2,562 matches
-
afară, omule, aici ne sufocăm amân doi. Cum poți trăi În asemenea fum? Fă o gaură În tavan, că altfel Într-o zi o să te găsească Înăbușit! — Ai dreptate, stăpâne, spuse celălalt. Era o mogâldeață Înfășurată Într-o sumedenie de cârpe murdare, din care nu se deslușea decât cocoașa uriașă și rotundă, care-i ascundea În Întregime capul și umerii. Hai, lasă cocoașa, Îndreaptă-te, că te-o durea spatele. Pe mine vrei să mă duci de nas? Ca prin farmec
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și pi păind să descopere mânere ascunse. Nici un pe rete nu se clintise din loc și nici o spărtură tainică nu se ivise În zid. Totul se făcu după cum poruncise Conrad, care, după ce cercetă cu de-amănuntul copitele cailor Înfășurate În cârpe, Își puse oamenii să facă un ocol prin curte, Încre dințându-se că nu se auzea nici un zgomot. Apoi dădu poruncă de plecare. Ceata se puse În mișcare, trecând peste podul În lanțuri, și se Îndepărtă ca un convoi de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spre casă. Din când în când durerea din vârful degetului mare de la piciorul drept mă determina să calc mai mult pe călcâi, căci pielea, îmbibată în sânge cu praf și pământ, atârna ca un steag în bernă. Mingea noastră de cârpe, meșterită ad-hoc la începutul meciului, în ciuda eforturilor și a strădaniilor noastre, avea mai degrabă o formă ovală, ceea ce făcea ca echilibrul ei să fie precar și, ca o consecință directă a acestui fapt, loviturile să aibă un mare grad de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dispuneam, la igienizarea locuinței. S-au deschis geamurile, s-a aerisit locuința, tot inventarul acela prăfuit a fost scos afară, s-au curățat pereții de pânza de păianjen, s-a măturat și, mai apoi, s-au șters dușumelele cu o cârpă umedă. Vai, Dumnezeule! Ce mai lucra, ce mai muncea Silvica! Era sufletul, era inima întregii activități. Parcă o văd aievea în fața mea: simt că este aici, lângă mine, și pot vorbi cu ea așa cum o pot face cu orice ființă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
camerei. Ligheanul cu apă era în dreapta ei, iar eu în dreapta ligheanului. Pe măsură ce Silvia se îndepărta de zid, trăgeam și eu ligheanul în ritm cu ea. În felul acesta, plecând din fașa fiecărui perete, cu spatele spre centrul camerei, Silvia muia cârpa în lighean, spăla o porțiune, storcea cârpa deasupra ligheanului, până când a terminat și a făcut podeaua lună. În timp ce freca scândurile care începeau să strălucească de curățenie, broboane mari de sudoare îi alunecau de pe frunte pe nasul delicat, adunându-se ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
iar eu în dreapta ligheanului. Pe măsură ce Silvia se îndepărta de zid, trăgeam și eu ligheanul în ritm cu ea. În felul acesta, plecând din fașa fiecărui perete, cu spatele spre centrul camerei, Silvia muia cârpa în lighean, spăla o porțiune, storcea cârpa deasupra ligheanului, până când a terminat și a făcut podeaua lună. În timp ce freca scândurile care începeau să strălucească de curățenie, broboane mari de sudoare îi alunecau de pe frunte pe nasul delicat, adunându-se ca niște mărgele diamantine și căzând sub formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a întâmplat? Lili era întinsă pe spate cu pansamentul pe burtica ei inocentă, iar eu în picioare, lângă ea, pătruns de responsabilitatea majoră ce-mi revenea, monitorizam evoluția tratamentului salvator. Mama s-a dus la fată, s-a uitat la cârpa plină de noroi verzui, urât, de pe abdomenul ei, a îndepărtat-o și a ridicat fetița în picioare. De-a ce vă jucați voi aici, copii?? a întrebat mama, contrariată foarte. Ne jucăm de-a "doctorul și bolnavul", am răspuns prompt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în așternutul de paie, și mi-a pus pe frunte o compresă. Titi, nu te speria dragul meu. Soarele, soarele ăsta e de vină. Să nu mai ieși niciodată fără băscuța ta, da? Da, mama... soarele... Și am adormit cu cârpa udă pe frunte și mama uitându-se îngrijorată la mine, supraveghindu-mi somnul întretăiat de gemete scurte și înăbușite. ...Valurile de căldură, asemenea unor maree aeriene, se rostogoleau peste câmpia clocotitoare a Bărăganului, împiedicându-mă să ajung la fântâna care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
