2,041 matches
-
Pe unul dintre capacele sarcofagului au fost găsite două coroane de frunze de lauri din bronz aurit, dovedind că cel care fusese depus în sarcofag era cetățean de vază al Callatisului. La "Muzeul de arheologie Constanța" există un sarcofag de calcar, descoperit în timpul executării unor săpături de canalizare pe strada Cuza Vodă din Constanța. Partea superioară a capacului se afla la 45 cm sub nivelul actual de călcare. Arca sarcofagului are următoarele dimensiuni: lungimea 207,4 cm, lățimea 89,8 cm
Sarcofag () [Corola-website/Science/327464_a_328793]
-
Bicaz-Chei și Bicazu Ardelean. Aria naturală cu o suprafață de 90 hectare este inclusă în aria - Munticelu (sit Natura 2000) și se află la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita, în Munții Hășmaș la nord de cariera de calcar Bicaz-Chei, Râul Bicaz și DN12C la km 34. 10% din suprafața rezervației se suprapune Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș, la limita flancului nord-estic al acestuia. Rezervația reprezintă o zonă montană ce asociază peisajului deosebit (sălbatic și tipic unei zone montane
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
Km (pe direcția nord - sud). Altitudinea maximă este de 1381 m (în creasta Munticelu-Piatra Șugaului). Suprafața protejată cuprinde 318 ha de zonă stîncoasa aparținând acestuia . Ea include, astfel: Situl acumulează atât obiective de interes petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, păduri
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
contraforți de rezistență, înăuntrul sălii, în colțul sud-vestic și în cel nord-estic fiind săpate două fântâni foarte necesare pe timp de asediu. Clopotnița are o datare mai târzie ca biserica, ea fiind construită simultan cu cele două portaluri gotice din calcar și gresie care străjuiesc intrările în edificiul religios din partea de vest și sud. Portalurile sunt bogat decorate cu struguri și viță de vie, caracteristică întâlnită și la portalurile bisericilor din Ațel, Boz și Curciu. Strugurii și vița de vie sunt
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
prezentare oferit gratuit din partea Comisiei Europene. Din punct de vedere geologic, parcul natural este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline în Masivul Biharia și Masivul Vlădeasa; masive calcaroase în alternanță cu conglomerate și gresii în Munții Bihor; calcare și dolomite în platoul Padiș; gresii și șisturi cristaline în Bazinul Padiș - Cetățile Ponorului; calcare în Platoul Carstic Padiș și pe văile acestuia; calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului; șisturi cristaline și depozite permiene
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
în cea mai mare parte din șisturi cristaline în Masivul Biharia și Masivul Vlădeasa; masive calcaroase în alternanță cu conglomerate și gresii în Munții Bihor; calcare și dolomite în platoul Padiș; gresii și șisturi cristaline în Bazinul Padiș - Cetățile Ponorului; calcare în Platoul Carstic Padiș și pe văile acestuia; calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului; șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în Munții Codru-Moma; precum și magmatite laramice în Munții Gilăului
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
Masivul Biharia și Masivul Vlădeasa; masive calcaroase în alternanță cu conglomerate și gresii în Munții Bihor; calcare și dolomite în platoul Padiș; gresii și șisturi cristaline în Bazinul Padiș - Cetățile Ponorului; calcare în Platoul Carstic Padiș și pe văile acestuia; calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului; șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în Munții Codru-Moma; precum și magmatite laramice în Munții Gilăului și Bihorului. Parcul Natural Apuseni reprezintă o zonă montană
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
se suprapun zonelor rurale montane, peșterile sunt vizitate și studiate aproape exclusiv de către orășeni. Suprafața uscatului este acoperită în procent de 20 la sută de roci carstificabile. Peșterile se pot forma și în alte tipuri de roci, dar cele în calcar sunt cele mai mari și numeroase. Din distribuția rocilor cu potențial speleal, apare un tablou al explorărilor posibile. În occident marile peșteri și sisteme de peșteri au fost descoperite și în cea mai mare măsură explorate, dar în tările mai
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
dintre aplicațiile geologiei și științelor conexe ei asupra peșterilor. Fosile din multe specii dispărute se găsesc în peșteri. Ele se găsesc și fără săpături și conservate bine spre deosebire de cele de la exterior, supuse alterărilor din eroziune și intemperiilor. În pereții de calcar în care s-a format peștera apar cel mai des expuse fosile de crustacee. Ele evocă originea și formarea pachetelor de calcare ce se aflau pe fundul mărilor și oceanelor. În depozitele de umplutură, argile, nisipuri și altele, se găsesc
