7,416 matches
-
și-o pusese pe a sa, el își luase în plus un coif de fier și un scut mare, rotund, și aștepta cu nerăbdare sfârșitul pregătirilor romanului, plimbându-se în sus și în jos, ca o fiară în Circ, acum cântărind în mână securea cu două tăișuri, acum rotind-o, sub privirile admirative ale spectatorilor. Sebastianus nici măcar nu se uita la el. — Fii atent, Eminentissime, îl preveni Mataurus, dându-i coiful. Tu ești foarte dibaci în mânuirea săbiei, dar barbarul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hunii își ocupau pozițiile, într-o formație nu foarte diferită de aceea pe care o adoptase Chilperic. Războinicul cu brâu verde părea acum să se sfătuiască fără nici o grijă cu ceilalți huni de rang, care își întorceau mereu privirile să cântărească forțele ce le aveau înainte. O fantă de lumină se deschisese în pătura de nori care, până atunci, acoperise valea; un mănunchi de raze se reflecta acum în apa nu prea adâncă a râului, iar reflexele strălucitoare însuflețeau verdele ierbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veni? îi replică pe un ton ofensat. Rana nu e adâncă și abia mi-am ars-o. Balamber renunță să-și mai convingă prietenul, căci, insistând să aibă mai multă grijă de el, l-ar fi jignit înaintea celorlalți războinici. Cântări iute ce avea de făcut. O sută din neamul Hiung-nu muriseră în ziua aceea, adăugându-se la mulți alții căzuți mai înainte în apropiere de Augusta; ținând cont de răniții care nu erau în stare să vină cu el, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fie un premiu magnific pentru un mare războinic. Nu, el nu s-ar fi mulțumit doar să comande un mingan: Voia Sapaudia. încă de când ajunsese pe acele meleaguri, începuse să le vadă cu ochiul unui stăpân, observându-le grânarele uriașe, cântărindu-i viile rodnice, întinderea pășunilor și capacitatea hambarelor și a țarcurilor de oi și, nu întâmplător, până atunci făcuse tot ce se putea ca să rețină, adesea fără succes, furia distrugătoare a războinicilor săi. își dorea acele pământuri cu o voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
distrat, se gândi că trebuie să-i explice mai clar: — își dă prea multe aere, după mine. Dacă nu vrei să-l ucizi, putem măcar să încercăm să obținem o răscumpărare. întorcându-se să-l cerceteze pe Sebastianus așa cum ar fi cântărit din ochi un cal, adăugă: — Probabil că prețuiește greutatea lui în aur. Romanul zâmbi: — Acest tânăr războinic se înșeală, spuse în dialect hun. Sunt fiul unui soldat și nu am nici o rudă. Khaba ridică din umeri. — Ce importanță are? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vin, încălecară prompt pe cai. — Bine, spuse Divicone, ce vă spuneam? Au venit să ne ia. Sebastianus, temându-se de alte surprize îi avertiză pe toți să stea pregătiți. Ceva mai târziu, erau față în față cu ei. Tribunul îi cântări într-o clipă: erau amândoi robuști, pe la treizeci de ani, înarmați cu săbii; unul avea pe spate o manta militară, celălalt ținea atârnat de șa un scut rotund, ca acelea folosite de cavaleria auxiliară. Era vorba, probabil, de dezertori. Divicone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mergând încet printre ei pe calul lui, Sebastianus îi cerceta, la rândul său, constatând cu ușurare că, dacă nu se putea spune că atitudinea lor era cordială, ea nu părea nici agresivă. Cu ochiul lui încercat, se străduia să-i cântărească pe cei care se înghesuiau în jur și sub aspectul capacităților lor militare, de vreme ce aceia erau, la urma urmei, aliații pe care Etius căuta să-i cucerească prin mijlocirea sa; dar trebui să accepte că era în rândurile lor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din căință și din lucrările bune, Ambarrus, știi bine. Iar eu am venit tocmai pentru a-ți da ocazia să împlinești una. Căpetenia bagaudă nu zise nimic și își îndreptă, în final, atenția către cei patru romani, pe care îi cântări în nu mai mult de o clipă. Răspunse cu un simplu semn din cap la salutul pe care i-l dădu Sebastianus și imediat privirea se concentră asupra lui Eucherius, care, cu mâinile legate, stătea cu capul plecat între Vitalius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i stârnea nici o emoție. Toate planurile, toate fanteziile pe care le construise cu trei luni înainte în jurul acelei tinere femei nu mai constituiau acum pentru el nimic altceva decât o amintire îndepărtată. Mai mult chiar, îi stârneau uimirea și le cântărea cu nemulțumirea cu care un bărbat își vede spulberat un vis târziu, de adolescent; în același timp, începea să se întrebe dacă nu venise pentru el momentul să facă o schimbare în viața lui și să-și găsească o soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alt Dumnezeu decît Tine, Nu este stîncă așa ca Dumnezeul nostru. 