2,726 matches
-
a condus pe coridorul plin de fresce religioase până la o ușă pe care scria CAPITÁN. M-am oprit locului, iar el a intrat și a început să turuie în spaniolă. Când a ieșit, m-a gratificat cu un pocnit din călcâie și un salut întârziat. — Domnule polițist Bleichert, poftiți, vă rog! Cuvintele rostite fără accent m-au surprins. Am dat curs invitației și am fost întâmpinat de un mexican înalt, în costum gri, cu mâna întinsă - pentru a da noroc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mea îmi spunea că ăia doi alergau după mine mâncând pământul. Aleea dădea în intersecția dintre strada ce ducea în cartierul felinarelor roșii și un drum de țară ca vai de el, ce dădea spre plajă. Alergam de-mi sfârâiau călcâiele, umerii mi se frecau de gardurile ogrăzilor cu orătănii, iar câinii se smuceau în lanț, vrând să mă muște. Hămăitul lor acoperea toate zgomotele străzii, așa că habar n-aveam dacă ăia doi mai sunt sau nu pe urmele mele. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
feroce, te asigur. Bleichert ne-a fost de folos acum mult timp. Numai pasiunea ta pentru pericol te-a făcut să te-ntorci la el. O pasiune lipsită de judecată, aș adăuga eu. — Tati, dar eu... M-am răsucit pe călcâie și am intrat în dormitor. Emmett și Madeleine erau întinși pe patul imens, cu baldachin, amândoi îmbrăcați. Ea era așezată cu capul în poala lui, iar el îi masa umerii cu mâinile lui butucănoase, de dulgher. Tatăl-amant a fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
simți mult mai bine atunci când termină, dar cel puțin nu mai mirosea ca un amestec de bere stătută și scrumieră nespălată. Străbătuse aproape jumătate din hol, frecându-și părul cu prosopul, când auzi un tușit politicos. Logan se Întoarse pe călcâie, inima accelerându-și ușor pulsul, iar palmele Încleștându-i-se În pumni. Watson stătea chiar În ușa bucătăriei, Îmbrăcată cu unul din tricourile sale vechi cu mânecă scurtă și agitând o paletă de plastic În direcția lui. Părul ei, eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Rămaseră privind silueta bătută și Învinețită cum se chinuie să-și pună la loc șireturile. — Oricum, zise Insch, trebuie să o Întind. Cortina se ridică peste o oră și jumătate. Îl bătu pe Logan pe umăr și se Întoarse pe călcâie, fluierând uvertura. — Succes, zise Logan către spatele inspectorului. — Mulțumesc, sergent. Insch Îi făcu vesel cu mâna, fără să se Întoarcă. — Nu, serios, chiar sper să cazi și să-ți rupi naibii un picior. Sau gâtul. Dar așteptă până când ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aflat la comanda cavaleriei ușoare, îndoindu-și brațul drept și făcând astfel o scară pentru ca el să se poată urca, îl învăță să sară și să aterizeze direct pe spinarea calului, iar apoi, înainte să apuce hățurile, cu mâna și călcâiele să îndemne calul la galop, așa cum făceau barbarii sciți, cei mai pricepuți cavaleri din întreaga lume. — Să urci pe cal într-o clipă, să distrugi totul înainte să fii văzut, îi spuse. Mai-marele armurierilor îi luă măsurile și făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Iliada, despre iertarea dușmanilor. Ei sperau că l-au convins, iar el se purtă ca și cum i-ar fi crezut; a doua zi se întoarse la Roma. Incitatus îi ghicea starea de spirit și mergea supus, ascultând de mâna și de călcâiele lui, fără nici o încordare a mușchilor săi puternici. Coama lui superbă îi cădea de o parte și de alta a gâtului, îngreunată de umezeală. La Roma însă, Callistus spuse: — Nu putem avea încredere în ei. Iar tu trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce se căsătorise cu sora Împăratului și acum tremura, în genunchi, pe pietrele cu care era pavată piața, ajunse lângă el și se opri. Apoi ridică încet, cu ambele mâini, spada lui barbară, grea și, încordându-și toți mușchii, de la călcâie până la umeri, o coborî fulgerător; sabia scânteie în soare. Capul celui îngenuncheat se rostogoli pe pământ, iar trupul se prăbuși alături. Lovitura fusese atât de violentă, încât sângele începu să curgă abia după câteva secunde. Călăul ajunse, cu teribila lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când își dădu seama că e privit. Împăratul văzu că era foarte palid, așa cum îl văzuse Julius Caesar pe Brutus, însă nu se gândi la nimic rău. Ochii minții sale nu văzură. Mnester dansa. Gleznele lui brune se mișcau ritmic, călcâiele băteau scena ca o chemare. Mâinile cu degetele răsfirate alunecau de-a lungul trupului, mângâindu-l; senatorii, magistrații, ofițerii urmăreau cu răsuflarea tăiată degetele care apucaseră șnururile perizomului. Iar el, fără să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o pereche de ochelari, să-i pui de câte ori te mai Întâlnești cu asistentul M.