20,803 matches
-
a reușit să se impună convingător în cultura noastră contemporană. Amatorismul exegetic a creat iluzia că se poate spune orice, oricum și în orice împrejurare, fără minimul risc al vreunei sancțiuni, iar imaginea sculptorului, în loc să se consolideze în timp, să capete pregnanță și autoritate, s-a alterat în asemena măsură încît nici agresiunea directă, fizică, împotriva operei sale nu mai impresionează cine știe cît. Astfel se explică faptul că aventurierii culturali au devenit peste noapte restauratori, iar negustorii de curiozități și-
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
din asemenea imagini țepene, cu linii tandru caricate, de o culoare voit stridentă, menită parcă a drapa înduioșarea. Nu putem a nu ne aminti ( și ne amintește și autorul) de pînzele lui Henri Rousseau, în care un infantilism al viziunii capătă rafinamentul consumat al unui stil stîngaci, se transmută în subtilitate: "În ultima zi a sfintelor sale geneze / iubitul maestru și-a consultat ceasul din turn / văzînd că e timpul și-a spălat cele cîteva pensule / apoi și-a pus la
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
manifestări drept legitime, ar trebui să și explici ce anume le cauzează. Sau ele se năzăresc așa, din senin?". Dinu Flămînd propune o "aducere la zi" a terminologiei critice, așa cum în anii '30 proceda Vladimir Streinu, constatînd că aceleași fenomene capătă în timp alte denominații decurgînd din modernizarea conceptelor. Angoasa pe care insistă Heidegger ne-ar incita curiozitatea și ne-ar nutri trăirea, reprezentînd factorul ce ne asigură "înaintarea" și îl face posibil pe mirabilul "nu încă": "și ne întoarcem la
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
cel de-al doilea, prin diagnosticul implicit și subliminal pe care-l fixează drept blazon al studiului și - în același timp - al operei mateine. Premisă de căpătâi a oricărei înțelegeri raționale ori emoționale, recitirea devine, la Matei Călinescu, algoritm. Ea capătă o armătură teoretică serioasă și își dezvoltă, recursiv, un inventar de texte pentru care devine principiu de decodare. James Joyce, Jorge Luis Borges, Vladimir Nabokov - în câteva din scrierile lor canonice sau numai marginale - nu pot fi, se pare, luați
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
nu, a lovit cu mașina, pe o ninsoare cumplită, fundul altei mașini, aceasta staționară. Bufnitura a deplasat un burlan și a speriat o duduie care tocmai traversa strada, pe zebră. Victima a căzut, și-a fracturat un braț și a căpătat un cucui. Ușa mașinii care lovise s-a deschis, o mapă cu documente de maxim secret a dispărut spontan -, dar asta e o altă poveste. Sunt țări unde un adolescent tehui intră într-o clădire și împușcă zece-douăsprezece persoane, la
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
metoda lui Ieronim Tătaru se înscrie onorant pe urmele aceleia profesate de Șerban Cioculescu. Feliile de text ale criticului interbelic, sub imperiul cărora un personaj cu numele I.L. Caragiale se compune asemenea unei holograme, evoluează și își schimbă - aici - natura, căpătând justificări suplimentare. Legea de funcționare a cărții lui Tătaru este - neîndoielnic - tematistă, așa cum o arată cu claritate și examinarea fugitivă a cuprinsului. Întrebările sunt insinuate - cumva - de context, iar răspunsurile răsar, aproape firesc, din arhive. Fie că e vorba despre
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
scrie fără ca vreodată să mă plasez de o parte ori de cealaltă, mereu în mijlocul vadului, sfîșiat între biografic și teoretic. Sunt un spectator care nu-și dezlipește ochii de la platoul de joc, pentru că vrea să regăsească acolo tot ceea ce poate căpăta sensul unui eveniment personal, tot ceea ce arta convertește în experiență. Atunci scrii pornind nu doar de la tine, ci de la eul tău fecundat de puterile scenei." Această confesiune de o admirabilă sinceritate, poate părea, la prima vedere, extrem de deconcertantă. Și asta
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
lui Kaczyinski nu a fost să distrugă instituții și să omoare niște oameni pe care nici măcar nu-i cunoștea personal, nici să semene spaima și să tulbure ordinea publică, ci scopul lui a fost ca, atrăgînd atenția asupra lui, să capete suficientă notorietate pentru ca apoi, pe baza sinistrei faime dobîndite, să poată publica un text al cărui mesaj credea că va fi providențial. Așadar, Kaczynski a omorît pentru a se face cunoscut și pentru a fi încredințat că textul pe care
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
