2,933 matches
-
mereu, acceptând astfel să trăiască oarecum la voia întîmplării. " Gîndește-te, când scrii, la cititorul tău ideal sau la omul pe care îl respecți cel mai mult." La cine se gândește oare Noica atunci când cade în metafizica ciobănașului și a "arcului carpatic", care, Doamne, dincolo de geschmacklos-ul ei, nu ar fi cu nimic vinovată, de nu s-ar recunoaște acolo, ca într-o pocită oglindire, mințile înfierbîntate sau cinice ale zbierătorilor de profesie? Ce stranie și, pentru el, compromițătoare întîlnire. Dar pentru noi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
salcâm (în lunile mai-iunie) și cele de tei (în lunile iunie-iulie) aflate pe versanții împăduriți de la Tarnița, Valea Iepei, Dealu Perjului și Bărboasa. Producția de miere pe familia de albine este în medie de 10-25 kg. Se cresc albine autohtone „Carpatica”. Se preocupă de creșterea albinelor apicultori ca Ivașcu, Cazacu, Gurău, Barcan, Curteanu, Prosie, Baban, Tabarcea, Petrea și Iftimie. În fiecare sat există cel puțin 1-2 crescători de albine. La sfârșitul secolului al XX-lea, existau la Oncești 702 stupi, aparținând
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
atenția prin semnificația lor istorică cele care aparțin mileniului I d. Hr. (Ion Mitrea - “Descoperiri prefeudale din regiunea central - estică a Carpaților Orientali și din zona de contact cu Podișul Moldovei”, în “Carpica”, 1968, pag. 255-257). Se evidențiază trei necropole daco- carpatice de la Bărboasa (la Gălănești), în care s-au descoperit 291 de morminte de incinerație, precum și așezarea din sec. VIII-IX d. Hr. de la Oncești - "Poarta Țărnii", așezare prefeudală de la Oncești (I. Mitrea - "Carpica", IV, 1971, pag. 271-286). Deosebit de populat a fost
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
târziu, la sugestia prof. N. Macarovici, s-a ocupat cu studiul Sarmațianului de pe Platforma Moldovenească. Treptat și-a extins cercetările în Dobrogea de Sud, partea de SE a Depresiunii Transilvaniei , în unele bazine intramontane (Oaș, Zarand și Soceni), Molasa Peri carpatică și în R. Moldova (după 1990). A adus contrib uții paleontologice (micro Și macrofaunistice) lito și biostratigrafice, biozonare, tectonice, paleoecologice și paleogeografice dar și asupra resurselor utile. Paleontologic, a îmbogățit inventarul fosil, din unitățile cercetate cu sute de taxoni: foraminifere
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
interferențe ale circulației atmosferice (și dispunerea longitudinală a acestora, care favorizează umbrirea persistentăn.a.). Toate la un loc constituie frâne în dezvoltarea agriculturii. Situația se repetă și la alte depresiuni din Carpații Orientali (Dornelor, Maramureș etc.). Dar nu toate depresiunile carpatice sunt dominate de climate aspre. În unele, cum sunt depresiunea Brașov ori Hațeg, inversiunile termice nu durează mult, iar verile sunt călduroase, uneori cu zile caniculare... cu condiții favorabile unei agriculturi cu randamente care egalează pe cele din câmpie. Dicționar
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
și cecetători. De pildă, istoricul Nicolae Iorga amintește pe Niceta printre „apostolii” ținuturilor din stânga Dunării. În același sens se exprimă și Radu Vulpe despre Sfântul Niceta „a cărui activitate apostolică a avut urmări hotărâtoare asupra creștinării populației romane din Dacia carpatică, stăpânită de barbari, și care și-a întins activitatea până la Tomis...”. de asemenea, Constantin C. Giurescu apreciază misionarismul Sfântului Niceta în termenii următori: „Om învățat, autor al mai multor scrieri religioase, bun prieten cu Sfântul Paulinus din Nola (Italia) care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o teribilă învălmășeală, uriașii telurici se trag, alunecând unul sub celălalt, iar brațele (marginile) lor se cuprind (întrepătrund). Așa s-a întâmplat că, în zidirea gliei noastre, segmente din plăcile est europeană și ponto moesică, angrenate în coliziune cu aria carpatică, s-au subdus sub cea din urmă. O cumplită zbatere, rezultată din încleștarea coloșilor, pune stăpânire pe adâncurile pământului. Spectacolul înfruntării din subteran îl putem admira sau chiar resimți, pentru că tensiunea confruntării dintre forțele telurice se răsfrânge la suprafață asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Este o realitate geografică oglindită de forma rotundă a regatului dac fondat de Burebista, de unirea celor trei țări