“ Am o mare plăcere să merg pe stradă și să mă uit la femeile frumoase, dar nu mă uit decât la picioarele lor; observ mai Întâi călcâiul, cât este de plat, de lătăreț, de tocit, dacă este șlefuit și are destulă rotunjime și suplețe. Astfel, uneori, mă opresc mai mult cu privirea asupra unui călcâi bine proporționat, apoi continui cu glezna; o admir cât e de Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frumoase, dar nu mă uit decât la picioarele lor; observ mai Întâi călcâiul, cât este de plat, de lătăreț, de tocit, dacă este șlefuit și are destulă rotunjime și suplețe. Astfel, uneori, mă opresc mai mult cu privirea asupra unui călcâi bine proporționat, apoi continui cu glezna; o admir cât e de Înaltă, cât e de fină. Se poate merge mai sus, Însă rareori ajung până la genunchi; termin repede cu clasificarea corpului feminin, Înainte de a ajunge la genunchi. Azi nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fac, „Du-te, prinde mesajul!“, Îmi spun ochii ei; nu știu să Înot, șovăi: bărcuța se Îndepărtează, ea Îmi face semne disperate, „Aleargă, prinde-o, prostule!“; mă avânt, pierd contactul cu fundul tare al râului, Îmi dispare suprafața sigură de sub călcâie, mă scufund, ies, mă scufund din nou; simt că mă-nec, mi se termină firul vieții de care atârn, pierd priza la real; Într-o clipă, văd emblematic viața mea Întreagă, un copac tânăr cu rădăcinile În sus Înfipt În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de pantofi Ecco și era îngrijorat că agenților de intervenție li se va părea ciudat că o femeie bătrână poartă astfel de încălțăminte, sugeră Rhyme. Mel Cooper începu să examineze pantofii și spuse: - S-ar putea să avem ceva sub călcâi și în interiorul pantofului, sub branț. De fapt, sigur avem ceva pe aici, observă el în timp ce zgâria diferite suprafețe ale pantofului cu un instrument special. Dovezile nu erau nici pe departe foarte concludente sau abundente cantitativ, dar pentru un criminalist, resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și zice c-arăta un pic dubios, da’ pe mine nu mă miră. Nu-mi place când vorbesc fetele despre el, că se prefac că-i o glumă bună că lu’ nenea ăsta de doi bani i s-au aprins călcâiele după mine, da’ io știu că ele au impresia că nici unu’ normal n-ar vrea. E, la naiba cu ele, așa zic. Și totuși, e un pic ciudat. Mi-aș dori să nu trebuiască să mă duc singură acasă-dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Sunt sigur că nu e nimic grav și că domnișoara Salton se va-ntoarce într-o zi sau două. Foarte drăguț din partea dumneavoastră că v-ați deranjat. Mi-a zâmbit măgulitor și mi-a luat felicitarea, întorcându-se pe un călcâi și executând una dintre unduirile sale de șolduri în vreme ce desfăcea lanțul care atârna în dreptul casei goale, se legănă de partea cealaltă și apoi ridică lanțul la loc în urma sa. —Brenda! strigă el îndreptându-se către camera frigorifică. Brenda, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
abțibild și și-a făcut operația după două luni, iar unchiu’ ei a câștigat la loto (a avut doar patru numere, da’ a câștigat 200 de dolari!!!) Te uiți la Totul despre sex? E așaaaaaa mișto și mi se aprind călcâiele după toți tipii. Josh zice că-s o maniacă sexuală!! Să-mi scrii și fie ca Iisus să te poarte în brațe, multe multe îmbrățișări și săruturi, Crystal xxxxxxxxxxxxxxxxxx Ben C răciunul a fost oribil, dar nici nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ți-am spus, Leigh, zise el ținând mâna pe receptor să nu se audă. Ea clătină din cap că da și se grăbi să iasă din biroul lui, fără să-i mai pese de usturimea pe care o simțea în călcâie. Secretara lui Henry apucă un teanc de mesaje și rapoarte și se repezi spre Leigh chiar când care aceasta se prăbuși pe scaunul de la birou. — Contractul ăsta trebuie semnat imediat ca să-l trimit prin curierat până la sfârșitul programului, iar Pablo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și era gata să-i taie mîna lui Jim de la Închietură. Jim Își smulse brațul. Înainte ca tînărul să-l poată apuca din nou, Jim azvîrli coșul de nuiele de pe genunchii țărăncii din dreapta lui. TÎnărul se dădu Înapoi, lovind cu călcîiele pasărea care Începu să cotcodăcească. Femeile săriră În picioare și Începură să strige la el. Le ignoră și puse la loc cuțitul. Se luă după Jim, care alerga printre șirurile de pasageri ai tramvaiului, Încercînd să le arate Încheietura mîinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