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
fără săpături și conservate bine spre deosebire de cele de la exterior, supuse alterărilor din eroziune și intemperiilor. În pereții de calcar în care s-a format peștera apar cel mai des expuse fosile de crustacee. Ele evocă originea și formarea pachetelor de calcare ce se aflau pe fundul mărilor și oceanelor. În depozitele de umplutură, argile, nisipuri și altele, se găsesc fosile preponderent ale animalelor terestre. Adevărate cimitire se găsesc în peșterile care au suferit o surpare, probabil în urma unui cutremur. Unele avene
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
vest de valea Cricovului Sărat și de dealurile Bucovelului, iar la est de râul Buzăuși de subunitatea estică a Subcarpaților Buzăului. Alcătuirea sa este dominată de un corp masiv central prelungit spre vest și este alcătuită predominent din gresii și calcare sarmațiene rezistente la eroziune. Se caracterizează prin masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse de structură și petrografie, prin prezența de zone depresionare tipic subcarpatice, precum și printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis. De pe
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
și Ploiești, iar spre est DN10 Buzău - Brașov. Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari pe versanții sudici, ce aparțin Podgoriei Dealu Mare. Pe flancurile sudice ale anticlinalului Istriței apar complexe de calcare sub formă de cuestă, exploatabile pentru industria materialelor de construcții, care beneficiază pe plan local și de existența unor nisipuri cuarțoase. Industria extractivă este prezentă prin mina de petrol de la Sărata Monteoru. Rețeaua națională de telcomunicații beneficiază de un număr
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
de nivel de 200 m, cu mici oscilații de altitudine în amănunt (putând fi considerată pe o linie ce trece prin localitățile Gura Vadului - Greceanca - Pietroasele - Gura Sărații - Nișcov) Este alcătuit din formațiuni sarmațiene grezoase si calcaroase (gresii, gresii calcaroase, calcare cochilifere), care au influențat altitudinea și masivitatea. Rare intercalații de argile și nisipuri se găsesc pe Valea Huiup de la Nenciulești și la Năeni, iar o alternanță de argile roșietice cu argile verzui într-un „complex pestriț” pe Valea lui Cernat
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
partea de est a Istriței, Dealurile Zoreștilor sunt mai joase, având o structură monoclinală de flanc de anticlinal. Spre vest până în apropiere de Tătaru se dezvoltă din masivul central al Istriței Culmea Ciortea, cu înălțimi de 500-600 m, unde similar calcarele și gresiile meoțiene au condiționat altitudinea mare a acesteia. Depozitele calcaroase apar sub forma unor cueste cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, pe flancurile sudice ale anticlinalului. În formațiunile argilo-marnoase de la baza calcarelor de la Năeni, apar doline. Lapiezuri de mici dimensiuni dezvoltate
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Culmea Ciortea, cu înălțimi de 500-600 m, unde similar calcarele și gresiile meoțiene au condiționat altitudinea mare a acesteia. Depozitele calcaroase apar sub forma unor cueste cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, pe flancurile sudice ale anticlinalului. În formațiunile argilo-marnoase de la baza calcarelor de la Năeni, apar doline. Lapiezuri de mici dimensiuni dezvoltate pe calcare ocupă suprafețe reduse. Depresiunile intracolinare au aspect de butoniere. Numeroase văi coboară de pe versanții sudici. Acestea însă sunt puțin semnificative, ele fiind organisme torențiale de diferite mărimi. Numai văile
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
gresiile meoțiene au condiționat altitudinea mare a acesteia. Depozitele calcaroase apar sub forma unor cueste cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, pe flancurile sudice ale anticlinalului. În formațiunile argilo-marnoase de la baza calcarelor de la Năeni, apar doline. Lapiezuri de mici dimensiuni dezvoltate pe calcare ocupă suprafețe reduse. Depresiunile intracolinare au aspect de butoniere. Numeroase văi coboară de pe versanții sudici. Acestea însă sunt puțin semnificative, ele fiind organisme torențiale de diferite mărimi. Numai văile mai mari precum Sărata, Tohani, Năianca ajung să străbată ulterior câmpia
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
