2,794 matches
-
ale profesorului era dezordinea care domnea la punctele de înapoiere în România a trupelor ce-și încheiaseră misiunea peste Dunăre. Datele convenite pentru asigurarea unei atente revizii sanitare a soldaților nu erau luate în seamă de autoritățile militare, care se călăuzeau doar după principiul unei cât mai grabnice părăsiri a teritoriului bulgăresc, ca și cum n-ar fi existat marea primejdie a răspândirii la noi în țară a infecției ce bântuia la vecini. Cantacuzino nota la 5 august: "Este exasperant. Simțim că ne
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pe care le-au auzit?" 13. Drept răspuns, El le-a zis: "Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. 14. Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, și cînd un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă." 15. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: "Deslușește-ne pilda aceasta." 16. Isus a zis: "Și voi tot fără pricepere sunteți? 17. Nu înțelegeți că orice intră în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Pe buzele subțiri, cu colțuri supte ale locotenentului răsări un amestec de ironie și de dispreț: ― Uitați, domnule căpitan, că suntem în război și pe front!... O viață de om nu e îngăduit să primejduiască viața patriei!... Dacă ne-am călăuzi după considerații sentimentale, ar trebui să capitulăm în fața tuturor... Se vede însă că sunteți ofițer de rezervă, altfel n-ați vorbi așa despre o crimă... ― Da, adevărat, se grăbi Klapka cu teamă. Am fost avocat... În vreme de pace... Acum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lor viu toată lumea dimprejur. " Am venit trei ore și ceva... S-a făcut amiază!" își zise el uitîndu-se deodată la ceas și pornind apoi, la întîmplare, drept înainte, fiindcă din schița lui nu putea înțelege mai nimic. Un artilerist îl călăuzi la postul de comandă al lui Klap-ka, numai la câțiva metri de drumul pe care apucase Bologa. Căpitanul tocmai se așezase la masă, singur, în căsuța de bârne, destul de bună și de spațioasă pentru împrejurări. Când apăru Apostol în ușă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
suflet și vroi să scape mai repede de apăsare, continuă: ― Numai un moment, căpitane... Să înmormîntez civilizația în inima mea, definitiv. Ea mi-a zdrobit viața și m-a chinuit douăzeci de ani, neîncetat... Ea m-a îndemnat să-mi călăuzesc viața după concepții și formule și principii. De câte ori viața trăgea cu buretele peste construcțiile mele neroade, îmi făceam altele mai năzdrăvane și mă mândream că eu...― Eu, cu e mare ― am izbutit să-mi croiesc, soarta, să mă pun de-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tulburat, închizînd pleoapele, încît două șiroaie subțiri de lacrimi i se rostogoliră pe obrajii palizi și alunecară pe piept, însemnînd două pete sărate deasupra buzunarelor tunicii verzui. Acuma nu mai vreau nimic... Acuma Dumnezeu îmi poartă de grijă și mă călăuzește... Cum va orândui Dumnezeu, așa voi face, căci toate speranțele mele în Dumnezeu s-au adunat... numai Dumnezeu... Klapka se ridică vesel, cu o explozie de bucurie, și-l îmbrățișă strigînd: ― Ei, atunci pot să-ți mărturisesc că numai pentru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pieptul lui Bologa). Ar trebui să porți decorațiile! Le-ai dobândit prin sânge și vitejie... Prin urmare, atâta aveam să-ți spun înainte de-a intra în serviciu... N-am obiceiul să mă amestec în dezbaterile Curții și nici să călăuzesc brațul justiției... Nu cer decât dreptate severă și fără milă! Atâta, și nimic mai mult! Generalul tuși și tăcu. Apostol se uita în ochii lui cu o strălucire fixă. ― Ai înțeles? întrebă generalul, ocolindu-i instinctiv privirea. Apostol Bologa, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un capăt în cer și cu cellalt în neant. Omul trebuie să facă imense sforțări să stea în picioare, iar când a început prăvălirea, nimeni nu-i mai poate reda echilibrul. " M-am amăgit cu vorbe, parcă viața s-ar călăuzi cu vorbe..." Atunci îi apăru în suflet Ilona și îndată simți o căldură binefăcătoare, ca și cum chipul ei i-ar fi umplut inima de o iubire vie, ca o lumină uriașă, în care se cuprindeau toți oamenii și toată