se poate: am prea mult trac!“. A trebuit să-l înlocuim. El a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
atunci: „O dată pe săptămână mai mergea, dar în fiecare seară, nu se poate: am prea mult trac!“. A trebuit să-l înlocuim. El a spus-o în jurnalul său, a fost pentru el o experiență formidabilă. Apoi, când am reluat Cântăreața cheală la Huchette, cu succes și critică bună, era foarte mulțumit. Întâlnirea cu Ionesco a fost fundamentală pentru destinul dumneavoastră. Ați devenit prieteni? Eu am fost destinul său, iar el a fost destinul meu. Întâlnirea asta m-a urmărit toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
a fost fundamentală pentru destinul dumneavoastră. Ați devenit prieteni? Eu am fost destinul său, iar el a fost destinul meu. Întâlnirea asta m-a urmărit toată viața. Am făcut o mulțime de alte puneri în scenă, în SUA, Japonia, dar Cântăreața cheală a rămas o constantă. Mai întâi am sărbătorit cinci ani, șase ani, zece ani... De 57 de ani, e mai mult de jumătatea unei vieți. Trupa Cântăreței era ca o familie. Chiar și după aceea, când a început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
făcut o mulțime de alte puneri în scenă, în SUA, Japonia, dar Cântăreața cheală a rămas o constantă. Mai întâi am sărbătorit cinci ani, șase ani, zece ani... De 57 de ani, e mai mult de jumătatea unei vieți. Trupa Cântăreței era ca o familie. Chiar și după aceea, când a început să fie jucat în dreapta și în stânga, Ionesco suna, ne invita la masă. Nu ne-am părăsit niciodată. El a făcut o carieră mondială, dar am rămas aceeași. Prima punere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ani, apoi 35-40 de ani. Jucăm, pe seară, cam aceeași dintr-o generație, ca să nu amestecăm vârstele. Problema se pune mai ales pentru Lecția. Eleva nu poate fi jucată de o persoană în vârstă. Altfel, familiile Smith și Martin din Cântăreața cheală pot avea orice vârstă. Mi-amintesc ce spunea Ionesco de noi, la început: eram ca scoși din cutie. Era normal, eram proaspeți, aveam toți vreo 23 de ani, fără experiență. Acum s-au adunat și anii, și experiența. Piesa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
eu și Marie-France Ionesco, fata lor. Ca o familie. Ionesco a venit și el, până la sfârșitul vieții, să vadă piesa, din când în când. Cum a evoluat piesa în atâția zeci de ani? Piesa a evoluat păstrându-și esența. Pentru Cântăreața cheală am creat o punere în scenă într-un fel foarte strict, foarte geometric, cu priviri, cu mișcări de cap, cu veniri și plecări calculate: asta înseamnă că, indiferent de temperamentul actorilor, ei intră într-un fel de corset, punerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
spațiul balcanic artiștii au reflectat în forme contemporane contradicțiile din societățile lor, care în-cearcă din nou să „adopte“ modelul occidental. Semnificativă este lucrarea video a artistului kosovar albanez Erzen Shkololli, care a filmat-o pe una dintre cele mai cunoscute cântărețe populare din regiune interpretând un „bocet“, adresat atât albanezilor din Londra, Paris ori Berlin, cât și occidentalilor care ar trebui să ia în calcul „tăria și motivația“ balcanicilor de a lupta pentru independență. Gradual, producția artiștilor estici a început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
personalului. Ne-am simțit excelent printre germani, englezi, filipinezi, chinezi veniți cu tot cu copii să prindă fericiți trecerea dintre ani. Atmosfera de sărbătoare a fost întreținută de muzică plină de antren interpretată de o mică orchestră și două frumoase filipineze, bune cântărețe, și la fel de bune dansatoare. Aperitivul, la alegere din mai multe sortimente, oferit din partea casei, precum și mâncarea și băuturile au fost excelente și exotice prin conținut și mod de prezentare. Pe ring au dansat dezlănțuit, alături de copii, tineri și vârstnici și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
de colonii britanice, Johannes Brahms compozitorul romantic german, Feodor Mihailovici Dostoievski marele scriitor rus, care în această stațiune a scris romanul „Jucătorul” în urma unei experiențe proprii, când șia pierdut, se pare, banii și apoi cămașa, precum și Marlene Dietrich actriță și cântăreață germană celebră la Hollywood. Dacă la acest cazinou în trecut se juca pe aur și argint, astăzi se joacă pe euro. Cazinoul (Spielbank) din Baden Baden oferă în prezent jucătorilor 130 de sloturi și 24 de mese, unde se poate
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
