36,539 matches
-
consoartei sale a fost întreruptă. Neîncrederea ce-i stă în caracter - susținută, se pare, de indicii precise - îl împinge pe sultan să-și suspecteze propria soție de a fi de conivență cu revoluționarii. Dar neîndeplinirea faimoasei clauze din contractul de căsătorie ar fi dus la o ruptură foarte gravă pentru dinastie, cum doamna nu se abține să amenințe în focul furiei care a cuprins-o, când gărzile i-au smuls din mână un roman abia început, tocmai cel al lui Bertrand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lucru. Într-o lume simplificată și redusă însă, unde terenul a fost curățat de orice situație prestabilită, prin care faptul că eu și Franziska ne-am vedea mai des ar implica o relație între noi, definită cumva, eventual în vederea unei căsătorii, sau măcar în a ne considera ca o pereche, presupunând o legătură ce s-ar extinde la respectivele familii, rude în linie ascendentă și descendentă, la frați, veri; o legătură între ambianțele în care trăim, cu implicații în sfera veniturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dovedi greu de suportat de îndată ce jurămintele vor fi fost rostite și se va fi instalat în casa ei? Nu, dacă ar fi fost în locul lui Mma Ramotswe, ar fi fost foarte posibil ca el însuși să refuze o cerere în căsătorie, chiar și una venită din partea unei persoane extrem de rezonabile si respectabile ca el. Dar, mai apoi, în acea seară monumentală, așezați pe veranda ei, după ce petrecuse după-amiaza reparându-i dubița, spusese da. Și îi dăduse acest răspuns în termeni atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din cap. — Acolo-i partea nu tocmai ordonată a casei, se destăinui el. Poate ar fi bine să o vizităm altădată. Mma Ramotswe clătină din cap, iar domnul J.L.B. Matekoni înțelese că n-are cale de-ntors. Asta-i treaba cu căsătoria, presupuse el; nu trebuie să existe secrete - trebuie să joci cu toate cărțile pe masă. — Pe aici, spuse el resemnat, deschizând ușa. Recunosc, trebuie să-mi caut o menajeră mai bună. Asta nu-și face treaba cum trebuie. Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oprea adesea și se gândea la viața lui și la tot ce însemna aceasta pentru ea. Era sigură că tăticu’ ar fi fost de acord cu domnul J.L.B. Matekoni. O prevenise în legătură cu Note Mokoti, deși nu încercase să-i împiedice căsătoria cu el, așa cum ar fi făcut alți părinți. Fusese conștientă de sentimentele lui, dar fusese prea tânără și prea îndrăgostită de trompetistul bun de gură ca să mai țină cont de părerile tatălui ei. Și, când mariajul se încheiase dezastruos, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o femeie modernă, firește, și nu aproba pedepsele corporale, dar câteodată ajungi să îți pui întrebări. Oare băiatul acela ar fi aruncat cutia dacă știa că ar putea cineva să-l bată la fund? Probabil că nu. Gândurile legate de căsătorie și mutare și bătăi la fund erau toate foarte bune, dar viața de zi cu zi trebuia să-și urmeze cursul, iar asta însemna pentru Mma Ramotswe că trebuie să deschidă Agenția de detective nr. 1 luni de dimineață, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
terminat distracția, ciao bambino”... doar n-o să se lege la cap c-un sărăntoc. Am trecut și de vârsta babelor, de-acu’ dracu’ dacă mă mai însoară. Dar mă tem că-i ocupat cu altele... - Nu te grăbi cu însurătoarea. Căsătoria este oricum contra naturii, o formă de perversitate. Uite, pot să-ți las vreo cinci sute, mai mult n-am nici eu. Nu m-au plătit coțofenele nici până în ziua de azi pentru traducere, au scos și ediția a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
neplătite, am rude în străinătate, am rău de înălțime, dacă mă urci într-o clopotniță, mi se taie picioarele și-acolo rămân grămăjoară, am declarat tot, îmi asum răspunderea, n-am mașină, n-am nici garaj, da, casa e prin căsătorie, nu, nu e pe numele meu, nu vreau nimic dacă ar fi vorba de un partaj, am făcut armata, la TR-iști, am măsurat curtea cu chibritu’, nu m-au mai convocat, nu eram bun la tragere, nu vedeam ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
