2,283 matches
-
van, că n-o să aibă nici un folos de pe urma chinului său. Avusese într-un fel dreptate. După o vreme ajunsese la concluzia că decât să îngroașe rândurile celor care stau pe la porțile Inspectoratului Școlar vânând vreo titularizare, fie și într-un cătun, era preferabil să rămână la birou, la financiar. Dar Ovidiu socotise că nu era drept așa și intervenise. Avea atâtea relații încât nu-i fusese prea greu. Privi la figura împietrită, solemnă, a lui Alexe. Sunt prin urmare suspectă, traduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niște apă. Reiko a găsit o frunză și a suflat în ea ca într-un fluier. Am început să coborâm o potecă înconjurată, pe ambele părți, de iarbă înaltă. Am mers așa vreo cincisprezece minute până când am ajuns la primul cătun. Nici urmă de ființă umană pe-acolo, iar cele douăsprezece-treisprezece case păreau a fi într-o stare de degradare avansată. Iarba crescuse până la brâu în preajma caselor, iar cuiburile porumbeilor făcute în găurile din zid se uscaseră complet. O casă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
poate trăi fără cultură (biserică, școală, teatru, filarmonică, operă, muzeu, cinema, bibliotecă, librărie, anticariat, casă de cultură, edituri, media în general). Cât la sută din PIB se acorda învățământului, când Eminescu, revizor conștiincios, scria referate despre starea școlilor rurale, străbătând cătunele într-o hodorogită căruță sau chiar pe jos? V.P.: Șase la sută din populația României e analfabetă, suntem un popor bolnav (primul loc în Europa la TBC, dar și la alte boli), 50.000 de profesori, 20.000 de cadre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
amintire, ci ca pe o prezență, care străbate toate moleculele ființei miilor de pribegi. Basarabenii refugiați trăiesc toți deopotrivă de puternic drama Înstrăinării de pământul iubit”. Familia Cazacliu Vladimir Cazacliu Grigore Cazacliu Grigore și Vladimir Cazacliu s-au născut În cătunul Slobozia - Cușelauca, comuna Cotingenii Mari, județul Soroca. Tatăl lor, Alexandru Cazacliu, mazil sorocean, a fost vizitat la scurt timp după eliberarea Basarabiei de către Mihail Sadoveanu și care povestește de vizita făcută vestitului mazil. A fost impresionat de harul de povestitor
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
În condițiile improprii de existență moare de infarct cardiac la data de 24 septembrie 1959 și este Înmormântat la Cimiterul Reînvierea din București. Ca opțiune politică a fost socialist-naționalist. Cazacliu Vladimir, ca și fratele său, Grigore, s-a născut În cătunul Slobozia Cușelănca, iar școala primară și medie le urmează În capitala Basarabiei. Studiile superioare le-a urmat la Kiev unde activează În sprijinul mișcării Pro Basarabia, organizație care sa afirmat prin participarea militanților pentru drepturile moldovenilor basarabeni - Șt. Ciobanu, Al.