supse ciocolata neagră și dulce. Apa maronie se ridica sticloasă În jurul debarcaderului, iar Jim Își aminti că tatăl său Îi spusese că lumina soarelui ucide bacteriile. La vreo cincizeci de metri mai Încolo, cadavrul unei tinere chinezoaice plutea printre șampane, călcîiele rotindu-i-se de parcă nu erau sigure În ce direcție să o Îndrepte În ziua aceea. Cu grijă, Jim turnă puțină apă dintr-o palmă În alta, apoi bău repede, pentru ca germenii să nu aibă timp să-l infecteze. Ciocolata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de după-amiază, gata să decoleze și să atace armatele chineze din vest. Toată această activitate Îl incita pe Jim. CÎnd se opriră la punctul de control de pe Soochow Road, era nerăbdător să plece mai departe. Ședea alături de Basie, ciocnindu-și călcîiele, În timp ce un sergent in the Kempetai verifică lista prizonierilor, iar doctorul Ransome se plînse de situația misionarelor. Curînd după aceea, ieșiră de pe șoseaua principală și intrară pe un drum secundar, nepavat, care mergea În paralel cu un canal industrial. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
importanți, care intrară În discuție: — Lagărul Woosung? Nu, nu, nu... — Cine i-a trimis? În starea asta? Ocolindu-l pe doctorul Ransome, ei se apropiară de camion și se uitară la deținuți prin norul de muște. În timp ce Jim pocni din călcîie și fluieră pentru sine, Îl priviră indiferenți. Santinelele japoneze deschiseră poarta de sîrmă ghimpată, dar deținuții britanici o Închiseră imediat și Începură să strige la sergentul japonez. CÎnd doctorul Ransome făcu un pas Înainte ca să protesteze, britanicii Îi făcură semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cartofi dulci, pentru patru luni de zile de acum Încolo, și poate chiar pe o haină călduroasă pentru la iarnă. Va obține cartofi și pentru doctorul Ransome, pe care Jim era hotărît să-l țină În viață. Se clătină pe călcîie și auzi o femeie bătrînă plîngînd În salonul de alături. Prin fereastră, se vedea pagoda de pe aeroportul Lunghua. Deja turnul de antiaeriană apărea Într-o nouă lumină. Preț de Încă o oră, Jim rămase lîngă văduvele misionare, sub ochii santinelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alerga de-a lungul taluzului canalului. În picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele lui În goană, dispăru printre movilele funerare și trestiile de zahăr. Jim se ghemui lîngă marginea craterului bombei, ascunzîndu-se prin tufele de orez sălbatic. Apăru un al doilea soldat japonez. Era neînarmat, dar mai purta Încă harnașamentele și pungile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lași furată De presimțiri și de tristeți. „Pușkin! Ăsta e marele Pușkin, abisinianul, duelistul, poetul! Vă place Pușkin? Vă place dom’le, Pușkin?” Și se Înfierbântă. Și acolo, În fața lor, Începe să lovească ritmic parchetul cu vârful picioarelor și cu călcâiele, dansând nebunește dansul acela, mai degrabă un iureș de mișcări păgâne, furtună de contorsionări și fragmentări de ritmuri Întretăiate cu priviri sticloase, piezișe, fierbinți, cu strigăte și sunete desprinse dintr-o melodie nescrisă și necântată până atunci. Brusc, se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
urmă jucați țările. Cuțitul lui e mai bun și se Înfige temeinic În pământ. E șmecher. Te tot Împarte În triunghiuri din ce În ce mai mici. Rămâi fără țară căci În ultimul triunghi pe care ți-l lasă Motorină nu-ți Încape nici măcar călcâiul. Pe urmă mama lui Îl trimite să cumpere halva iar tu, rămas singur, scrii cu vârful cuțitului pe o scândură de la gard: Amintire de la mutare. Aveam treisprezece ani. Mai faci o inimă și te semnezi. Cu numele tău. Al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]