lumea. Fericit, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ne duc cu zăhărelul de mii de ani. Când îmi reușește câte o îmbinare de cuvinte, parcă mă simt în anturajul unui laureat Nobel. Nu poți învinge cu mentalitate de învins. Nu toți care sunt în fruntea turmei o și călăuzesc. Suntem amăgitori. Precum orizontul. Înainte de a fi scrisă, orice hârtie are ten de capodoperă. La psihiatru suntem mai relaxați decât la preot. El nu ne poate amenința cu pedepse veșnice. Nu se poate zbura în artă cu o sensibilitate pedestră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în coate ți să înjure puterea. Politica e prea nurlie ca să nu fie curtată de artă. Majoritatea pecinginilor planetei noastre sunt eșecuri politice. Morala încearcă să cârpească crevasele săpate de politică. Într-o pânză a lui Breughel, niște orbi îi călăuzesc pe alți orbi. Unde? Evident spre prăpastie. Ajunsă în stadiul de surogat, democrația devine anarhie. Creierul puterii a fost întotdeauna propaganda. În situații dificile, unii șefi actuali de state se comportă ca scursurile unor triburi. O practică imbecilă poate compromite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a luat din nou cuvîntul în pilde și a zis: 2. "Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu, 3. cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu și Lumina lui mă călăuzea în întuneric! 4. Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, 5. cînd Cel Atotputernic încă era cu mine și cînd copiii mei stăteau în jurul meu; 6. cînd mi se scăldau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
slăbiciune, și o ginte nouă, despărțită poate după limbă, dar una în interesele ei, [î]l va substitui. ["ALTE POPOARE"] 2276A Dacă alte popoare s-au îndreptat în calea lor istorică după constelații luminătoare de stepe, poporul românesc au fost călăuzit de râuri. sru struma strina ["RASA TRACO-ILIRICĂ... "] 2264 Rasa traco-ilirică s-a distins în decursul tuturor secolelor printr-o energie estraordinară, printr-un neastâmpărat dor de război, dar totdeuna în serviciu străin, mai mult spre folosul unor vecini slăbănogi decât
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fiul lui Nahor și al Milcăi." I-am pus veriga în nas, și brățările la mîini. 48. Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului, și am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui. 49. Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpînul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mîinile astfel, căci Manase era cel dintîi născut. 15. A binecuvîntat pe Iosif și a zis: "Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul, care m-a călăuzit de cînd m-am născut, pînă în ziua aceasta, 16. Îngerul, care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele meu și numele părinților mei, Avraam și Isaac, și să se înmulțească foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea fapte reprobabile, disprețuiesc o componentă vitală a existenței noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! Gânduri despre satul de odinioară Viața patriarhală se scurgea călăuzită de un cod moral ale cărui repere de bază erau: credința în Dumnezeu, cinstea, dreptatea, munca, dragostea față de copii și pământ, respectul față de bătrâni și față de semeni etc. Dacă un copil sau adult trebuia să meargă în sat, nu ieșea
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nume cunoscut și respectat. A muncit cinstit, ca și cum aceasta i-ar fi fost singura menire pe pământ. Și a dispărut, discret, ca o stea care a obosit de-atâta strălucire. Omagiu Părinților, care mi-au dat viață și m-au călăuzit, Pământului, pe care prima oară am pășit, Farmecului copilăriei, care nu s-a destrămat, Școlilor și dascălilor care m-au format. Bătrânului Iași Cu trecutul tău de urbe legendară, Cu efervescentă viață științifică și literară, Cu școli prestigioase și dascăli
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