plantații viticole care aparțin Podgoriei Dealu Mare (în care predomină soiurile roșii), cu centre aflate la Zorești, Merei, Pietroasele, Breaza, Cricov, Tohani, Ceptura. În partea vestică a comunei Pietroasele se află o "Stațiune de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație" Calcarele de vârstă sarmațiană superioară care apar sub forma unui complex carbonatic amplasat pe flancurile anticlinalului Istriței, cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, cu o lungime de 10 km și numeroase întreruperi, grupate în perimetrele Năeni, Istrița, Pietroasele, Ciuhoiu, sunt folosite ca și
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
este un defileu săpat în calcare jurasice din partea vestică a munților Piatra Mare, în județul Brașov, România. Lungimea lor este de 160 metri cu o diferență de nivel de 58 de metri, la o altitudine de 948 metri. Defileul este format din șapte trepte cu înalțimi
Canionul Șapte Scări () [Corola-website/Science/323245_a_324574]
-
îi dau numele și care se transformă în cascade când volumul de apă al pârâului Șapte Scări, afluent de stânga al Șipoaiei, este ridicat. Traseul poate fi parcurs cu ajutorul unor scări, nefiind nevoie de echipament specializat. Șapte Scări adâncite în calcare jurasice, păstrează urmele evoluției morfologice recente a întregului masiv. Epigeneza accelerată a determinat adăncirea în conglomerate cretacice și apoi în calcare jurasice a pârâului, având ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele șapte cascade) ce se succed pe talveg
Canionul Șapte Scări () [Corola-website/Science/323245_a_324574]
-
Șipoaiei, este ridicat. Traseul poate fi parcurs cu ajutorul unor scări, nefiind nevoie de echipament specializat. Șapte Scări adâncite în calcare jurasice, păstrează urmele evoluției morfologice recente a întregului masiv. Epigeneza accelerată a determinat adăncirea în conglomerate cretacice și apoi în calcare jurasice a pârâului, având ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele șapte cascade) ce se succed pe talveg (înălțimi de 2,5 - 15 m) și au la bază marmite. Evoluția văii s-a produs pe traseul complex al unei
Canionul Șapte Scări () [Corola-website/Science/323245_a_324574]
-
început să-și dedice timpul liber studierii fosilelor din Carbonifer (în preajma orașului Liège); în cele din urmă a fost distins pentru cercetările sale privind paleontologia rocilor paleozoice și în special pentru descrierile sale de moluște, brahiopode, crustacee și crinoide din calcarul carboniferic din Belgia. Ca recunoaștere a acestei munci, Medalia Wollaston i-a fost acordată în 1875 de către Societatea Geologică din Londra, iar în 1876 a fost numit profesor de paleontologie în Liège. A fost decorat cu Medalia Clarke de către Royal
Laurent-Guillaume de Koninck () [Corola-website/Science/323398_a_324727]
-
direct. Primul european care a pus piciorul pe solul namibian a fost portughezul Diogo Căo în 1485 care în misiunea lui de explorare a coastei de vest a Africii a oprit pe Coasta Scheletelor și a ridicat o cruce de calcar. Următorul a fost tot portughez, Bartolomeu Diaz, care în drumul său spre Capul Bunei Speranțe, a oprit în ceea ce azi numim Golful Walvis și Lüderitz, pe care el l-a numit Angra Pequena. Inospitalierul Deșert Namib constituie o bariera formidabila
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
Gluconatul de calciu este un compus chimic cu formula chimică CHCaO. Este una din săruri al acidului gluconic și se produce prin neutralizarea acidului gluconic (CHO) cu calcar sau carbonat de calciu (CaCO). Gluconatul de calciu este utilizat în industria chimică, în industria alimentară și la tratament unei hiperkalemiei sau unei otrăviri cu acid fluorhidric. În industria alimentară gluconatul de calciu este folosit ca aditiv alimentar sub numele
Gluconat de calciu () [Corola-website/Science/324226_a_325555]
-
printr-un acord de barter cu produse românești. Aprobarea amplasării Centralei nuclearo-electrice Cernavoda, cu 4 unități de căte 660 MWe fiecare, în amplasamentul Cernavoda a fost dată prin decret al Consiliului de Stat, în ianuarie 1979. Excavațiile în rocă de calcar s-au executat în condiții grele în iarna anului 1978, și s-au finalizat în aprilie 1979. Prima unitate de la CNE Cernavoda urma a fi pusă în funcțiune în 1985. La sfârșitul anului 1989, prima unitate era realizată doar în
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
au așezat în Viscri ca imigranți după domnia regelui Geza al II-lea, adică după 1162, ca ""alii Flandrenses"", în ultimul sfert al secolului XII) au găsit pe promontoriul din nord-estul comunei actuale o mică capelă. Aceasta era construită din calcar alb-verzui, avea formă rectangulară, cu absidă semicirculară spre răsărit, iar unicele podoabe erau pietrele cubice ecarisate ce formau colțurile sălii și începutul absidei, o arcadă semicirculară a intrării sudice. Sala avea un tavan plat, absida o semicalotă (lungimea capelei era
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]