4,790 matches
-
Aruncă o ultimă privire, trecând in revistă camera. Se declară mulțumită. Vântul începea sa bată cu putere, viscolind zăpada. Vuietul arunca omătul în ferestre. Vremea de basm se transformase într-o cățea turbată. Nu-i plăcea iarna. Se așeză pe canapea. Muzica de saxofon îi învăluia trupul. Îi inducea o stare de mister și relaxare. Noaptea se instalase, nu și-a dat seama când a ațipit. A trezit-o pendula.. Ora 22, nici urmă de Frank. Băutura din sticlă scădea simțitor
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
Până după miezul nopții nu a dormit nimeni. Apoi, una câte una, doamnele ațipeau greu, mijind ochii obosiți doar la opririle garniturii prin gările importante. Numai Silvia și fetița, Cristina, nu aveau somn, ori poate poziția și spațiul restrâns pe canapelele, oarecum incomode, nu le permiteau să adoarmă. Cu ele m-am întreținut până după ora două, în șoaptă. Cristina vorbea la telefonul mobil cu tatăl său și cu una ori două colege, prietene. La ora 3.00 intram în gara
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
După aceea, temperatura a scăzut vizibil, dar era ceea ce-mi trebuia să mă țină treaz. Pe măsură ce timpul trecea, aerul se simțea mai proaspăt și mai curat. După ora 4.00, a adormit și Silvia. Mi-am întins picioarele pe canapeaua ei, am închis ochii și am încercat să adorm. Oboseala acumulată în timp, suprapusă peste emoțiile pe care le simțisem încă din vremea în care îmi făceam bagajul, se instalase deplin. Când ațipisem binișor și pornisem pe calea viselor, m-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
când mă gândeam la cele întâmplate, parcă simțeam un imbold în șlițul pantalonului scurt. “ Miruna, Miruna, ce-ai făcut din viața mea liniștită și netulburată de nimic și de nimeni?” Doream să mă detașez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul, transfigurarea, trăirile intense ce i se citeau pe față în timpul uniunii de simțuri, gustul picăturilor de transpirație culese dintre sânii ei frumoși și mari, toate acestea mă urmăreau. Degetele mele încă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
un soare dogoritor de amiază, tipic zilelor de vară, pătrundea nemilos prin fereastră forțându-ne să ținem ochii închiși, dar, mai ales, încălzea compartimentul ca pe o seră unde căldura și umiditatea se amplificau, devenind aproape insuportabile. Tapiseria moale a canapelelor pe care stăteam, radia căldura corpurilor noastre, de aceea, în loc să ne simțim confortabil, ne foiam dintr-o poziție în alta, căutând inutil un loc mai proaspăt, mai răcoros. Broboane de sudoare ne curgeau pe frunte și de-a lungul spinării
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
Găești! Instinctul ne îndeamnă să punem niște întrebări. N-aveai cui! Momente tensionate alimentate și de megafoanele turate la nivel maxim. Intervine, paranormal, îngerașul, care ne duce spre al nostru interreggio, garat la cu totul altă linie. Ne prăbușim în canapele. Eu cu gândul la vinul rece ce ne așteaptă la San Giorgio! A fost o zi demențială în care ne-am făcut întregul program gândit cu luni înainte. Ceea ce ne arată că dacă vrei, poți! E trecut de miezul nopții
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (4) – ROMA (II) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359072_a_360401]
-
Două, plus sala de spectacole. E aproape sigur că eu acolo voi cânta. Samira nu mai întreba nimic. Știa că Hayfa este obosită, ar fi vrut să o vadă adormită. Se furișă încet și ieși din cameră. Se așeză pe canapeaua din sufragerie. Amintirile veniră nechemate. La vârsta pe care o are acum Hayfa, l-a cunoscut pe George. S-a îndrăgostit de el imediat, și împotriva familiei lui s-au căsătorit în taină. George abia terminase facultatea de marină civilă
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
bărbatului, femeia mirosi îndoiala și se ținu bine, înduclindu-și oleacă tonul: - Ne-ar fi mai bine să ședem amândoi la televizor, cu ventilatorul lângă noi și să nu ne cântăm că nu mai putem de cald. Se întâmplau multe pe canapeaua din fața televizorului. Ei erau tineri, abia se luaseră de doi ani... Un ventilator care să-i răcorească pe o asemenea arșiță era o idee... hm! Ilie încercă să își asundă surâsul. Nevasta știa cum să-l ia, să trăznească de
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
să se gândească la momentul potrivit în care să iasă în fața gospodinelor cu noua ei achiziție. Până atunci, nu avea rost să îi dea drumul și să consume curent. Sau, mă rog, puteau să-l folosească puțin, doar când foloseau canapeaua de la televizor. Așteptă aproape o săptămână, pândind cel mai bun moment pentru ca invitaîia ei să aibă efectul maxim. Și ziua aceea veni așa cum sperase ea, cu o arșită înnebunitoare, care făcuse să se oprească toate muncile la câmp. Bărbații se