din cap. - Mulți vorbesc de tine, dar te cunoaște oare cineva? Pari foarte tăinuit. M-am gândit uneori chiar că mi se pare ciudat să te știu rob! Strălucitorul Tefnaht zicea că știi multe limbi și cunoști multe popoare. Acum călăuzești oastea. Și ești rob... Cine vrea te poate biciui. - Și tu? zise Auta cu un surâs slab zărit chiar la lumina faclei. Iahuben își plecă ochii. - Nu... nu știu. Dar pesemne că așa au vrut zeii! - Zeii nu, Iahuben! murmură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el o nălucă. Țăranul care l-a călăuzit încoace poate că nici n-a văzut măcar piatra asta lustruită. Auta se mai gândi că poate el însuși visase. Că a căzut în grâu nu era de mirare după atâta oboseală. Ce era de făcut? Se gândi că lucrul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-le încă o dată înțelesul cuvântului ceartă. Atunci, străinul vârstnic zâmbi. Străduindu-se să folosească multe cuvinte vechi ale lor, amestecate cu altele atlante, pentru a-l face pe pământean să priceapă, îi spuse gata să rîdă: - Tânărul nostru prieten care călăuzește luntrele noastre... - Cine!... Cîrmaciul? zise Auta uimit. Și pe cea mare?... - Da. Meseria asta e dintre cele mai ușoare. El a fost de părere că totuși trebuie să mergem la Muntele de Foc, cum îl numești tu. Eu socoteam că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pot găsi drumul, după umbra soarelui, însă pentru asta trebuie să coborâm și să înfig un băț în pământ. - Nu-i nevoie! zise râzând cârmaciul. Dacă tu cunoști insula asta bine, îndrumează-ne de-aici. Noaptea după care stea te călăuzești? - Steaua Păstorului arată totdeauna spre miazănoapte. Ea nu se mișcă pe cer. - Deci dacă știi drumul spre miazănoapte, te poți descurca. Uite, noi zburăm acum spre răsărit, la stânga e miazănoapte... - Dar locul deasupra căruia zburăm? zise Auta. Poate că suntem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar tocmai atunci răsună glasul tunător din cer, atât de așteptat: - Robi care ați biruit robia, zeii lumii vă cheamă asupra Marelui Oraș... Când se sfârși dansul, miile de oameni începură să curgă spre văi. Sus, în luntrea care-i călăuzea, afară de cârmaci și de Auta, mai era Hor și încă unul dintre străini. Privind în jos, spre mulțimile înarmate, Auta își aduse aminte din nou de strania țeavă albastră cu care fusese ucis câinele, atunci, în piața de lângă palatul regelui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prins când rătăcea pe Malul Râului Rece, și un slujitor al Marelui Preot, umblând cu câțiva soldați alături, pentru că îl văzu foarte voinic, nu-l ucise ci îl aduse în casa robilor, pentru muncă. De la el află Mpunzi despre răscoala călăuzită din cer de marele zeu al oamenilor negri care putea să ia oricând înfățișare de copilandru, de rob, de om sau de pasăre de argint. Mpunzi mai află de la acel sclav și că Mai-Baka, după alungarea soldaților de către zeu, socoti
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi trezi din această visare: - Trebuie să plecăm grabnic sus, la noi. Nu mai avem cu ce zbura, știi. Nefert ascultă mirată. Ea nu băgase de seamă luntrea în zbor, într-atît era de tulburată. În preajma lor nu mai era nimeni. Călăuziți de Auta, porniră pe întortocheatele poteci. Nefert pășea alături de el și-l ținea de mână, neîntrebîndu-l nimic. Numai cârmaciul nu avea liniște. O dată zise: - Cred că într-o lună pot înjgheba alta, mai mică, din ceea ce am adus cu mine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
limba străinilor pe care începuse s-o învețe îndată după plecarea de pe pămînt: - Cârmaciule, nu poți coborî mai curînd? Cu toată veselia lui obișnuită, cârmaciul nu râse. O privi cu mare părere de rău: - Nu pot, floare pământeană... Aici ne călăuzesc legi mai aspre decât ale voastre. De la legile Atlantidei putea oricine să se abată, dar de la acestea nu. - Ca și de la moarte, zise Auta. - Dacă tinerețe veșnică aveți, întrebă atunci Nefert, de ce n-aveți și nemurire? - Crezi că nu vrem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de tot... Dar cum o să nimerim acolo? Cred că ar fi bine să nu mai faceți ce ați făcut cu ridicarea pe Piscul Sfânt. Hor începu să rîdă: - Acum te avem pe tine călăuză. Auta se miră: - Cum vă pot călăuzi eu de-aici? - Mai ales de-aici! zise Hor. Se duseră amândoi într-o încăpere în care Auta mai intrase, ca să privească stelele. Hor îndreptă marele ochean așa încît când va trece luntrea în jurul pământului de la apus la răsărit Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]