3. Nu mai vorbiți cu atîta îngîmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mîndrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care știe totul, Și toate faptele sunt cîntărite de El. 4. Arcul celor puternici s-a sfărîmat, Și cei slabi sunt încinși cu putere. 5. Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pîine, Și cei ce erau flămînzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naște de șapte ori, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri. 7. Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și fierul suliței cîntărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 8. Filisteanul s-a oprit; și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: "Pentru ce ieșiți să vă așezați în șiruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
față cu cei douăzeci și cinci ai nimfei cu rochia vișinie. Slujnica aștepta cu aerul impertinent cu care intrase. (Desigur că nu venea în magazie pentru întîia oară.) După ce negustorul înțelese, în sfârșit, sensul cuvântului "zahar", își îndeplini oficiul prozaic de a cântări marfa, și slujnica îi întoarse partea rochiei fără șorț și plecă dreaptă, străpunsă de razele X țâșnite din ochii, deveniți sașii, ai comerciantului muncit de tiranul zeilor și al oamenilor. Am însoțit pe Adela în câteva magazii, din care a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iritată de excesele profesorale ale partenerului, de mania analitică, de tirania "observației" ce o transformă în obiect inert, o expune. Cel de-al doilea răspuns, ocolind și el "cuvîntul teribil", definește ceva mai precis sentimentul: "o nesfârșită prietenie pasionată". Emil cântărește greutatea cuvintelor, precizează nuanțele, evită prin diluare condensarea excesivă. Oricum, fragmentată, parțială, disimulată, declarația sa de dragoste este recunoscută ca atare de cel doi, în urma acesteia, spune el, "raportul dintre ea și mine s-a schimbat radical, pentru totdeauna, până la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al său... E și el un bănuț În mâna sorții. Îl ții În palmă și nici nu-l simți. Ai impresia că nici nu are greutate, dar, dacă ar fi așa, de ce am simți atâta apăsare În piept!? Uneori sentimentele cântăresc mai greu decât materia din jur. Cuvintele Extraterestrului o descumpăniră și mai mult pe Mașa. Oaspetele știa să răstălmăcească În așa fel vorbele, Încât, orice ai fi spus, tot tu ieșeai prost. - Cu moartea nu se tocmește nimeni, repetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îndopate, rațe sălbatice și de curte, prepelițe, bibilici care le pute-ți vedea pe aici prin curte, pui de porumbei, găini ce fac două ouă pe zi, nu mai vorbim de curcani cari sunt atât de bine hrăniți Încât unii cântăresc aproape cât un vițel...! Ori poate preferați pentru fiecare, un purcel de lapte?” Tony Pavone se minună. „Aveți o adevărată colecție, nu glumă. Totuși, ne ar face plăcere să cumpărăm patru curcani. Doi pentru mine și doi pentru prietenul meu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de lapte?” Tony Pavone se minună. „Aveți o adevărată colecție, nu glumă. Totuși, ne ar face plăcere să cumpărăm patru curcani. Doi pentru mine și doi pentru prietenul meu, cu o mică rugăminte...! Fiecare curcan luat În parte să nu cântărească mai mult de zece kgr. Cer scuze, doresc să fie pregătiți oarecum mai repede, sunt puțin grăbit...!” „Desigur, până mai sorbiți o gură de țuică...” „E om de treabă - aprecie Nando privind cu interes În curtea fermierului.Nu-i rău
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momentul când o violentă furtună de nisip Îi bombarda Într’o așa manieră fața doborându-l și făcându-l mototol! Încercă să se ridice dar, nisipul Încărcat cu particole elecromagnetice se lipeau de el strivindu-l, fiecare fărâmă de nisip cântărind sute de kilograme, fiind nevoit să asiste la propia lui moarte!! Se ambiționă, folosind ultima picătură de energie care-l ajută să se ridice În picioare. Amarnică iluzie de viață deoarece, În următoarele clipe o violentă rafală a vântului Îl