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
sunt Karon Knight. -Eu sunt detectivul Jack Roșe,spuse cel mai în vârstă,iar dumnealui este fiul meu,Tom. -Îmi pare rău să vă anunț,spuse față asezandu-se,ca mătușa mea Elisabeth nu este acasa. Dar luați loc pe canapea să vorbim.Cu ce vă pot ajuta? -Nu aș vrea să vă supăr domnișoara,însă s-a întâmplat o tragedie în liniștitul nostru oraș Wigan.Pe inserat,în jur de oră cinci,cinci și ceva,un fermier a venit la
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
Eram pe teritoriul Ucrainei, ne apropiam de granița cu Republica Moldovenescă, că am ieșit în toiul nopții din cușetă și m-am dus la devocika să-i cer un ceai. Cînd deschid ușa, Cătălina... bat-o vina, era întinsă pe canapea într-o poziție plăcută ochilor mei avizi de-o plăcere pe nepusă masa, că mi-a aprins scânteia amorului fulgerător într-o fracțiune de secundă, și m-am așezat ca o pisică blândă lângă ea, am sărutat-o pe obraji
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
drumul încă umed spre casă mătușii,sprijinindu-se din când în când în baston,îngândurat și dornic să dezlege misterul acestei crime.Pe când ajunses era întuneric deja,iar de la fereastra se vedea Karon și Aongus care vorbeau în salon pe canapea lângă semineu.Inspectorul ciocani,iar în fața uși apăru o tânără care îl pofti înăuntru. -Mă scuzați că va deranjez la ora asta târzie,dar mă întrebam dacă mi-ați mai putea răspunde la câteva întrebări în legătură cu tragedia petrecută alaltăieri. -Desigur
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
este tabloul alegoric cu opt trompete care ar trebui să sugereze primăvara pe malul Dîmboviței?! Licurișca, atentă la meandrele gîndirii frumoasei femei, care bătea cîmpii cu grația unei nimfe de la Theître de Palais Royal, se așezase cît mai comod pe canapeaua din fața televizorului și se întreba, mirată și ea însăși de gîndul care îi trecea prin minte, cîtă lubrificitate îi oferea ea bărbatului ei, lui Mancuse, pentru că, în exterior, se prezenta ca o nimfă. Există vreo legătură între imagine, Goya și
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
mergea la serviciu, cumpăram împreună, discutam împreună, își făcea planuri că mergem la mare. După alea șase săptămâni a băut în trei zile de-a recuperat tot și m-a lovit”. Când vorbește, Caterina se strânge toată. Stă pe marginea canapelei, cu picioarele ușor depărtate, ca atunci când stai la linie pentru săritura în lungime de pe loc. Cu o mână își sprijină capul, iar stânga o ține ușor flexată peste unul dintre genunchi. Are geanta alături, la o palmă distanță. Și poartă
„M-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338661_a_339990]
-
în fața argumentelor venite din tabăra adversă. Așa s-a ajuns la cifra rotundă de 3200 lei. După care a apărut, firesc, cea de-a doua întrebare: ce facem cu banii, ce cumpărăm? „De suma asta se poate lua și o canapea” - a remarcat un părinte mai hâtru. Chiar așa, a răspuns altul - nu-i o idee tocmai rea. „E cineva mai apropiat de doamna învățătoare, cineva care îi cunoaște casa și poate aprecia dacă un asemenea cadou ar fi binevenit?” „Haida-de
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
o invitase la cafea? Să fie mulțumirea, că îl avansase în funcție? -Olga, o întrebă Petrică, când ajunseră în apartamentul lui și se așezaseră la aceeași măsuță joasă, doar în loc să stea pe fotoliu, acum femeia era așezată lângă bărbat pe canapea, cum ai trecut peste povestea cu Eugen? -Nu există nici o poveste, a fost un accident, pe care nu-l regret, datorită acestei întâmplări mi-am regăsit drumul care se înfundase într-o căsnicie eșuată. Eugen nu există, a fost un
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
-uri de bacșiș, picioare umflate și zâmbete mai mult sau mai puțin forțate. Încă trec pe lângă mine vechile povești despre chelnerițele apucate de fund, țipetele primite pe nedrept de la șeful de sală și ifosele clienților care defulează nevroze corporatiste pe canapeaua nepotrivită. Gândul meu era simplu, universal și de inspirație americană, valabil și astăzi: voiam să strâng destui bani cât să-mi iau rucsacul în spate o dată la câteva luni, să fotografiez cu ochii, să recunosc șase cuvinte din zece de pe
Joburile mele: Am 23 de ani și m-am lovit toată viața mea de următorul cuvânt () [Corola-blog/BlogPost/338338_a_339667]
-
