2,267 matches
-
prezent numărul istroromânilor, considerându-i ca atare pe cei care vorbesc limba istroromână, este estimat la sub o mie. mai trăiesc în prezent într-un sat, Žejân (Jeiăn, Žejane), la nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Alții sunt răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. Etnonimul „istroromâni” este un exonim creat de lingviști. Cei de la sud de muntele Učka
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
episcop ortodox român, ales ca membru de onoare al Academiei Române (1919). El a păstorit ca episcop al Dunării de Jos (1923-1924) și apoi ca episcop al Hușilor (1924-1931). S-a născut la 18 noiembrie 1856 în familia cântărețului bisericesc din cătunul Similișoara Bogdanei (comuna Bogdana, județul Tutova). A primit la botez numele de Ioan. Din cauza unei boli a fost nevoit să urmeze clasa I primară între anii 1865-1868 în Bogdana și în Chițocul Vasluiului și celelalte clase primare la Școala publică
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
a fost un scriitor, traducător și istoric, membru al Academiei Române din 1923.. a fost un excepțional traducător al literaturii române și de asemenea un prestigios scriitor aromân modern. S-a născut la 1 ianuarie 1868 intr-ο famile de macedoneni în cătunul Brazi, de lângă orașul Veria, în Macedonia, nu departe de râul Bistrița. Tatăl său, "Ioan Murnu", studiase la Atena și era profesor de limba elină, latină și franceză, la liceul din Xanthi (azi în Grecia), la gimnaziul din Bitolia, azi în
George Murnu () [Corola-website/Science/307188_a_308517]
-
în sectorul inferior), prin locul numit La Hudă. Aici au existat câteva case, până prin anii '70 (urmele fundațiilor încă se mai văd). În această zonă, pe firul văii Jurteana se află hotarul dintre Stâna și Jac (dincolo de vale începe zona cătunului Viile Jacului). Pe la confluența dintre vâlceaua Blidăroaiei și Valea Druii (Jurtenei), trece drumul de care ce leagă satul Stâna de Jac. Dela Jurteana hotarul se suie pe Vârful Dealului (414 m) (cunoscut și ca Dealul Rușilor), coborând prin pădure spre
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
, Mehedinți, a fost ridicată în 1821 în partea de jos a satului, în cătunul Popești. Această mică biserică de țară, în marginea de sus a cătunului, cu poartă și prilaz de lemn, cu intrarea pe sub coroanele de tei bătrâni, cu cimitirul plin de cruci vechi din jurul ei, formează împreună un ansamblu specific pentru arhitectura
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
, Mehedinți, a fost ridicată în 1821 în partea de jos a satului, în cătunul Popești. Această mică biserică de țară, în marginea de sus a cătunului, cu poartă și prilaz de lemn, cu intrarea pe sub coroanele de tei bătrâni, cu cimitirul plin de cruci vechi din jurul ei, formează împreună un ansamblu specific pentru arhitectura sacrală locală și regională. Biserica de lemn este folosită curent de parohie
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
din București, fiind prima femeie din Europa care a predat la o astfel de instituție. În iunie 2010, din inițiativa rectorului Academiei de Studii Economice din București, Gheorghe Roșca, și a primarului Ion Nicolae, din Câineni, a fost amplasată, în cătunul Râul Vadului, o placă de comemorare în cinstea reputatei pictorițe Cecilia Cuțescu-Storck.