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
castronul Șefului de cameră ce era Îndesat la refuz cu slănină râncedă plină cu viermi și alte insecte...! O dată la șapte-opt zile se distribuia deținuților pâine.Pâine veche, neagră, de cea mai proată calitate, totuși, era pâine...! Această ordinară pâine, cântărea cam un kilogram și fiecare deținut avea dreptul să primească un sfert. Această operație urma s’o facă Șeful de cameră: numai el avea dreptul să păstreze și să manipuleze acest cuțit. Cum nimeni altcineva nu avea acest privilegiu să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
groase, o lipsă Îmbelșugată de vlagă a minții, laolaltă cu pulpe firave, din aer, mișcându-se precum crabul, spre mormânt: Hamlet avea propria lui opinie despre asta. Și Sammler În multe ocazii, ascultând-o pe Angela stând În patul lui, cântărind două serii de probleme (cel puțin) cu ochi ce priveau În direcții diferite, cu un junghi strâns Între coastă și șold care-l făcea să ridice un picior pentru o alinare ce n-o căpăta, avea un ușor aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tare. Sunt din altă generație. N-am avut nici un pic de demnitate din start. Un cu totul alt set de datumuri. Nici un sentiment natural de respect. Ei bine, am dat țevile astea În mă-sa cum scrie la carte. Sammler cântărea cât de mult semănau Wallace și Shula, cu năzbâtiile lor. Trebuia să te oprești și să te Întorci și să-i aștepți. Nu acceptau să fie omiși. Sammler puse a doua găleată sub țeava curgătoare. Wallace se dusese să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
drumul imediat lui Feffer. Păru să se sprijine pe el. Evident năucit. Eisen era muncitor, turnător. Avea forța pe care i-o dădeau nu numai meseria, ci și nebunia. Era ceva nemărginit, nesfârșit În felul În care luă atitudine, Își cântări adversarul din ochi, o anumită răutate Îndârjită. Puse totul În acea lovitură, disciplină, instinct criminal, totul. Ce-am făcut! Asta e mult mai rău! E cel mai rău lucru de până acum. Sammler credea că Eisen Îi zdrobise fața. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și i-a lins brațul. — Nu-ți place, nu? — Ce? Încerca, spune ea, să nu-i arate cât de mult o enerva. Să vorbim despre vârsta ta și astea... a zis el. Apoi a făcut o pauză, de parcă ar fi cântărit dacă să spună sau nu ce avea în minte. A chicotit din nou: — Ți-e frică că ți s-a lărgit păsărica. Îl mai auzise spunând lucruri urâte și înainte, spune ea - lucruri despre oamenii de la școală care o îngroziseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
întotdeauna cumva irirtată după aceste tratamente, dar de data asta părea cu totul epuizată. Am fost așa de răvășită de starea ei, încât m-am dus direct la familia Hart. Nu mă mai dusesem niciodată la Sheba neanunțată, dar am cântărit că circumstanțele erau suficient de grave ca să justificice lipsa de etichetă. Casa era în întuneric când am ajuns. Totuși, am luat cușca pisicii din mașină, am urcat scările și am sunat la ușă. Portia dormea acum. Am stat la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
idei. Faptul că-l voia pe Drew era ceva similar cu primul pas făcut pe o planetă necunoscută, cu descoperirea de mirosuri și senzații de a căror existență habar n-avusese. Drew a luat o piatră de apă și-a cântărit-o în mână. Apoi, cu o mișcare relaxată, a proiectat-o astfel încât piatra a sărit o dată, de două ori, de trei ori pe suprafața apei. Ai văzut ? a strigat el râzând ca un băiețel. Trei sărituri și ți se împlinește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
munte. Imposibil de trecut. Jina a pășit cu grijă și-a simțit cum pietrele i se rostogolesc de sub picioare. Și-a pus o mână pe abdomen. Vezi vârful, a spus ea. Trebuie să ajungi pe vârf. Să vezi cerul. Jina cântărea mai puțin de patruzeci și cinci de kilograme și-a pășit cât de ușor a putut. S-a descurcat bine. A izbutit să facă zece pași pe morena instabilă înainte ca solul sfârâmicios să se disloce sub ea. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]