aleg odată și bine, alții aleg de mai multe ori, nemulțumiți de fiecare dată. Încearcă iar și iar și tot nu se opresc. Unii aleg prost în mod repetat (și ajung să plângă la mine pe umăr). Sau ajung pe canapeaua psihanalistului care, după 10 ani de mormăit pe fotoliu, ajunge la concluzia că sunt încă dependenți de mama lor și de satisfacția absolută dată de aceasta, pe care niciun partener de la vârsta adultă nu o poate oferi; după terminarea psihanalizei
Cum ne alegem perechea. Dar chiar alegem? () [Corola-blog/BlogPost/338728_a_340057]
-
în Germania”, „Parcă suntem într-o casă de turtă dulce”, „Acesta este un loc permanent, sau este atelierul lui Moș Crăciun?”, sau adulți care intră și întreabă: „Aveți ceva sărat?”, „Pernele sunt de vânzare?”, „Decorațiunile din vitrină cât costă?”... „Dar canapeaua?”, „Muștar aveți”... „Dar lacăte?” Îți recomandăm Fericirea de a face ce-ți place. Un fost programator câștigă dintr-o idee căreia nimeni nu i-a dat la început nicio șansă. GENERAȚIA B Furnizorii externi, „mai serioși și mai prompți” față de
„jelly belly bean boozled”, inspirat din Harry Potter. GENERAȚIA B () [Corola-blog/BlogPost/338902_a_340231]
-
rău pentru buna dispoziție a unui om. Ne-a văzut, a zâmbit drăgăstos, s-a uitat la capetele noastre cu un ochi de chirurg și ne-a invitat înăuntru. Mi-am dat jos paltonul și m-am trântit ușor pe canapea. Am refuzat elegant o cafeluță și am așteptat să se facă ora 10, până a ferchezuit-o pe doamna care ajunsese după mine. M-am gândit că, dacă ar mai trăi, Schiller și-ar scrie operele pe un laptop slim
Olga, hair stylist-ul care m-a făcut să plâng. „- Aș vrea să am puţin din Monica Belluci, dar cum nu se poate, să mă tundeți măcar ca pe Charlize Theron...” () [Corola-blog/BlogPost/338959_a_340288]
-
refuzat elegant o cafeluță și am așteptat să se facă ora 10, până a ferchezuit-o pe doamna care ajunsese după mine. M-am gândit că, dacă ar mai trăi, Schiller și-ar scrie operele pe un laptop slim. De pe canapea, i-am povestit Olgăi experiențele mele cu saloanele de înfrumusețare, cum am fost certată că am părul moale și firul subțire, cum mi s-a spus că trebuie să te clătești cu capul în jos, cum trebuie să lași șamponul
Olga, hair stylist-ul care m-a făcut să plâng. „- Aș vrea să am puţin din Monica Belluci, dar cum nu se poate, să mă tundeți măcar ca pe Charlize Theron...” () [Corola-blog/BlogPost/338959_a_340288]
-
de striptease și când s-a terminat cina m-am dus împreună cu spanioloaicele să vedem dacă așa era. Și așa era și numai ce am intrat că i-am văzut cu o sticlă de whisky pe masă, așezați pe o canapea la picoarele unei dansatoare goale, pe consilier și pe șoferul său, care au ridicat cu un zâmbet fals paharele spre noi și au băut din ele.
o întâlnire memorabilă cu un consilier local (și cu șoferul lui) () [Corola-blog/BlogPost/338989_a_340318]
-
adecvate, într-un raport echitabil și proporțional cu obligațiile elevilor și sancțiunile aplicabile lor.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos Cadrul legislativ există, dar realitatea este, ca în multe alte situații, paralelă cu acesta. Așa că așezăm sistemul românesc de învățământ pe canapeaua psihologului Viki Dumitrache. Pentru că e mamă, a fost profesoară 9 ani și are o experiență impresionantă de terapie pediatrică, Viki Dumitrache înțelege foarte bine cum influențează ”micul bullying” din școală dezvoltarea unui copil. Prima întrebare: de ce aleargă elevii după note
Nota vrajbei noastre. Poziția elevului în școala românească () [Corola-blog/BlogPost/338348_a_339677]
-
Spitalul Floreasca La Policlinica Regina Maria, are loc o scenă tulburătoare. Povestește Mihai Rânceanu, într-un mesaj pentru Republica.ro: „Eram la o clinică din București, așteptând să fiu chemat în cabinet pentru consult, când lângă mine se așează pe canapea, cu dificultate, un domn în vârstă. Nu sunt de fel băgăcios și, astfel, nu am dat importanță momentului și nici persoanei. Între timp, un alt domn i-a înmânat un pahar cu apă, gest pentru care a fost foarte încântat
„Un pahar cu apă pentru un bătrân în suferință...” Zâmbetul trist cu care Mircea Albulescu a ieșit din lume () [Corola-blog/BlogPost/338607_a_339936]
-
pahar cu apă, gest pentru care a fost foarte încântat și recunoscător. În nici 1 minut am simțit ceva rece pe picior și, când m-am uitat ce era, am realizat că domnul vărsase din greșeală paharul cu apă pe canapea și apa s-a scurs o parte pe mine. Prima reacție a fost să mă încrunt, însă văzând un bătrân neajutorat mi-am spus că, până la urmă, nu s-a întâmplat nimic grav și accidente se pot întâmpla oricui. Până la
„Un pahar cu apă pentru un bătrân în suferință...” Zâmbetul trist cu care Mircea Albulescu a ieșit din lume () [Corola-blog/BlogPost/338607_a_339936]