s-au precizat ferm. Conflictul simbolic a angrenat grupuri mult mai mari decât cele ce constituie clasa politică. Pentru prima oară (după 1989) intelectualitatea creatoare s-a angrenat deschis în ceea ce a devenit un adevărat război civil mediatic. Conflictul a căpătat astfel conotații suplimentare, depășind simpla opoziție dintre parlamentarism și prezidențialism, pusă în discuție de "tehnicieni". Angrenarea intelectualilor de partea d-lui Băsescu, privită de unii analiști din presă ca o adevărată "trădare", a fost însă motivată. Grupul de intelectuali reprezentativi
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
semn desenat în el (nu l-o fi scrijelit poetul Alexandru Mușina?) și articolul Angelei Hondru despre Anul Nou la japonezi a cărui concluzie este: "Cele câteva ritualuri amintite stau mărturie a respectului pe care japonezii îl poartă tradiției. Ea capătă pentru ei un caracter statornic ce s-ar putea traduce prin recunoștința prezentului față de trecut". Tot de dragul tradiției, le sugerăm redactorilor de la Jurnal oriental să treacă și autorii la cuprins. E un ritual al scrisului. Metroul de la Oradea Printre cele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
tot mai specioasă și mai ilogică, aducînd cu argoul pestriț al unor copii născocind expresii bizare. Avem supracorzi și singularități, avem extincții termice și universuri inflaționare, tot așa cum avem găuri negre sau lumi pluridimensionare în fața cărora nu poți să nu capeți senzația că ai nimerit într-o lume ireală. De pildă, nimeni nu a văzut o particulă cuantică, și totuși fizicienii vorbesc despre o puzderie de particule de a căror existență nu se îndoiesc. Pe scurt, știința a ajuns pe nesimțite
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
Triumful dragostei, o energie deosebită. Fundal și pereți negri, ferestre închise, înălțime și adâncime generoasă, ceva straniu și tulburător plutind în aer, ca de altminteri în orice lăcaș de cult, fie el și unul dezafectat. Treptat, acest spațiu întunecat a căpătat o altă valență, panourile albe, grădina din fundal, oglinda, toate conferindu-i o aură anume, cu amploare și luminozitate, amfitrionii spanioli abia reușind să-și mai recunoască teatrul. Ziarul El País, din 8 martie, titra: Sosește în Spania curtea magică
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
salveze "suflețelul" prin extrovertire scriptică. Rezerva față de rostirea prin mijlocirea literaturii să-i fi venit d-lui Liiceanu dinspre disprețul suveran al lui Noica față de tot ce nu putea fi inclus în "ideea pură"? Să fie un reziduu noician care capătă alura unei neverosimile modestii? Tot ce se poate. în fapt, Gabriel Liiceanu e un înzestrat prozator speculativ, cu derivații evocatoare dintre cele mai suculente. Alături de fina capacitate de analiză a angrenajelor cerebrale pe care o dovedește, se arată foarte atent
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
în racla lor de lut, în anul 2000, la Muzeul Național al Agriculturii din Slobozia, sunt coconi înfășați în coji de ouă încondeiate de Paște. Adam și Eva, din 2004, personaje golemice din bușteni ciopliți la bardă, prinși cu scoabe, capătă haz și forță expresivă prin bricolăi de varii fragmente. Dar liantul, la propriu și la figurat, al etapelor creației lui Ion Nicodim, de la inimile de chirpici înălțate pe herme conice, la cartea de pământ dedicată lui Cioran, până la chivotul cu
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
a materialelor, a tehnicilor și a tehnologiilor, și nu în aceea care formulează concepte în fugă, pe care le scoate apoi la vînzare în mare grabă, adică înainte de a li se fi descoperit sursa, și care nu ajung niciodată să capete o formă autonomă, Dumitraș imaginează și construiește cu vocația celui ce simte simultan măreția creației, în general, dar și lacunele ei, așa cum pot fi ele percepute în experiența individuală. Din acestă pricină, mai curînd existențială decît determinată de problematizări estetice
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
în apropiere de zero absolut legile fizice obișnuite se modifică, și în stările politice anormale principiile clasice nu mai funcționează în sensul lor dintotdeauna. Valorile își schimbă sensul algebric, din minus în plus, și invers. Mita, chiulul și delăsarea pot căpăta pe +, iar intransigența, seriozitatea, spiritul de datorie pe -. în special cele petrecute la noi după 6 martie 1945 au constituit un fel de raze infraroșii care ne-au permis să facem descoperiri psihologice și sociale din cele mai neașteptate și
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