detenții cu regim de exterminare rapidă. Nu știau că mama robotea de dimineața până seara la spital, îndeplinea funcția de femeie de serviciu și spălătoreasă. Mătura holurile, saloanele, cabinetele, curăța sala de operație, tot. Apoi spăla cu apă și cu cârpa muiată. Golea scrumierele și scuipătorile. Dumnezeule! Curățarea acestora din urmă echivala cu întoarcerea stomacului pe dos. Sputa, mucozitățile prinse și solidificate pe marginea scuipătorii, flegmele purulente și grețoase oscilând scabros în poziție suspendată la limita exterioară a recipientului amintit îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pierde urma prin labirintul închisorilor comuniste. Mama rămâne o vreme într-un sat din Oltenia cu șase copii mici, printre care și autorul, mărturisitorul. Ultima amintire din copilărie estre "o miuță" jucată în curtea școlii, cu o minge făcută din cârpe, una mai degrabă ovală decât rotundă. Apoi, noaptea vin soldații înarmați până-n dinți și începe un altfel de joc, un joc absurd: sunt declarați "bandiți" și "tâlhari" și duși la gară, îmbarcați în vagoane de vite și porniți într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
emoționante de o mare limpiditate și profunzime despre spiritul uman. Paul Vinicius Un nou roman al Gulagului românesc Caietul întâi (cartea este, de fapt, un jurnal) se deschide cu ultimul tablou al unei copilării fericite. Miuța cu o minge de cârpă se încheie abia după lăsatul întunericului. Cu degetul de la un picior zdrelit, Titi se grăbește spre casă. Deschide ușor ușa, îngrijorat că va fi certat pentru întârziere, dar constată că mama și cei cinci frați ai lui dormeau duși. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Uneori aud clopote care există și alteori clopote care nu există..." N-am fost niciodată în Buenos Aires, se apără poetul local. N-am nici o lețcaie în buzunar ca să fi plătit clopotarii Sătmarului...! Moartea observă că arabescurile mânerului seamănă cu niște cârpe: încercă să-și tragă înapoi mâna de pe cuțit, dar pânzele cleioase i se înfășurară pe degete precum fâșiile de pe trupul muribunzilor. Icni, se smulse și sări în apele Someșului bolborosind printre reziduurile orașului și cioturi de rădăcini. Poetul local țâșni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
teatru, dar am renunțat, în primul rând datorită acelei mutre mefistofelice numite Paul Everac, din punctul meu de vedere un individ cu tot atâta caracter cât păr pe o broască râioasă, exact ceea ce-și doreau profitorii utopiei totalitare, o cârpă de spălat pe jos. Eseu, cât am încercat, a fost pentru uzul inițiaților în poezia zen. Cu proza este mai dificil să explic: probabil poemul "Testamentul din strada Nisipuri" ar fi scris în proză și versuri, însă prefer să cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cei mai torturați deținuți din Gherla (el a scăpat de Pitești, întrucât nu era student), iar Mihai Livinschi descrie unele dintre schingiuirile la care a fost supus de către Murărescu: îl lega cu mâinile la spate, îi punea ochelari confecționați din cârpă, îi astupa urechile, îi punea câte o lingură sau două de sare în mâncare și nu-i dădea apă să bea, punându-l să facă gimnastică. A mai încercat să folosească tot ca metodă, legând de țeava dela calorifer o
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aplicându-i lovituri la tălpi până când a fost oprit de Țurcanu, care a observat că se îneacă cu sângele oprit în gură de căluș. După ce și-a mai revenit puțin, Țurcanu i-a ordonat lui C.O. să joace pe cârpa udă pentru a se curăța, în timp ce el se uita la celelalte victime din cameră pentru a observa efectele spectacolului. Mai târziu l-a apucat iar de guler, l-a zgâlțâit și l-a trântit de perete, cerându-i să se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din mine și aș fi rămas pentru totdeauna în mocirlă și întuneric. Neculai Popa descrie o scenă înspăimântătoare din perioada în care era torturat: înainte de a mă ridica de pe WC, am încercat să-mi fac toaleta cu o bucată de cârpă. Aceasta, după folosire, am avut impresia că nu a căzut în WC și am căutat să o îndepărtez. Spre surprinderea mea, nu era cârpa, ci ceva moale și umed. Crezând că este poate un vierme intestinal, am încercat să-l
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
