19,955 matches
-
să mă pregătesc pentru a pleca În lunga călătorie, spre marea aventură. Două zile atât au mai rămas până la Întâiul Pas. Lumina soarelui Îmi gâdilă obrajii. În noua piele Îmi este Înspăimântător de bine. Simt nevoia să mi pregătesc o cafea. Una tare. O muzică de flașnetă spintecă văzduhul și curge În cameră prin fereastra deschisă. O muzică nemaiauzită. Sunetele se revarsă În adieri foșnitoare, ca un parfum greu. Arunc o privire afară. E un bătrân sub fereastra mea cu o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se revarsă În adieri foșnitoare, ca un parfum greu. Arunc o privire afară. E un bătrân sub fereastra mea cu o flașnetă atârnată de gât. De când n-am mai văzut o flașneta!... Unde Dumnezeu mi-am rătăcit chibriturile? Sorb. O cafea nu tocmai reușită. Chiar amară. Zăresc printre vrafurile de cărți un mic album de familie, cu poze. E un album foarte vechi, cu copertele groase, maronii. Două fotografii se desprind din interior și-mi cad pe genunchi. Într-una dintre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de râs Înghețate sub nas. Pe celălalt coleg nu-mi amintesc cum Îl chema. Memoria mea nu reușește să-i pescuiască numele. Știu doar că-i plăcea să flecărească mereu. Un băiat cu tenul măsliniu și mult succes la fete. Cafeaua mi se pare din cale-afară de amară. De fapt, nu i-am pus niciun gram de zahăr. Pe fată o știu mai bine. Se numea Noemi. Era evreică. Maică sa, o femeie voinică, era spălătoreasă la un sanatoriu. Noemi era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Mă trezesc Într-o baltă de lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut nimic pentru Marea Călătorie. Pentru Marele Pas. Nimic. Mă trântesc În așternuturi și rămân inert un timp nesfârșit. Ziua a treia (ultima) Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de ușă. Tălpile (deși În apă) Începuseră să-mi ardă. În spate percepeam vagi șuierături. Am reușit să ies cu sforțări supraomenești. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, cu Început de amnezie și față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau... puteau fi Oamenii de la Intervenții (o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
senzație de amețeală. Nasul mic, fluturat, semăna cu o șa de ponei și această găselniță mă făcu să zâmbesc, fapt pe care mama Îl sesiză și Înțelese că nu o ascultam. Se opri din povestire, sfârșind prin a sorbi gălăgios cafeaua aproape rece din cana Înaltă, de pe masă. Unde te-ai lovit la față?, observă cu oarece interes. Nu i-am răspuns. Mai trăncăni puțin despre Maria Mercedes și iubitul ei care o Înșela, strănută de câteva ori, se ridică și-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, amnezică și cu față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau, poate, erau Oamenii de la Intervenții, pe care acum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
va crește slobodă, odată cu atitudinea lor, câtă vreme mă știam curat și bine intenționat. După ce am dereticat prin casă, aranjând cât am putut de bine puținele lucruri pe care le aveam, am ieșit șontâcșontâc până la alimentara din colț, să iau cafea (spre mirarea mea, nu aveau cafea!), fructe și ciocolată (ce am crezut că ar fi mai potrivit), deși eu nu mănânc dulce (mă-ncearcă un soi de diabet), nu beau cafea (doar ceai verde, dar din cel mai slab). Fructe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
