3,002 matches
-
care nu înțelegea așteptarea. O boare de vânt făcu să freamăte salcâmul. Se lăsă o tăcere! "Dă-te jos!" strigă bunicul neglijent și disprețuitor. Coborâi, totuși, cu grijă, și nu mă mirai, cum nu se miră nici el, când văzui căciula de sită plină de albine. Erau numeroase și cuminți (și văzui și regina de trei, patru ori mai mare decât o albină), ca și când ar fi știut că fuseseră găsite tocmai de cei pe care îi așteptau, acești uriași care știau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poate spune că este întruchiparea însăși a răbdării și supunerii. Nici măcar nu mai gândește, îți face impresia că totul se retrage în ființa lui și nu mai rămâne decât așteptarea, pânda, să vadă dacă se înaintează, dacă individul acela cu căciula, din față, care stă ca un imbecil de o jumătate de oră și nu se mișcă deloc, o să se decidă în sfârșit să facă un pas, sau baba aceea care nu se mai clintește de lângă cântar și tot încarcă (o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
le era absolut ridicolă: mulate pe corp, niște cămăși cu aspect metalic, se încheiau cu un guler foarte strâns la gât. Pantalonii bufanți, albi, până la gleznă, le făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
aspect metalic, se încheiau cu un guler foarte strâns la gât. Pantalonii bufanți, albi, până la gleznă, le făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același material ca ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
La mine cur pupi!“. Lucrurile s-au complicat brusc în momentul când, în afară de noi, echipa din „Ioanid“ a devenit la rândul ei nerăbdătoare să-și exprime recunoștința. Probabil că bănuiseră că or să piardă (puseserăm o sută de lei de căciulă și, pe-atunci, mergeai pe tren până la Baia-Mare cu ei) sau poate că li se terminase rezerva de toleranță interrasială în ziua aia, pentru că, la un fluier, pe poartă și-au făcut apariția golanii din Grădina Icoanei: enormi, tuciurii, prost-dispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmi făcea cu mâna de undeva de sus, de pe-o rampă plină de Heidegger și Cioran ca un catafalc suit într-un camion. Venise îmbrăcată din cap până în picioare în negru: într-un palton de velur, asortat la o căciulă rusească de blană. Mâna care mă tachina purta o mănușă subțire din catifea, în ton cu cizmele cu toc înalt. Pe degetul mijlociu, peste mănușă, avea alt inel, de-argint, cu-o piatră voluminoasă și deschisă la culoare; contrastul, delicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
O femeie, habar n-am cine e. Mi-a zis ceva de Mihnea, după care a-nchis.“ „Ce vroia?“ Bombardamentul continua, un pas greșit și eram mort. Nu sufeream situațiile astea: nu făcusem nimic, dar mă simțeam cu musca pe căciulă. Reflex stupid, de infractor. „Zău dacă știu! Mi-a spus doar că Mihnea a făcut ceva rău sau a pățit ceva rău, n-am înțeles bine. O fi vreo dementă!...“ „Dementele astea ale tale sună cam devreme, dimineața! Ia vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Păi un zidar sau o casieră de la «Distrigaz» câștigă de două ori mai mult ca tine!“ Despre cum se terminau zilele, în cârciumă, la lumina lumănărilor, nu-și mai amintește nimeni. Picoteam pe mese, înfofoliți în paltoane sau canadiene, cu căciulile rusești pe cap, legate cu șnur sub bărbie. Beam bere gheață, ne ieșeau aburii din gură, parcă fumai când vorbeai. Sticlele se înghesuiau pe diagonale, le apucam stângaci, copilărește, cu mănușile gonflate, cu un singur deget, sub care mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și gălbenuș de ou, peste care se turna lapte fierbinte; făcea bine la tuse) sau sifonul (nu lichidul acidulat, ci sticla cilindrică sau octogonală ce-l conținea; la Moroieni, era folosită-n bătăile colective de la cârciumă). Mai dispăruseră din dulap căciula „cu bună-dimineța“ (n-am știut niciodată de unde îi vine numele; Ceaușescu avea una, la fel Brejnev și Iliescu) și basca universală (plată, cu moț sau bumb; toată lumea purta, de la pionieri la uvrieri, parcă le crescuse o țâță-n vârful capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un dulap. Maria, curioasă, s-a uitat peste tot, după care a deschis dulapul. Pe lângă ce v-am spus, mai creșteau pe-acolo o