înainte de a mă ridica de pe WC, am încercat să-mi fac toaleta cu o bucată de cârpă. Aceasta, după folosire, am avut impresia că nu a căzut în WC și am căutat să o îndepărtez. Spre surprinderea mea, nu era cârpa, ci ceva moale și umed. Crezând că este poate un vierme intestinal, am încercat să-l îndepărtez. Trăgând de el, simțeam cum iese din mine ceva și-l aduceam printre picioare în față, ca să-l văd. Când am observat ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
iută 6,50/0,70 red. "I.L." 1741 perdea dantelă 3,50/1,50 idem. Din obiectele de inventar menționate mai sus, nu au rezultat materiale pentru a fi înregistrate. Din preșul de iută și (din) perdea s-au făcut cîrpe de frecat parchetul." Una din ultimele adrese pe anul 1959 se referă la Ana Blandiana și prezența ei în antologia Sub semnul revoluției. Adresa trimisă de Sfatul Popular al Regiunii Oradea "demască" faptul "că sub acest pseudonim se ascunde Doina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alții doi, așezați de o parte și de alta a mesei, cu nuiele, bețe, pari, picioare de la caprele priciurilor, cozi de mătură, bucăți de scîndură, cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci pe cîrpe ude, pentru ca tălpile să se dezumfle și să poată continua bătaia. După ce tocau pe tot corpul pînă cădeai în nesimțire, erai înfășurat în cearșafuri ude și urma bătaia pe răni deschise, peste plăgile mai vechi. Erau provocate cu predilecție durerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi omorît. După aceasta, el și cu membrii comitetului său au împletit curelele și au tăbărît asupra celorlalți deținuți. Primul a fost bătut Serca Eugen, pînă cînd a rămas întins pe jos, pierzîndu-și cunoștința. Văzînd aceasta, l-au înfășurat în cîrpe ude, stropindu-l totodată cu apă. Văzînd că leșinul lui Sarca Eugen se prelungește, l-au lăsat în pace și m-au luat în schimb pe mine în primire. Stoian și cu colectivul lui, m-au trîntit cu fața în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
duce pe jos la spital, eu tare m-am ținut să nu mă vait, dar pînă la spital am zis: "Ău, ău, ău, ău". Abia pe ziua de 5 august nasc. Tare, tare greu. Mi-a dat biata moașă niște cîrpe, ce-a putut din spital, dar copilul bun și sănătos, și frumos tare, mă duce înapoi, dar mă bagă tot între bărbați; dar nu aveam unde să-l scald. Dimineața, cînd ne scotea la program, îmi da voie să spăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ce-a putut din spital, dar copilul bun și sănătos, și frumos tare, mă duce înapoi, dar mă bagă tot între bărbați; dar nu aveam unde să-l scald. Dimineața, cînd ne scotea la program, îmi da voie să spăl cîrpele la ciușmea, dar cu apă rece, dar copilul dumnezeiesc de bun, cînd veneam de la program puneam o cîrpă de-a lui udă în sîn, și o încălzeam pe subsuori, și-l ștergeam pe bietul și bunul copil peste tot, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bagă tot între bărbați; dar nu aveam unde să-l scald. Dimineața, cînd ne scotea la program, îmi da voie să spăl cîrpele la ciușmea, dar cu apă rece, dar copilul dumnezeiesc de bun, cînd veneam de la program puneam o cîrpă de-a lui udă în sîn, și o încălzeam pe subsuori, și-l ștergeam pe bietul și bunul copil peste tot, și era bine, și creștea ca din apă. După o lună mă ia la anchetă și mă bate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în zdrențe. Ignorînd privațiunile, acestea își încetau existența. Cînd prietenii săi zăceau ca niște obiecte abandonate, mortificați după ziua de muncă, Sandu Zub găsea energia necesară să le repare o haină ruptă sau să le încropească din te miri ce cîrpe o pereche de mănuși. Avea mînă modelată de bibliotecă, prin contactul permanent cu foile de carte; degetele lungi și nervoase învîrteau acul improvizat, de parcă ar fi ținut între ele nu o sîrmă grosolană, ci pana de caligraf a unui copist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai toarnă un pahar de vin. Ochii îi sticlesc de amețeală. — Da, sigur că da, continuă Pribeagu. Am putea să râdem despre cum am încercat să cântăm și am fost dați afară. În șuturi chiar. Aruncați pe Griviței ca niște cârpe. O, da, ce dimineață frumoasă în care să mergi pe șapte cărări amin- tindu-ți ce nebunie ai încercat să faci. Dar nu ! Nici măcar de umor nu suntem în stare... Cristi bea vinul încet, fără să-și bage în seamă amicul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]