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
având în total 1418 locuitori. În comună existau două biserici, o școală și numeroase cariere de piatră. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Negrești a aceluiași județ, având în compunere satele Căuești, Găunoasa, Satu Nou și Șcheia plus cătunul Ciuroaia, populația fiind de 1900 de locuitori. În 1931, comuna era alcătuită din satele Căuești, Găunoasa, Șcheia și Ciuroaia. În 1950, comuna a fost transferată la raionul Negrești din regiunea Iași. Satul Găunoasa a primit în 1964 denumirea de "Poiana
Comuna Șcheia, Iași () [Corola-website/Science/308115_a_309444]
-
și țărani nevoiași, cum a fost Lupu Erhan care a fost folosit ca model pentru marea compoziție "Înainte de 1907". De unele modele s-a folosit și la pictura, datată în anul 1910, în care a înfățișat biserica din Cotârgași, un cătun al Broșteniului. În casa Elenei Teodorescu (n. Băncilă) din Broșteni, Octav Băncilă a cunoscut-o pe Ana Popovici cu care s-a căsătorit în anul 1904. În acel an, Băncilă a renunțat la atelierul din Bucium și s-a mutat
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Flavius Iustinus (c. 450 - 1 august 527) a fost împărat bizantin între 518 și 527. El a fost fondatorul dinastiei Iustiniene. Iustin s-a născut în jurul anului 450, într-un cătun din districtul Bederiana, fiind fiul unui țăran daco-trac. Satul său natal făcea parte din provincia Dacia Aureliană, o parte a imperiului care suferise mult din cauza năvălirilor hunilor și, mai apoi, a ostrogoților. Pe când era doar adolescent, a părăsit acea zonă
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
șoselelor, unii campând în apropiere cu o săptămână înaintea trecerii caravanei cicliste, tocmai pentru a obține cel mai bun loc de observare a ei. Jurnalistul Pierre Chany scria: Turul Franței poartă responsabilitatea divizării țării, creând rivalități între cele mai mici cătune, ba chiar în cadrul aceleiași familii. Cunosc un bărbat care și-a așezat soția pe plita încinsă a unei sobe, cu rochia ridicată, ca pedeapsă pentru faptul că ea îl susținea pe Jacques Anquetil, în timp ce favoritul lui era Raymond Poulidor. Anul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
păstrat. Cu toate acestea, Mănăstirea Ițcani a rămas o ctitorie cu venituri modeste, având doar rol de lăcaș de cult. Încă în vremea stareței Fevroniei, un călugăr a implicat mănăstirea în niște tranzacții economice păguboase, iar satul a rămas un cătun mic până la venirea austriecilor, când, în jurul bisericii fostei mănăstiri se mai aflau doar 13 case. În secolul al XVI-lea, în locul bisericii de lemn s-a construit o biserică de zid. În pronaosul bisericii se află nouă lespezi funerare, datând
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
Șaru Dornei, sătul de reședință Neagră Șarului și satul Gură Hâiții se face prin DJ174F , iar acesta continuă până la caldera Călimanilor. Drumul este asfaltat în totalitate. Alte căi de acces sunt drumurile comunale pietruite, care fac legătura dintre sate și cătune, fiind în administrarea comunei. Lungimea drumurilor publice este de 98 km, din care drumuri modernizate 33 km și drumuri de pământ 65 km. Ocupații Climatul în zona este de tip montan, cu temperaturi medii anuale de 5 grade, a lunii
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
a locuitorilor este agricultură și creșterea animalelor. În perioada industrializării, majoritatea locuitorilor lucra la Uzina de Soda Govora și în Băile Govora. Accesul cu trenul se face până la gară Govora și de acolo cu autobuze până la Băile Govora sau Horezu. Cătunul Țigănia din Govora Sat este locuit de țigani și se află dispus în jurul Mănăstirii Govora. De precizat că țiganii din Govora sunt complet romanizați, ei vorbind numai românește, fiind școlarizați și ducând o viață normală că oricare dintre locuitorii satului
Govora, Vâlcea () [Corola-website/Science/302028_a_303357]
-
satului Barcă apare și numele satului Atigani. Probabil că satul era, de fapt, un sălaș de robi țigani aduși de acest mare demnitar domnesc sau de înaintașii săi. Satul astăzi nu mai este, dar pe locul său se află un cătun al comunei numit Țigănie. Satul Barcă a avut o biserică abia în anul 1793 și aceea zidita de locuitori. Poate că documentele nu reușesc totdeauna să spargă negura timpului. Faptul că biserică din Barcă are același hram cu ctitoria voievodala
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
Minhu Bucsenescu. Din anul 1882, primarul Alecu Popescu, care administra și comuna Ioneștii-Govorii, își mută reședința în satul Marcea, unde avea locuința și proprietatea personală. Satul Obeni, așezat pe Valea Oltului, în partea de miazănoapte a comunei avea ca și cătun aparținător cătunul Guguiencii. Satul Bucsani, așezat de asemenea în Valea Oltului, s-a format pe moșia lui Udrea zatreanu trecută lui Minhu Bucsenescu, de unde îi vine și denumirea. Acest sat a avut în componență cătunul Afumați, care purta anterior numele
Comuna Ionești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302032_a_303361]
-