au început să corespondeze cu persoane de peste graniță, în special din țările Europei de Vest și ale Americii de Nord, pentru a demonstra o dată în plus că persoana lor are valoare pentru oameni importanți din lumea civilizată. În penitenciarul Rahova, asasinul celebrei cîntărețe de muzică ușoară Mihaela Runceanu își ocupă o parte însemnată a timpului liber discutînd cu personalul și cu ceilalți meseviști (de la prescurtarea unei vechi pedepse: muncă silnică pe viață) fiecare frază pe care ar vrea să o scrie unui italian
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să gătească. Măcar puțin. Nu trebuie să fie soră cu Jamie Oliver, dar să aibă idee cât de cât. Șapte. Să se îmbrace cu gust. În România sunt multe femei frumoase, dar majoritatea sunt țoape. Din cauza hainelor. Le copiază pe cântărețele alea din reviste. Femeia ideală se simte bine și arată bine chiar dacă e îmbrăcată în trening. Sau pijama. Sau rochie de seară, nu contează. Sunt fascinat. Nu-mi dau seama ce mai poate să urmeze. Opt. Să nu fie curvă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
totul s-a legat, au venit una după alta Covent Garden, Palais Garnier, Staatsoper, Scala, Metropolitan. Tot ce trebuia era ca eu să fiu în fiecare clipă superpregătită. Mai bună decât cei de aici. — Care sunt lucrurile pe care o cântăreață ajunsă la un asemenea nivel trebuie să le știe? E cineva care să îți spună cum să te porți, care sunt uzanțele, ce se face, ce nu se face? — Unii dintre noi știm instinctiv și din educația părinților. Alții nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Îmi pare rău că nu am avut fericirea de a-i fi partener într-una dintre marile ei opere, fiind o generație mai tânără. Viorica face parte dintre acei oameni pe care îi porți cu tine în suflet. O adevărată cântăreață, une vraie damme d’honneur, o pesonalitate incontestabilă. O fe meie minunată. Am avut curiozitatea, acum câțiva ani, să număr rolurile de operă ale Vioricăi Cortez. După optzeci m-am oprit. Brusc, nu mi se mai părea relevant. În plus
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și cu Maria Chiara... — Era foarte fină. și Trubadurul am cântat noi două. Ah, și Aprile Millo, cu care am cântat la Verona și la Denver! Voce superbă, de Tebaldi, păcat că a dispărut. Putea să fie cea mai mare cântăreață a lumii! Acolo, la Denver, erau niște spectacole senzaționale. Aida cu Aprile era cu Gianfranco Cecchele și Pablo Elvira, Samson și Dalila cu dragul de Jon Vickers... Erau somptuoase producțiile. Am cântat mult la Denver în acea perioadă, la mijlocul anilor
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Nici pomeneală! Nu era o cultă, o instruită, o ducesă, dar nu era o țărancă. Era o gitană, cu tot sân gele și toată istoria acestui neam. Viorica Cortez, la beauté absolue gérard mannoni, critic muzical În grupul glorios de cântărețe care au dus la cel mai înalt nivel arta lirică în cea de-a doua jumătate a secolului XX, Vio rica Cortez s-a bucurat de o poziție privilegiată. De la bun în ceput, te lăsa perplex printr-un an samblu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
că era într-o seară mare aristocrată spaniolă, fie țigancă sau eroină de legendă. Întinderea vocală, capabilă să treacă peste toate orchestrele și să acopere tot registrul, i-a deschis porțile unui repertoriu din ce în ce mai vast. Viorica era una dintre acele cântărețe - specie pe zi ce trece mai rară - care dădeau impresia că nu-și folosesc niciodată la maximum resursele vocale, că își păstrează un as în mânecă, armă secretă folosită doar la momentul potrivit. Scena a fost regatul ei. O stăpânea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
timbru cărnos, care te răscolea pe dinăuntru, parcă fără nici un efort. Mu ziciană desăvârșită, deținea secretul subtilităților care diferențiau stilul italian de cel francez, fără să permită nici cea mai mică vulgaritate, mai ales în Carmen, unde atât de multe cântărețe depășesc anumite limite. Femeie de o frumusețe cine ma tografică, a declanșat pasiuni tebaldiene în rândul spectato rilor francezi, mulți dintre ei urmând-o ani de zile nu doar în țară, ci în lume, pentru a-i repeta mereu și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ei, destul de țepoasă, dar noi ne-am înțeles foarte bine. Să mă bați însă și nu mai știu exact cum era acest final... Se auzeau vocile lor, deși muriseră amândoi, cânta numai corul? Fost-ai! — Renata Scotto a fost prima cântăreață din străinătate cu care am făcut interviu. Prima dintre toți a fost, însă, draga noastră Leontina Văduva... — Ți-a purtat noroc! — 1978, Samson și Dalila, tot la Palais Garnier, cu Jon Vic kers. Dirija Pierre Dervaux. Am văzut DVD-ul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]