6,140 matches
-
ăi din cabină, forța centrifugă, inculților, i-a azvârlit pe marginea drumului. Pe noi, cei din spate, În șanțul În care se Împiedicase dobitocul de Oaie. Numai că, așa, ca un fel de capac, peste noi s-a prăvălit ditamai camionul, proțăpit cu roțile-n sus. Eram prinși ca niște șoareci În acea adâncitură, Închisă În toate părțile de obloanele de lemn. Ne-am ridicat ușurel În capul oaselor, ne-am pipăit capetele, Încheieturile, ce credeam noi că nu se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi ușurat pe ea, după care ar fi azvârlit-o la câini. Privit de afară, trebuie să fi fost un spectacol al naibii de pasionant: Oaie, cu mutra lui de urangutan roșcaliu, suduind de unul singur și lovind cu sălbăticie În camionul ce zăcea cu roțile În sus. De asemenea priveliște trebuie să se fi bucurat Directorul, care Își revenise și Încerca să-l potolească pe turbat. Înăuntru, În șanț, Îngrădiți de obloane, Dumnezeiașul ori cine rânduise Întâmplarea avea grijă În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dormeau pedepsiții. I s-a cuibărit În plămâni oftica. L-au trimis acasă mai devreme din armată și l-au scutit pe toată viața de orice serviciu militar. Hristu, vesel, făcea afaceri păguboase cu mărfuri de contrabandă. Atunci, când cu camionul răsturnat, Oaie nu se ținuse de cuvânt: În loc de vin nobil din butucii boierului cu os domnesc, el Îi dăduse lui Hristu o damigeană cu vin obișnuit, care mirosea a doagă cu mucegai. Hristu nu s-a supărat, a râs, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru ocări Începu să pară neînsemnată, căci băiatul plin de bani al speculantului cu butelii de aragaz arunca cele mai scârboase Înjurături fără să pățească nimic. Era singurul care umbla cu bani mari, de hârtie. Tată-său, șofer pe un camion care ducea de colo-colo muncitori pălmași pe șantierele de la oraș, căra și umplea zeci de butelii, pe sub mână, căci era lipsă mare. Oamenii de rând stăteau la cozi și câte patru-cinci zile, se rânduia toată familia la păzit butelia. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspundea cuviincios. I s-a Întâmplat Într-o zi că a călcat pe cap, În drum spre oraș, un amărât de motociclist care n-avusese nici o vină. Mașinăria relațiilor s-a pus În mișcare și, după minuțioasele anchete oficiale, șoferul camionului fusese declarat nevinovat. În urma accidentului, crescuse și prețul buteliilor umplute pe sub mână, căci fuseseră cheltuieli mari. Plătise din greu și surghiunirea unui amărât de ziarist de la o foaie județeană. Tinerelul habar n-avea despre cine era vorba și scrisese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Conducerea țării hotărâse să-i trimită pe militari - pe cei În termen, desigur, pentru că mâna lor de lucru nu costa nimic - să ajute la strângerea avuțiilor agricole ale țării. Militarii erau niște puțoiași de optsprezece-douăzeci de ani și conduceau niște camioane prăpădite, care ar fi trebuit date demult la topit și dintre care unele morocănoase, rusești, apucaseră chiar să servească În război. Una dintre acele eroice hodoroage fusese numită cu admirație, respect și căldură „Tataie”; avea pe portiera din dreapta cinci găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de floarea-soarelui, a luat-o prin curtea Îmburuienată, a dărâmat cocioaba, cotețul, a spart iarăși gardul, s-a răsturnat Într-un lan de porumb timpuriu și a luat foc. Soldatul șofer scăpase căci, atunci când văzuse că nu mai putea stăpâni camionul, se azvârlise din cabină. Își rupsese o mână care-i atârna, bleagă, din umăr. Foiște scăpase și el, ca prin minune, ieșise dintre dărâmături Înveșmântat numai În niște chiloți cu găuri și petice frumos colorate. Mamă-sa, tușa Tinca, norocoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a lungul scândurilor din Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru, unde culoarea devenea Întunecată și Înspăimântătoare, aducătoare de moarte. Copiii știau bine acea culoare a morții. Ieșiseră cu toții din clasă, În ciuda țipetelor profesorilor, când camionul unuia care Încărca