malul rîului Aguaruna, fără să poată Înțelege, nici măcar În ultima clipă, unde anume greșise. CÎt despre Carmen Ibarra, aceasta - cu toate că rămăsese În continuare Niña Carmen pentru unii - se Întoarse În casa părinților ei, refuză să dea vreo explicație despre eșecul căsătoriei sale, chiar și surorii ei văduve, cu care petrecea lungile ceasuri de singurătate și tăcere, și refuză la fel de ritos să primească vizitele neliniștitului și Îndrăgostitului ei văr Roberto. Aflînd despre moartea soțului ei, se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așeză la casa lui, Începu să dea uitării escapadele din trecut, care-l Împiedicau să profite mai mult de sine, și ajunse să rostească un cuvînt pe care Își jurase să nu-l lase niciodată să-i scape de pe buze: căsătorie. - Trebuie să mă gîndesc, răspunse Niña Carmen. - La ce să te gîndești? protestă el cu vehemență. Ne Înțelegem bine atît În dormitor, cît și În afara lui și ți-aș puta oferi o viață comodă și Îndestulată... De ce altceva avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
receptacul al nevoilor sexuale ale unei ființe respingătoare și brutale, a cărei simplă prezență Îi stîrnea greața? Să-l accepte ar fi Însemnat să accepte autenticitatea dezechilibrului ei mintal și faptul că aceia care o făcuseră nebună cînd Își distrusese căsătoria sau relația cu Germán de Arriaga avuseseră perfectă dreptate. Și În fond, nu era o formă de nebunie acea incalificabilă relație pe care o avea cu răpitorul ei, pe care-l ura și Îl respingea uneori, dar pe care În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oferindu-i mâna să se ridice. — Trebuie să-ți spun, zice Brandy, dar te iubesc cu adevărat. Zice: Nu-mi dau seama cum e pentru tine, dar eu vreau să fim o familie. Fratele meu vrea să mă ia în căsătorie. Îi întind lui Brandy mâna să se ridice. Brandy se sprijină de mine, Brandy se sprijină de marginea dulăpiorului. Zice: — N-ar fi o chestie ca între surori. Brandy zice: Încă-mi mai rămân câteva zile din Trainingul pentru Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ceea ce pare! Flash. Mama lui Evie se uită țintă la Brandy. — Ați lucrat vreodată ca manechin? zice. Semănați mult cu o prietenă de-a fiului meu. A fiicei dumneavoastră, mârâie Brandy. Și eu pipăi invitația pe care am furat-o. Căsătoria, uniunea dintre domnișoara Evelyn Cottrell și domnul Allen Skinner, are loc mâine. La unșpe a.m., potrivit gravurii în aur. Urmată de o recepție la casa miresei. Urmată de-un incendiu. Urmată de-o crimă. Vestimentație formală. Capitolul 28 Rochia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Tess și Nelson trebuie să lucreze împreună cam câte douăzeci de secunde odată. După care, trebuie să se scoale și să apese pe butonul PAUSE. Mută camera într-un alt unghi și refac iluminatul scenei. Mai filmează douăzeci de secunde. Căsătoria lor se află încă în punctul în care sexul e distractiv, dar după prima zi de filmare, singurul lucru care-i mai impulsionează să continue sunt banii pe care o să-i scoată. Banii și copilul. Amândoi eram, spune doamna Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-și genele peste ochii injectați, domnișoara Hapciu spune: — Alege-ți o fată pe care te poți preface c-o iubești pentru tot restul vieții... Sfântul Fără Mațe zice: — Atunci ce zici de mine și Contesa Clarviziune? În opinia Sfântului, o căsătorie contrafăcută cu el bate de departe retezatul degetelor. Orice femeie de aici ar trebui să fie încântată de ocazie. Și, zâmbind, cu fața aproape de a lui, domnișoara Hapciu spune „Ce zici de noi doi?”. Și Sfântul Fără-Mațe zice: — Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la ușă, frumos, sincer și de o educație impecabilă, simțise o dorință nestrămutată ca acestui copil să-i fie bine, să aibă parte, în sfârșit, de bucuriile vieții. Dar destinul Sandei nu împărtășise speranțele bătrânei. La nici patru ani de la căsătorie se întâmplase nenorocirea. Eduard se îmbolnăvise de cancer, acea boală îngrozitoare care decima mii de vieți în toate colțurile lumii și Bica își văzuse fiica intrând pe poartă sfâșiată, devastată, desfigurată de o privire goală. "Mamă, Eduard va muri". Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lase să se cunune în altă religie decât cea ortodoxă. Lipsit de înclinații spre biserică, băiatului puțin îi păsa în care Casă a Domnului se cunună, pe când Luana, crescută în cultul bisericii și a iubirii pentru Dumnezeu, nu concepea o căsătorie într-o religie pe care n-o simțea sufletește. Slujba a fost magnifică, orga și corul au cântat dumnezeiește, marșul nupțial a sunat ca din ceruri iar tânărul a simțit că îndoielile lui se clatină, că există, într-adevăr, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îndrepta spre starea civilă și Luana intra în panică. Soțul ei promisese că va fi lângă ea. Perechi, invitații își făcură loc în sala de oficieri. Doamna Escu, rămasă afară, căuta în lungul străzii mașina bărbatului ei. Se termină oficierea căsătoriei civile și slujba religioasă de la biserică și Ștefan tot nu apăru. Intră în sala de restaurant singură, așa cum fusese în toți anii nenorociți ai căsniciei ei. În acest timp, Ștefan Escu se chinuia în mijlocul drumului să repare mașina care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pragul casei se îndreptă spre dulap și scoase hainele ei și valizele. Bărbatul se trezi depășit de situație. Pregătise masa, cu sfeșnice și lumânări aprinse, cumpărase șampanie și tort de ciocolată, pentru că în ziua aceea se împlineau șapte ani de la căsătoria lor. Se gândise încontinuu la relația dintre ei și hotărâse să se schimbe, să-și facă timp, cu orice preț, pentru ea. Să-și calce pe inimă și să meargă la medic, să-i facă un copil și să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
arzându-i obrajii, pustiindu-i sufletul, perdea opacă și dureroasă prin care nu reușea să vadă drumul pe care trebuia să apuce. CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-o zi de august. În momentul în care căsătoria a fost declarată desfăcută, Ștefan a luat-o de mână și-au ieșit împreună afară. Sanda i-a ajuns din urmă, hohotind de plâns. Nu-i venea să creadă de câte prostii era fiică-sa în stare. Abandonase școala, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
casa mea acest bărbat e mort. Ea îl privi uimită și surâse. Ce să înțeleg de-aici? Tânărul se repezi la calendarul din bucătărie și înțepă cu degetul într-un punct. Că asta e data cununiei noastre. O cerere în căsătorie originală, de om practic, cu studii tehnice, care-i făcu, la sfârșitul săptămânii, s-o viziteze pe Sanda. Anunțată din timp, doamna Leon îi așteptă în fața blocului. Sub impresia primului moment de acest fel, ea și-o imagină pe Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i oferise Ștefan în timpul căsniciei lor. Nu contesta inteligența, puterea de muncă și frumusețea cuminte ale lui Radu, dar nu se compara cu celălalt. Știind cât o iubea, încă, pe Luana, Sanda nu voi ca Escu să afle vestea neașteptatei căsătorii de prin vecini. Puse mâna pe telefon și-l sună. Delicat ca întotdeauna și plin de bun-simț, bărbatul ură fericire și casă de piatră mirilor, sănătate și împliniri întregii familii. În bucățica lui de casă, uluit, Ștefan rămase cu receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răspunsese și din poșeta plic scoase o batistă brodată și-și șterse fruntea de sudoare. Ce cald e! Fana o ascultă străină, parcă nu realiza înțelesul cuvintelor. De undeva, de aproape se auzea guițând porcul. Apoi o revăzu la casa căsătoriilor, împreună cu agronomul ei, el într-un costum foarte deschis, bleu, ea într-o rochie vișinie, agățată de brațul lui, tulburată, pe urmă masa de la restaurant organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți ce-l însoțeau pe agronom, veselia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pieptăna absent o șuviță de păr. Poate are dreptate, mai știi? Zâmbi amuzat de parcă spusese o anecdotă. Ei, ce zici? Nu știu, îi răspunse iute Carmina, nu știu și continuă în gând: Niciodată nu am visat că o cerere în căsătorie poate lua o astfel de formă. Apoi rosti cu voce tare: Mi se pare că suntem nepregătiți pentru asta. Propunerea ta pare să vină din exterior și nu știu dacă e corect să fie așa. Spune-mi, sincer, tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și mașina își va lua zborul lin, mai întâi razant, pe deasupra luncii, pe urmă tot mai sus către strălucirea seacă a soarelui din acel sfârșit de septembrie. Într-adevăr, imediat după vizita făcută Fanei, aflând de la Ovidiu de propunerea de căsătorie rostită, în sfârșit de Ovidiu, și lăsată în suspensie de Carmina, știind bine că felul de a fi al lui Ovidiu, flegmatic, plictisit, contribuise la acest nou, posibil eșec, Sidonia se repezi cu elan, cu efervescență, să completeze golurile create
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]