grămadă de nimicuri, vechi și indispensabile: cearșafurile familiei (cu găurile inerente produse de trecerea timpului), niște căciuli de blană (învelite în plastic și levănțică), nasturii lui taică-meu (închiși într-o cutie lungă de sidef: vreo 200, de toate formele și mărimile), două perii de pantofi (cu firele pe jumătate chelite), termometrul bunică-mii (l-am folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în ritm rapid pe teren (ieșeai la zece minute sau la două goluri), te mai chemau și alții, când era nevoie de-un portar sau de-un atacant în formă. Duminica se juca „pe bune“, pe cincizeci de lei de căciulă, dracu’ știe cum făceam toți rost de ei, cu banii ăștia îți luai unșpe beri și-un „Cico“. Dar nu despre golănie și meciuri pe bani vroiam să vă povestesc. De cum l-am zărit, Antonio mi-a atras atenția. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sub sub nasul nostru; trebuia doar să întindem gâtul să privim. Așa am și procedat, dar Doru, intuind manevra, a închis scurt revista și ne-a tras-o de sub ochi. Apoi ne-a anunțat, simplu și irevocabil: „Zece lei de căciulă!“ În dimineața aia, pentru cei dintre noi care încă mai păstram vreo urmă de îndoială, s-a dovedit că Doru nu era numai un bun fotbalist și-un mare cotonogar, dar și un fin economist. Revista ne dădea cu tifla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întâi. Se cade în actul doi direct pe locurile 6-9. Dacă aveți vreun prieten, trimiteți-l la noi, să-i dăm bilete acolo.“) Și mai era ceva. Oamenii veneau la teatru ca la telenovelă. Încărcau sălile, echipați cu șube și căciuli rotunde de blană. Bătrânii năvăleau senil, cu abonament; studenții mergeau să-l vadă pe X sau pe Y. Nu întâlneai o piesă unde să nu fie sala plină, se intra și-n mijlocul spectacolului. Te topeai de frig și căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu lemnăria și mobilierul de epocă. N-ai fi putut alege un loc în Grinzing care să bată mai tare la ochi. Am împins ușile și-am spus frumos „Grüss Gott“ ospătarilor. Apoi mi-am agățat hanoracul în cuier, îndesând căciula și mănușile în mânecă. Le-am făcut cocoloș, cât să nu poată fi trase sau scuturate pe jos. Obiceiul avea iz comunist, reflexul se păstra gravat în programul cerebral care dirija gesturile. Doar cui nu i s-a șterpelit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără să mai cer nota. Suma acoperea și consumația inginerului și mai rămânea loc și de-un bacșiș potrivit, chiar măricel. Exact cât să nu dea naștere la suspiciuni. Mi-am recuperat hanoracul din cuier, bucurându-mă că mănușile și căciula sunt la locul lor. Încă o dovadă că eram la Viena. Apoi m-am înfofolit și, cu Pif-ul vârât în în compartimentul impermeabil al hanoracului, am ieșit din cafenea. Afară, m-am oprit pentru o clipă, înainte să traversez. Firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și în felul acesta ai pecetluit... Dar iată că am ajuns! Într-adevăr, trenul intrase în gară. Deși Rogojin spusese că pornise la drum fără să dea nimănui de veste, era așteptat de câțiva inși, care strigau și-și fluturau căciulile. — Ia te uită, și Zaliojev e aici! mormăi Rogojin, privindu-i cu un zâmbet triumfător și chiar parcă răutăcios. Brusc, se răsuci spre prinț și spuse: prințe, nici eu nu știu de ce te-am îndrăgit. Poate pentru că te-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
despre antagonismul de rase din România află multe întîmpinări, însă, ciudat lucru, nu din partea ziarelor românești. Gazete germane, izraelite, "Independance roumaine", care cel pu? in e scrisă pentru străini, c-un cuvânt cine se simte cu {EminescuOpXII 294} musca pe căciulă răspunde. Dintre organele străine scrise în limba română ne răspunde mai cu seamă acela al noilor fanarioți care, pentru ironia lucrului, se numește "Romînul". Chiar în aceste răspunsuri vedem deosebirea de rasă. Izraeliții caută a fi obiectivi. Se 'nțelege. Capetele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
otrăvită de rachiul jidovesc, la existența lui intelectuală și morală, otrăvită de stârpiturile demagogiei fanariote. Dar "Romînul" întreabă cum am putut avea îndrăzneală de a nega originea și ideile românești a roșiilor. Vezi d-ta. Ba trebuia să ne luăm căciula și să cerem iertare d-lor C. A. Rosetti, Pherekydis, Giani, Carada că sunt cațaoni. Daca există vro vină aci, e a lor, nu a noastră fără îndoială. Dar, la dreptul vorbind, sunt acești oameni măcar împămînteniți? Iată o cestiune