boltă a literaturii noi, realist-socialistă". Cît privește conceptul de libertate, acesta e trecut prin prisma sacrosanctei ideologii spre a dobîndi o fasonare "principială". Ceea ce acum ne apare drept o grotescă echilibristică verbală pe "linia" partidului, unica permisă, de altminteri, să capete expresie publică, era în acei ani grei o normă obligatorie, încărcată de sumbre amenințări în cazul celei mai mărunte abateri: "Cum se împacă activitatea de îndrumare a Uniunii și organelor ei, în spiritul liniei partidului cu libertatea? - și în continuare
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
din vîrste mai vechi ale poeziei. Iată o imagine cu poantă a dimineții ridicate peste mahala care, cu tot derizoriu-i, scutește un final frumos: "Monopedul cerșetor/ Stă, cu nasul ca un mac,/ La ieșire'ntr'un picior,/ Să mai capete-un pitac.// Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt mai fragile, aplecate, cavalerește, spre romantisme desuete: Și-apoi, cu o regală nepăsare,/ Să te scobori pe
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
cu aceea a lui Marin), frați și nepoți ai lui Marin Sorescu (una dintre nepoate, fiica fratelui Ion, Sorina Sorescu, a fost foarte activă în întreaga organizare) ne-au dat explicații. Și-au manifestat dorința ca această Casă memorială să capete din partea Ministerului Culturii și Cultelor statutul de muzeu și să beneficieze de toate avantajele care decurg din acest statut (de ce oare această problemă nu a fost încă rezolvată?). Am trecut apoi la Școala "Marin Sorescu", unde elevii ne-au oferit
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
mai multor sensuri intuitive în forma compactă a unor expresii care, luate de sine stătător, nu au nici un înțeles intuitiv. Se ajunge astfel ca un cuvînt, prin succesive distilări ale sensurilor pe care le poate avea în felurite contexte, să capete un miez de semnificație din care se desfac apoi toate înțelesurile explicite pe care miezul le poate sugera. Exemplul clasic e cel al Gestell-ului heideggerian, cuvînt anodin peste care un vorbitor nativ de germană ar trece cu nepăsare, dar pe
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
descoperă un lucru este cel care atrage lucrul în cîmpul de deschidere al ființei proprii, și astfel, absorbindu-l în propriul cîmp de interes, îi conferă lucrului o ființă (adică un sens, o valoare) pe care acesta abia acum o capătă. Cînd spun că un om descoperă un lucru, prin asta nu înțeleg că brusc îi depistează existența, de parcă pînă atunci fusese ascuns și neștiut de nimeni, ci înțeleg că abia acum omul își îndreaptă atenția asupra lui. A descoperi ceva
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
slăbiciune și o putere în același timp. Slăbiciune, pentru că simți că-ți lipsește ceva. Putere, pentru că ai senzația că deții totul. E ceva complex, bineînțeles. Un element, neobișnuit în acest sens este că visul însuși pare o ficțiune... Expresia literară capătă câteodată această formă onirică. Ca om normal exiști dacă cugeți în mod cartezian. Ca artist - și nu orice fel de artist - exiști când și dacă visezi. Totul este să visezi, ca să zic așa, cu un rost și cu finalitate.
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
indignări! O poveste în stilul lui Creangă este Toderică, despre un poznaș iubitor de viață. Primind, într-o zi, exact cînd îi mersese mai bine la vînat (invers decît în poveștile cu sfinți incognito), vizita lui Dumnezeu și a apostolilor, capătă dreptul să ceară trei lucruri. Toderică cere cîștig nelimitat la jocul de cărți - se vede, cu totul împotriva canonului, putința de a-i opri să mai coboare fără voia lui pe cei care se urcă în părul de lîngă casă
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
fler public de tip negustoresc, un fler a cărui aviditate, fixată țeapăn pe pleașca succesului rîvnit, îi împrumută aerul unui mercenar literar. În ochii unui asemenea ahtiat, rețeta succesului e pe cît de facilă pe atît de sigură: faima se căpătă scriind despre oameni cu faimă. Cine ar fi pînă într-atît de prost încît să scrie un roman despre niște ciurucuri umane cărora le lipsește gloria? Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, și atunci, acolo unde dai peste oameni al
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
al lui Vlad Mugur, marele meu prieten dispărut dincolo. Cineva pleca, cineva tocmai sosea. Am văzut două filme, absolut diferite și complementare, cu și despre Manea. Unul făcut de Gheorghe Preda, iar celălalt de Cătălin Ștefănescu. Imaginea proiecțiilor mele a căpătat oarecari accente concrete. Mi-am dat seama că mă pot referi, concret, la el. Nu de mult, Alexandru Dabija a pus la Turda un spectacol. Atunci am priceput că cercul se închide. Înăuntrul lui se găsește Aureliu Manea. De curînd
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]