butelii pe sub mână călcase pe cap un motociclist. Totul se Întâmplase chiar În fața școlii. Când ajunseseră ei, sângele Începuse să se Înnegrească. Mulți dintre ei nu dormiseră nopți Întregi căci, de cum Închideau ochii, li se ivea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Zgârciul imensei praștii se Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de motocicletă și o manivelă, iar Încărcătura - pietroaie de trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mergând nițeluș aplecat, către lanul de porumb. Se Întorcea, după câteva minute, cu chipul oarecum ușurat și cu fruntea zvântată. Și toate acestea se petreceau Întruna, la răstimpuri de câte un ceas. Când venea timpul transportării copiilor În remorca unui camion - faptă pentru care În zilele noastre s-ar putea lua condamnări de către cei răspunzători de ani mulți la ocnă - Zidaru le ajuta pe fete să se urce pe roată și apoi să se salte peste oblonul Înalt, din lemn. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vâra nasul prin ascunzișurile cele mai ferite ale anatomiei feminine. În timpul transportului (când elevii stau Înghesuiți ca oile, iar cei din mijlocul remorcii nu aveau de ce se ține - fapt, ținem să repetăm, condamnabil de legile din orice țară civilizată), atunci când camionul se clătina din toate Încheieturile la intrarea În vreo hârtoapă, profesorul, cu nemaiîntâlnită grijă de cloșcă iubitoare, Încerca să protejeze mușuroiul de elevi cu brațele, ca nu cumva să cadă, și dibuia totdeauna, ca din Întâmplare, câte un sân țanțoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Primise cadou de la Învățătoarea sa două vechi ceșcuțe austriece din porțelan și farfurioarele lor, cu toatele cam ciobite, și pe care el le trecuse, În speranța unei bune despăgubiri, pe o listă În care Înșira autorităților militare pagubele provocate de un camion al Armatei ce-i distrusese casa de chirpici de sub dărâmăturile căreia el Însuși scăpase ca prin minune. Însă ceștile fuseseră trecute pe listă În mod fraudulos, căci la câteva decenii după Întocmirea ei, pe când organele de anchetă cercetau Împrejurările misterioasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici nu s-au străduit să afle de ce ținuse atâta la ele profesorul dispărut fără urmă și nu făcuseră nici o legătură - de altfel, s-ar fi dovedit de prisos - cu Declarația În care ceștile erau menționate ca fiind distruse de camionul botezat de soldați Tataie și condus În seara În care poetul crezuse că venise Sfârșitul Lumii de către unul, Cătănuță, un tânăr cu sufletul sfâșiat de iubirea pentru o curvă și care, se zvonea, ar fi fost Împușcat pentru subminarea economiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu ochi albaștri. Familia ei locuia Într-o casă de paiantă cu mai multe Încăperi undeva, la marginea marelui oraș Înconjurat de nesfârșite lanuri de porumb. Tatăl, cam iubitor de pahar, avea o micuță companie de transporturi, formată din două camioane și trei taxiuri pentru persoane. Târziu, foarte târziu, acea bunică avea să afle că fusese, de fapt, Înfiată de la un leagăn de copii, iar despre părinții ei naturali nu se știa nimic, deoarece, din pricina bombardamentelor, arhivele fuseseră mutate de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înroșite de răceala porumbilor. Dacă de obicei se arătau nespus de bucuroși să muncească pe tarlale În loc să tocească ori să-și facă temele, În ultimele zile Începuseră să se cam sature și de depănușat porumb, și de transportul În remorcile camioanelor sau ale tractoarelor, chiar și de clipele de-a dreptul vrăjite când li se dădea pauza de masă și-și scoteau din traiste demâncarea pe care o așezau Înăuntrul cercului format din băieți care ședeau turcește și din fetele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