câtă vreme mă știam curat și bine intenționat. După ce am dereticat prin casă, aranjând cât am putut de bine puținele lucruri pe care le aveam, am ieșit șontâcșontâc până la alimentara din colț, să iau cafea (spre mirarea mea, nu aveau cafea!), fructe și ciocolată (ce am crezut că ar fi mai potrivit), deși eu nu mănânc dulce (mă-ncearcă un soi de diabet), nu beau cafea (doar ceai verde, dar din cel mai slab). Fructe, În schimb, mănânc. Mai ales atunci când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am ieșit șontâcșontâc până la alimentara din colț, să iau cafea (spre mirarea mea, nu aveau cafea!), fructe și ciocolată (ce am crezut că ar fi mai potrivit), deși eu nu mănânc dulce (mă-ncearcă un soi de diabet), nu beau cafea (doar ceai verde, dar din cel mai slab). Fructe, În schimb, mănânc. Mai ales atunci când le cumpăr ieftin, la reducere. Melanie nu s-a Întors din oraș, deși vremea s-a făcut foarte târzie. Am rămas așteptând-o pe balansoarul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În noapte. Melanie s-a trezit mai devreme decât Îi era obiceiul, acuzând o migrenă În partea stângă a capului. I-am făcut o compresă rece, iar ea a stat liniștită ca o școlăriță exemplară. M-a Întrebat dacă am cafea (a ei se terminase), Însă a trebuit să o dezamăgesc, spunându-i că nu beau cafea, dar că am, În schimb, cel mai bun ceai verde din univers. A acceptat surâzând. Când m-am Întors cu ceștile, stătea turcește, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
partea stângă a capului. I-am făcut o compresă rece, iar ea a stat liniștită ca o școlăriță exemplară. M-a Întrebat dacă am cafea (a ei se terminase), Însă a trebuit să o dezamăgesc, spunându-i că nu beau cafea, dar că am, În schimb, cel mai bun ceai verde din univers. A acceptat surâzând. Când m-am Întors cu ceștile, stătea turcește, cu picioarele În x, adunate sub ea, oglindindu-se atent la vânătaia pe care și-o acoperea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mișcări agile, de om tânăr, În floarea vârstei. Machiată puțin cam strident, cu părul foarte gros, pieptănat În jos. Nu mănâncă niciodată (deși În frigiderul meu se găsește Întotdeauna ceva hrană rece - nu prea știu să gătesc!). Își face o cafea pe fugă (de ea cumpărată - nu se amestecă niciodată În lucrurile mele), o soarbe repejor, schimbă cu mine câteva politețuri și dispare... ca o boare. O urmăresc, ca de fiecare dată, furișat după perdeaua geamului de la bucătărie, neînchipuit de trist
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
căldura: - Tăticule, să trăiești mulți, mulți ani! - Mulțumesc, fata tatei, dar ce puneți voi la cale, acolo? - Eeee, tu astăzi, fiind pe post de sărbătorit, te scutim de orice îndeletnicire practică! Stai în fotoliu, citește ziarul, îți fac și o cafea... E ziua ta, nu!? - De unde ai mai scos-o și pe asta, Clemanso, că de ziua lui, omul nu are voie să facă nimic? Ai uitat că ne trebuie ceva băutură, sifoane..., poate ne calcă cineva pragul. Vrei să creadă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
timp, dar gândul, încolțit încă de pe atunci, de a se afla în compania uneia dintre ele, îl urmărea ca o umbră. Șantierul însă îi mânca aproape tot timpul. Doar la capătul săptămânii ar fi putut petrece o oră la o cafea sau la o plimbare pe bulevardul rezervat promenadelor, cu o domnișoară. Își amintea, nu fără o notă de regret, că dăduse dovadă de o ușoară impolitețe față de Ina pe care o văzuse doar pentru câteva minute, atunci, în salon, când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ieșit din spital, dacă vreți să fiu sincer, colecția mea nu s-a mai îmbogățit... - Să fie oare posibil!? - De ce nu? în acest caz, ar fi necesare niște detalieri... Dacă timpul vă îngăduie, aș îndrăzni să vă invit la o cafea, poate aș reuși să mă disculp, nu mă prinde haina de inculpat... - Îmi pare foarte rău, trebuie să merg cât se poate de repede acasă, mă așteaptă mama și arătă cumpărăturile făcute. - Și totuși...! După câteva clipe de chibzuință, Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