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
a raliat obștilor care au trecut Nistru spre reîncreștinarea Transnistriei” ("Raza", nr. 628, 1942) Pr. Vasile Țepordei Preotul și jurnalistul Vasile Țepordei s-a născut la 5 februarie 1908 În Comuna Cârpești din sudul Basarabiei din părinți țărani originari din cătunul Țepordei de lângă comuna de răzeși Cuhureștii de Jos, jud. Soroca. Înaintașii familiei, o parte au trecut Prutul În jud. Galați când sudul Basarabiei a fost reanexat la imperiul rus. În anul 1881 s-a născut Ion care rămânând orfan la
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
stătea În naturel, gagiu s-a revenit la Burzaco. Iera decât pelea și osu, domne, da cu fruntea-n cer. A zis adio la drumu dă fer și nu ieșea din coteț nici pentru un șpațir până la cele mai asortate cătune de primprejur. D-atunci i-a rămas dulce polecra dă Neica Broscoiu țestos Veteran, ca aluzie, să știi și domnia ta, că nu ieșea nicicând și iera greu să dai nas În nas cu iel la magazia dă furajuri Buratti, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
adjunctul său, un ins sinistru, se pare Artur Stavri, se dovediseră oameni de acțiune, dornici să pună în practică repede și eficient, convingător chiar, partea lor de plan. Din documentația oferită de Bîlbîie, găsise o sursă extraordinară, provenită chiar din cătunul, așezarea aia de la capătul lumii, se vedea clar că experimentul reușise. Era pregătit aerodromul pentru aterizarea lui Caraiman, locuitorii încazarmați, puși să bată pasul de defilare fără nici o comandă, își strigau singuri "pas-marș, privirea la dreapta!", zona era împînzită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rând cuconu Petrache. Țineam eu de mult să-ți spun istoria asta. Acolo, după cum poate știi, aveam o întindere nesfârșită de pământ, dar cât bătea ochiul nu vedeam fum de sate. Abia la jumătate de poștă de curte era un cătun ca vai de lume, o adunătură de bordeie. Trăiau în ele niște oameni de strânsură, nu puteam pune pe ei nici un temei. Aduceam oameni la lucru de prin Bucovina. O mulțime de rusnaci: toată săptămâna se speteau muncind, iar duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
porni sunând din obezi ca din clopote; într-însa se vedeau îngrămădiți o duzină de rudari și rudărese; pe drumul moale de năsip se duceau cătră un sat de aproape, la un praznic al vreunui cumătru. Siluetele altor locuitori ai cătunului preistoric se înșirau în monom spre o baltă rămasă din revărsări, ca să înceapă o vânătoare la fel cu a cormoranilor. Alții în sfârșit veneau la mal, cu părul învăluit, bărbile zbârlite și ochii rotunzi, ca să contemple trecerea bărcii noastre. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grăbești? Doar nu te silește nimeni să te grăbești. Profită de asta, cât timp mai poți. În locul dumitale m-aș duce pe țărm, aș face o baie în mare, m-aș plimba. În sfârșit, dacă ai chef, du-te în cătun. Ia-l pe amicul dumitale, doctorul Dinu, să-ți arate plăcerile cătunului. În mocirlă, la vânat de cerbi, și prin case la vânat de văduve". Și râsese cu poftă, foarte mulțumită de umorul ei. Mă plânsesem că Bătrânul uitase parcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cât timp mai poți. În locul dumitale m-aș duce pe țărm, aș face o baie în mare, m-aș plimba. În sfârșit, dacă ai chef, du-te în cătun. Ia-l pe amicul dumitale, doctorul Dinu, să-ți arate plăcerile cătunului. În mocirlă, la vânat de cerbi, și prin case la vânat de văduve". Și râsese cu poftă, foarte mulțumită de umorul ei. Mă plânsesem că Bătrânul uitase parcă de mine după ce mă chemase acolo. Trecuseră mai multe săptămâni de la sosirea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ieșit pe țărm, am făcut o baie în mare, care m-a înviorat de-a binelea, după care m-am dus să-l caut pe Dinu. În definitiv, ideea Moașei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodată în cătun. Îl cunoșteam numai din poveștile exaltate ale bătrânilor, cărora le străluceau ochii când vorbeau despre acea mică așezare de pescari, de dincolo de baltă, ca despre un paradis interzis. Dar Dinu mi-a spus că abia după-amiază, când se mai debarasa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orice scuză; în fapt, mărinimoșii te pot umili mai rău decât cei mai cârcotași acuzatori, acoperindu-ți eșecul, ca pe o murdărie, cu mila lor. Uneori, înclin să cred că, dacă ar fi rugați să spună ce știu, pescarii din cătun ar ridica din umeri, tăcând, apoi s-ar uita țintă în ceștile lor de cafea pentru a-i da de înțeles celui care i-a întrebat că din punctul lor de vedere discuția e încheiată. Așa făceau și cu noi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ei ar adăuga plictisiți: "Au ars niște bălării". "Și cerbii?" "Care cerbi?" "Un sculptor pretinde că a cioplit pietre funerare în Stâncile de marmură de pe țărmul mării și că vâna aici în mlaștină cerbi". "A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar nu mai știm nimic despre el. Cât privește cerbii, au existat cândva cerbi în pădurea de sălcii de lângă mlaștină, dar a dat o molimă în ei și au pierit cu toții. Asta s-a întîmplat demult". După care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