director de IAS cumpărase și pusese să se coasă, pentru Sala de ședințe, draperii pentru geamuri, ca să nu mai arunce orice prost priviri furișate Înăuntru și să vadă cine și cum petrecea pe la feluritele chiolhanuri. Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei pentru milioanele de omizi păroase, stropite cu albastru și roșu, care năvăliseră peste o livadă dintr-un sat nu tocmai Îndepărtat, dar În care ceata de țigani zilieri trebuia dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice urmă de frunză și, multă vreme după ce dăduse cu ochii de ei, Ectoraș visase crengile pomilor goale de verdeață, Însă pline de smocuri de cireșe și, mai ales, de omizile ce se târau Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
față și pe ceafă, căci, neatent, se ștersese de sudoare fără să-și dea seama, cu mâna plină de perii scurți și ascuțiți ce se grăbeau să se Înfigă În piele. Pe drumul de Întoarcere În sat, pe seară, pe când camionul trecea pe lângă niște smârcuri formate de năvălirile unui râuleț și prin care, cu sute de ani În urmă, vestitul comandant turc Sinan-pașa Își pierduse dinții, câțiva țigani bătuseră - mai să Îndoaie tabla - În cabina albastră a șefului. Acela oprise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Înverșuna să profite de fiecare clipă de absență din oraș a naivului său amic. Când se lăsase noaptea, Încă, Începuseră să apară pe cer dârele luminoase ale trasoarelor, iar pe strada cu piatră cubică goneau spre centru tancuri și camioane militare. Se Îmbrăcă În fugă și porni către locul de unde i se părea că se trăgea. Ajunse Într-o vestită piață a orașului, Înconjurată de mașini de luptă care deschideau focul la Întâmplare, spre unde li se părea mitraliorilor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu chipsuri. Cu toate că aveam deja trei CD-uri, dată fiind ocazia deosebită, am mai împrumutat două. După care ne-am relaxat și am așteptat desfășurarea strălucitorului eveniment. Eu crezusem că pentru o petrecere reușită nu ai nevoie decât de câteva camioane de băutură și de droguri. Cu toate că, de fapt, nu cumpărasem droguri pentru invitați, ne asiguraserăm că vor avea la dispoziție un stoc generos: rezervaserăm toate proviziile lui Wayne, prietenosul nostru vecin, care mai făcea și pe dealerul. Iar în chicinetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de dependență. 30tc "30" Cu toții ne-am târât, șontâc-șontâc, înapoi în sala de mese. Ședința ne epuizase. în fiecare după-amiază, după terapia de grup, doi dintre pacienții mai în vârstă, mergeau la magazinul de dulciuri din sat și ne aduceau camioane de țigări și ciocolată. Plasarea comenzilor era o treabă foarte animată. —Vreau ciocolată, pe bune, a zis Eddie către Frederick care nota comenzile pe o foaie A4. Frederick avea nasul cel mai mare și mai roșu pe care-l văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
om îi e frică să meargă la dentist, dar drogații nu se încumetă niciodată. Așa cum nu dau piept cu nimic din ceea ce-i sperie, a zis Barry. Când li se face frică, beau o sticlă de whisky sau mănâncă un camion de prăjitură cu brânză sau pariază banii pe care-i câștigă într-o lună pe un atu care n-are nici o șansă de câștig. Tot ceea ce aflasem până atunci mi se păruse fascinant, așa că mi-am exprimat adeziunea dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
l-am privit în ochi și-am spus: — Acum sunt bine. Puteți să continuați. Când, în sfârșit, m-am prăvălit din nou în sala de așteptare, unde mă aștepta Margot, mă simțeam de parc-aș fi fost călcată de-un camion, dar măseaua nu mă mai durea, iar eu eram triumfătoare. O făcusem și pe-asta. Și supraviețuisem. Eram mândră de mine. — Mă întreb de ce m-a apucat durerea aia de măsea tocmai acum? am bolborosit gânditoare pe drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuvintele unele de altele. Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Părul blond, revărsat pe umeri, era negru la rădăcină pe o bucată de vreo cinci centimetri. între dinții din față avea o gaură prin care puteai să treci cu camionul. Pe față era dată cu un fond de ten ieftin, cu vreo câteva nuanțe prea închis pe care și-l întinsese cu stângăcie. Era mult prea grasă. Tivul fustei roșii și mult prea strâmte îi atârna descusut. Primul meu gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]