teamă de un refuz, încerc totuși să vă fac o propunere: nu ați vrea ca într-o zi să discutăm și altceva în afară de prețul și prospețimea legumelor? - Adică? - Să-mi acceptați propunerea de a sta la o masă, lângă o cafea, cu un om care admiră la dumneavoastră multe lucruri, dar în primul rând delicatețea, seriozitatea. - Ce anume am putea discuta? - Vom găsi. Sunt atâtea teme ce se pot găsi într-o ceașcă de cafea! - Nu cred că am să pot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sta la o masă, lângă o cafea, cu un om care admiră la dumneavoastră multe lucruri, dar în primul rând delicatețea, seriozitatea. - Ce anume am putea discuta? - Vom găsi. Sunt atâtea teme ce se pot găsi într-o ceașcă de cafea! - Nu cred că am să pot. - Observ că aveți un contract nelimitat semnat cu acest NU. A devenit această negație un fel de paznic de zi și de noapte al dumneavoastră, bănuiesc. De ce vă temeți? - Adevărul e că sunt foarte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
stranie percepție, din cauza multor treburi de la serviciu, că ziua de luni începe chiar de duminică seara. - Motănelul meu, îl dezmierd așa pentru a-l mai întineri, lucrează toată săptămâna și sâmbătă pe la 4 sau 5 după-amiază mă invită la o cafea, la un film. - Săptămânal? - Da’ de unde, își cere mereu scuze că e foarte ocupat și-mi oferă această favoare cam la două săptămâni, uneori chiar la trei... - Bizară coincidență! Și al meu cam tot așa procedează... În mintea Olgăi, unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din ce în ce mai amenințători. Se treziră deodată mitraliați de o rafală de ploaie cu picături bogate în apă care pătrunseră prin hainele lor subțiri. Natura începuse să se dezlănțuie. Alex veni cu propunerea: - Ce-ar fi să mergi la mine la o cafea? I se părea că așa îi va fi mai ușor să demareze discuția proiectată. Se aștepta ca ea, în discuția ce avea să urmeze, să se disculpe sau să reacționeze cu virulență. Era posibilă chiar declanșarea unei adevărate crize. Nebănuind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
impulsul primelor impresii și spuse cu totul altceva: - Așa e la tine mereu? vreau să spun, așa de cald! - O să deschid puțin fereastra. - Nu, nu e nevoie, mă voi face comodă... - Cum crezi, eu am să încerc să fac o cafea și apoi vom discuta... - Stai, stai, numai o clipă. Fără să aștepte confirmarea lui. Alex, începu să-și dea jos rochia, rămânând numai în furou. Prin decolteul larg apărură doi sâni masivi, ispititori, încorsetați într-un sutien nu îndeajuns de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dacă păsărica aceea n-a greșit fereastra? avu el tăria să glumească, ca apoi să adauge: ce-a vrut să însemne demonstrația aceasta? - Că mă simt mai bine așa. În căldura asta de la tine mă sufoc și apoi, pot bea cafeaua și în pat. Ba chiar aș putea renunța la cafea, dacă ai veni lângă mine. În seara aceasta vreau să devin soția ta. Te rog să vii... Te rog... se alintă ea. Dacă tot vom împărți acest pat o viață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să glumească, ca apoi să adauge: ce-a vrut să însemne demonstrația aceasta? - Că mă simt mai bine așa. În căldura asta de la tine mă sufoc și apoi, pot bea cafeaua și în pat. Ba chiar aș putea renunța la cafea, dacă ai veni lângă mine. În seara aceasta vreau să devin soția ta. Te rog să vii... Te rog... se alintă ea. Dacă tot vom împărți acest pat o viață, ori azi, ori mâine, ceea ce trebuie să se întâmple, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și câtă algebră există În acest exercițiu! Oricum, această dorință de a se dărui purta amprenta previzibilului. Alex însă refuză oferta Olgăi de a figura ca al doilea termen în ecuație. - Nu, Olga. Eu te invit să bem împreună această cafea, la masă, ca doi oameni civilizați, rezonabili și în timpul acesta vom discuta... Te rog să te îmbraci! - Ce-i cu tine Alex? Ce ai? Nu mă vrei, nu-ți plac? - Te rog să faci ceea ce ți-am cerut, te rog
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
zâmbi sieși, fără a-și reproșa gestul, fără a-l condamna. Își zidi uimirile în tăceri, gândind că orice cuvânt rostit cu glas tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în fire, puse grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu prevestea nimic îmbucurător. - Te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]