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
permite să ne concentrăm asupra noastră o vreme, fie zece minute, douăzeci de minute sau ore În șir. Să Încercăm să ne gândim că suntem cei mai fericiți oameni din lume. S-ar putea să pară că ne furăm singuri căciula, dar este o modalitate utilă de controlare a stresului și a suferinței. Robert Louis Stevenson spunea adesea: „Lumea e atât de plină de toate, că aș zice/ Oricine poa’ să fie ca regii de ferice” Îmi amintesc și un poem
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
lume, să nu dai cu mâna de mine. Plecând În căutarea zânei, se oprește Într-o vâlcea și Îl apucă somnul; aude trei draci certându-se pentru o moștenire: niște opinci cu care se traversa marea ca pe uscat, o căciulă care făcea pe purtătorul ei nevăzut și un bici, care, dacă era trosnit, 70 Împietrea dușmanii. Fiul de Împărat Își continuă drumul, unde Îl trăgea dorul, cu obiectele fermecate, găsindu-și mireasa. Basmul Fata lui Verde-mpărat din Paltin [Robea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
soldelor mercenarilor profesioniști, cu care urma să poarte campania din Moldova”. Așa cum am procedat în lucrarea mai sus citată, redăm descrierea acestei realizări, după primul catalog de medalii românești, publicat în 1906: ,,Avers: Bustul Voievodului văzut în față cu barbă, căciulă aplecată spre stânga, cu agrafă și penaj în partea dreaptă. Îmbrăcat cu mantie cu gulerul de blană și pieptarul ornamentat cu fir. După cum se poate observa, legenda de pe medalie cuprinde 18 cuvinte latine prescurtate, pe care le am transcris cu
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
lungul abia începutului secol XX : unitatea de „monolit” dintre conducerea țării și popor. Un bătrân cu plete, barbă și mustăți colilii, simbol al trecutului voievodal de glorioase lupte, vine agitând hârtia de la stăpânire. La auzul știrii, sar în aer și căciulile, și pălăriile. Volintirii dau năvală. Doar femeile - de, simțitoare - se iau cu mâinile de cap la auzul cuvântului război. Totuși, își dau și ele, patrioate, binecuvântarea conjugală bărbaților care pleacă pe front. Juna Rodică, aleasa inimii lui Peneș Curcanul, gesticulează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
jos care- și puseseră speranțe în el, este escamotat, pe cât posibil, de Popovici-Nicolaescu. Mandric- Vaeni nu au nici o ezitare în a produce un asemenea dialog : Doamna Stanca : Țara sunt boierii, neamurile vechi. Mihai : Putrezi de vechi... Nu, doamnă, țara sunt căciulile care nu sar în fața străinilor decât odată cu capul, sunt bărbații care-și asudă muierile cu paloșul lângă ei, sunt țâncii care întâi șterg balele armăsarilor de luptă, pe urmă nasurile lor. În mare parte, armatele conduse de Mihai au fost
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ora cinci. Cu el vine Cicerone. Cu cine mai vine? Vine cu nouă voinici. Numai cine vrea vine cu el. 25 68. Alcătuiți propoziții din cuvintele: tricicleta, Lucian, cu, circulă Văleni, la, vine, el, mereu 69. Despărțiți în silabe cuvintele: căciulă, ciulama, măciucă, tăciune, accelerat, lucernă, cinci, răcit, vaci, tocilar, ciot, minciună, taci, motocicletă. 70. Scrieți numele obiectelor desenate: 71. Transcrieți cuvintele: putină, lopată, aripă, copac, pelican, pălărie, polonic, pompă, portar, plete. 72. La cuvântul „pom” înlocuiți ultima literă cu: c
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
ale Podișului Moldovei. Sumanul, o piesă de îmbrăcăminte cu specific moldovenesc, era aici prevăzut cu falduri și o bogată ornamentație.Încălțămintea era constituită din opinci, dar și din ciubote, iar pe cap se purta glugă, pălărie cu bordură lată sau căciulă țuguiată.Prin structura sa morfologică, acest tip de port popular reprezintă o variantă a portului popular românesc. La începutul sec. XX se mai purtau încă, străvechile costume populare, însă, în prezent,doar cu greu se mai pot găsi piese izolate
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]