Din anul 1882, primarul Alecu Popescu, care administra și comuna Ioneștii-Govorii, își mută reședința în satul Marcea, unde avea locuința și proprietatea personală. Satul Obeni, așezat pe Valea Oltului, în partea de miazănoapte a comunei avea ca și cătun aparținător cătunul Guguiencii. Satul Bucsani, așezat de asemenea în Valea Oltului, s-a format pe moșia lui Udrea zatreanu trecută lui Minhu Bucsenescu, de unde îi vine și denumirea. Acest sat a avut în componență cătunul Afumați, care purta anterior numele de Romaneasca
Comuna Ionești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302032_a_303361]
-
a comunei avea ca și cătun aparținător cătunul Guguiencii. Satul Bucsani, așezat de asemenea în Valea Oltului, s-a format pe moșia lui Udrea zatreanu trecută lui Minhu Bucsenescu, de unde îi vine și denumirea. Acest sat a avut în componență cătunul Afumați, care purta anterior numele de Romaneasca, după numele unui boier care îl stăpânea. Numele afunați a fost folosit de învățătorul V. Georgescu, care, dorind să îi atragă pe locuitorii acestuia către școală și către banca Populară, a întâmpinat recalcitranța
Comuna Ionești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302032_a_303361]
-
numele unui boier care îl stăpânea. Numele afunați a fost folosit de învățătorul V. Georgescu, care, dorind să îi atragă pe locuitorii acestuia către școală și către banca Populară, a întâmpinat recalcitranța acestora. De la acest epitet a derivat ulterior numele cătunului. Ca și căi de acces se pot anumera mai multe drumuri comunale și județene care leagă comuna de artera principală DN 64. Amintim DC 102 - recent modernizat. Comuna este integral racordată la rețeaua electrică. Drumurile asfaltate reprezintă 40% din lungimea
Comuna Ionești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302032_a_303361]
-
în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Pietrarii de Sus și Pietrari (reședința). Străveche așezare de moșneni, comunitatea umană are origini îndepărtate pe teritoriul localității. Urme materiale ale culturilor neolitice au fost identificate întâmplător cu ocazia unor săpături în cătunul Ogrăzi. Au fost scoase la iveală fragmente ceramice, topoare din piatră și bronz și urme de construcții în care materialul predominant era piatra. ( din “Buridava - Studii și materiale nr. 4/1982”, pag. 261) O altă descoperire întâmplătoare s-a făcut
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
km până în centrul civic al satului (scoală, dispensar, unități comerciale). Satul "Pietreni" se află la o distanță de 46 km de Râmnicu Vâlcea, 12 km de orașul Horezu și 34 km de orașul Băbeni. Satul "Pietreni" are în componența sa cătunele Ciorobești, Gruiețe, Pietreni și Ruget, mărginindu-se la sud cu satul Costești, la est cu satul Bărbătești la nord-est cu orașul Băile Olănești, la nord cu comuna Malaia iar la vest, cu satul Bistrița. Este un sat specific de munte
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
2500-2000 ani î.H.). Astfel, în punctul Cârlige de la baza muntelui Cacova a fost descoperit întâmplător un topor de aramă cu gaură de înmănușare în prima jumătate a secolului XX, care ulterior s-a pierdut. La circa 4km depărtare, în cătunul Ferigile al satului vecin Costești au fost descoperiți în anul 1958, de către arheologul Alexndru Vulpe, cinci tumuli cu urme de ceramică, tot din aceeași epocă a bronzului. În același sat Costești, dar și în peșterile situate la circa trei km
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
Pietreni să iasă de sub tutela mănăstirii... De menționat este faptul că în acea perioadă, atât satul Pietreni cât și apa Costeștilor și Muntele Arnota purtau aceeași denumire, adică Târsa. Viața religioasă a satului s-a desfășurat în jurul bisericilor situate în cătunele Pietreni și Ciorobești. Cea mai veche, biserica din Pietreni a fost construită din zid în anul 1701 de către ieromonahul Ștefan, egumenul mănăstirii Bistrița, fiind cunoscută sub denumirea de Schitul de Supiatră, ce era inițial metoh al mănăstirii vecine. Schitul va
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
mănăstirii Bistrița, fiind cunoscută sub denumirea de Schitul de Supiatră, ce era inițial metoh al mănăstirii vecine. Schitul va fi zugrăvit abia în anul 1763, prin grija proegumenului Grigore de la aceiași mănăstire și cu cheltuiala preotului Pătru Schiteanu. Schitul deservea cătunele Pietreni, Mejdini și Ruget. Anterior aici existase o mai veche biserică sau schit, din lemn. Tot în anul 1701 a fost început și primul pomelnic al schitului, iar în anul 1876 a fost început un nou pomelnic al acestei biserici
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
anul 1701 a fost început și primul pomelnic al schitului, iar în anul 1876 a fost început un nou pomelnic al acestei biserici. Ambele s-au păstrat până în zilele noastre. În anul 1750 a fost ridicată biserica din zid din cătunul Ciorobești de către arhimandritul Antonie al Mănăstirii Bistrița și zugrăvită de către Danciul Zugrav și ucenicii săi. Biserica deservea cătunele Gruiețe și Ciorobești. Și de la această biserică a rămas posterității un pomelnic, început mai târziu, în anul 1874. În timpul ocupației Olteniei de către
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]