misterios pentru mine ca problema vieții pe Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să cotești, lăsând marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta și se juca vîrîndu-și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar la vânătoare nu fusesem niciodată. L-am mințit: "Firește". Nu vroiam să recunosc că eram novice. Ar fi însemnat să accept un handicap față de Dinu care, rezervat, timid și fragil cum era, ținea totuși două puști de vânătoare în cătun. Răspunsul meu i s-a părut normal pentru că a zis: "Bănuiam". Eram, datorită ipohondriilor, febrelor mele ciudate și stărilor proaste pe care le aveam uneori, cărora li se adăuga ulcerul, prea dependent de medici ca să-i pot iubi. Când apelam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ochiului. Că sânt un vânător cu experiență? Poate chiar un dur"... Țineam minte foarte bine vorbele individului de la care aflasem prima oară de acele locuri. "E adevărat, zicea el, țărmul e cam pustiu. Nu există nimic în jur. Doar un cătun de pescari, dincolo de o baltă pe care trebuie s-o treceți cu barca. Și chiar acei pescari sânt cam ciudați. Nu vin niciodată la azil. Își petrec timpul pe mare, pescuind, sau în fața cafenelei din mijlocul cătunului unde stau ceasuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
jur. Doar un cătun de pescari, dincolo de o baltă pe care trebuie s-o treceți cu barca. Și chiar acei pescari sânt cam ciudați. Nu vin niciodată la azil. Își petrec timpul pe mare, pescuind, sau în fața cafenelei din mijlocul cătunului unde stau ceasuri întregi cu câte o ceașcă de aramă dinainte, plină cu un fel de lichid negru, cafea spun ei. Uneori fără să schimbe o vorbă de când vin până când se scoală să plece. Din respect, poate, pentru șeful lor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pescarii sânt ostili azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întîmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei, rumegă gânduri de răzbunare. Câteodată, mai merg în cătun doctori sau inși din administrație. Deh, acolo văduvele sânt totdeauna bucuroase să vadă un bărbat străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei, rumegă gânduri de răzbunare. Câteodată, mai merg în cătun doctori sau inși din administrație. Deh, acolo văduvele sânt totdeauna bucuroase să vadă un bărbat străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari"... Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puțin trac. Se învălmășeau în mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
desfășurat vânătoarea și n-aveam nici un chef să se uite la mine cu simpatie ironică. Preferam să fiu socotit o canalie decât un neajutorat. Prin azil circulau fel de fel de povești despre tăcerea bizară a pescarilor, despre văduvele din cătun care își alungau singurătatea cum puteau, dar vânătorile de cerbi incendiau pur și simplu imaginația unora ca Mopsul și Dominic. "Pe toți dracii, ofta Mopsul, o asemenea vânătoare trebuie să fie ceva de neuitat. " Și el, și Dominic ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vânătoare trebuie să fie ceva de neuitat. " Și el, și Dominic ar fi vrut să poată urmări măcar una singură, dar, vorba Călugărului, nu toți pot participa la împărțirea plăcerilor pământului; lor, bătrânilor, nu li se permitea să meargă în cătun. Era limpede că dacă nu mă dovedeam la înălțimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: "Ce, ăsta-i bărbat?", iar alții i-ar fi ținut isonul: "Simpatic, drăguț sculptorul, dar..." complimente care în urechile mele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu ne silește nimeni să mai venim". Am strâns mâinile pe vâsle, hotărît: "Te voi sili să mă admiri, domnule Dinu". După ce-am legat barca și am străbătut o bucată de drum printre cioturi de sălcii, am ajuns în cătun. Părea gol. Nu se zărea nimeni prin curți, reparând plase, bărci sau unelte pescărești, cum mă așteptasem. Mirosea însă violent a pește fript și a mâl dospit la soare. Înșirate de o parte și de alta a uliței, singura, casele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înțeles despre ce anume vorbea. Ne aflam în dreptul unei case încă și mai prizărită decât celelalte, cu o singură fereastră, acoperită de o perdea murdară. În curtea plină de urzici, nici un semn de viață. Totul părea, ca și în restul cătunului, ațipit; ai fi zis că numai muștele și vrăbiile erau treze la ora aceea; că pescarii erau duși în larg cu năvoadele, iar femeile își făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]