române sub Mihai Viteazul și făurirea României Mari de către Ferdinand I. Anatomia sistemului ne relevă că, în interiorul lui, reprezentând centrul domeniului carpatic, este dispus Podișul Transilvaniei. Acesta adăpostește o largă depresiune, străjuită de lanțurile muntoase ale Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali. Desfășurându-se atât în interiorul, cât mai ales în exteriorul inelului montan, sistemul se continuă cu dealurile subcarpatice (o asociere de culmi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Stracevo Criș a trecut parțial Carpații Orientali, așa cum, mai târziu, ceramica bogată în culori Cucuteni Tripolie s-a strecurat prin Pasul Oituz în sud estul Transilvaniei (Depresiunea Brașovului). În Antichitate, geto dacii au putut să stăpânească teritoriile intra și extra carpatice, iar Burebista să întemeieze un stat, chiar dacă efemer, având munții drept coloană vertebrală. Noi file de istorie glorioasă au fost scrise sub domniile lui Mihai Viteazul și Ferdinand I. Totuși, să nu trecem cu vederea puterea muntelui care, deși nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai puternică a unor elemente iraniene în sud și est, respectiv celtice în vest și nord. De aceea, poate că exista și o percepție nuanțată diferită a anticilor cu privire la stăpânitorii ținuturilor noastre, reflectată inclusiv în numirea acestor triburi. În triunghiul carpatic, trăiau dacii, pe latura lui meridională geții, iar pe cea orientală carpii. În Evul Mediu, munții au influențat într-o manieră similară destinul limbii române, din al cărei trunchi unitar s-au desprins ramuri viguroase. Din munți, au izvorât frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vecinătatea Moldovei, nu s-a năpustit decât asupra nordului acestei provincii pe care l-a luat în gheare... Viena a râvnit la toată Moldova pentru a lărgi aria de protecție a Galiției. Visa să creeze o zonă tampon în fața arcului carpatic, transformată într-un bastion împotriva oricărei amenințări din răsărit. Deși austriecii au ocupat Transilvania, teritoriul s-a dovedit anevoios de gestionat. Diversitatea reliefului a favo rizat dezvoltarea unei realități etno confesionale complexe, care a manifestat nu doar tendințe centrifuge în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rute ce puteau fi accesate între Transilvania și Oltenia, respectiv: una de defileu, prin pasul Lainici, utilizată de romani, și alta de altitudine, prin trecătoarea Vâlcan, folosită de daci (și, dintotdeauna, de mocani și ciobani 42). Ceea ce explică importanța curburii carpatice interne ca areal de coagulare a primelor nuclee urbane și statale este strâns legat de râul Mureș, care leagă Transilvania de Panonia. Mureșul a fost principalul, dar nu singurul ax care facilita accesul în interiorul arcului carpatic din zona stepei panonice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Ceea ce explică importanța curburii carpatice interne ca areal de coagulare a primelor nuclee urbane și statale este strâns legat de râul Mureș, care leagă Transilvania de Panonia. Mureșul a fost principalul, dar nu singurul ax care facilita accesul în interiorul arcului carpatic din zona stepei panonice (pustei). Celălalt culoar a fost deschis de Crișuri și de Someș. Așa cum am văzut, ambele rute au fost exploatate încă din neolitic de primele civilizații agricole care s-au înrădăcinat în spațiul românesc. În Antichitate, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vecinătatea trecătorilor din Carpați, aceste centre comercial meșteșugărești s-au situat pe o poziție defensivă din punct de vedere politico militar. În schimb, din perspectivă economică, au probat ofensivitate, valorificând oportunitatea proximității cu cele două Valahii. Dezvoltarea burgurilor în interiorul arcului carpatic a făcut, pentru o perioadă însemnată, ca viața de oraș să se concentreze în această zonă. Vestul Transilvaniei a rămas mult timp mai slab urbanizat. Începând cu Epoca modernă, Budapesta a acordat o valoare strategică mai mare Clujului 45, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
calea lor, respectiv vlahi, slavi sau turanici (Oradea, lângă Biharia; Cluj, probabil lângă Gilău; Cuvin, lângă Arad). Este, deci, fără noimă a spune că maghiarii nu au întâlnit pe nimeni atunci când au ajuns în Transilvania. Dacă, de regulă, în interiorul arcului carpatic, dezvoltarea burgurilor s-a reușit cu sprijinul coloniștilor sași, în exteriorul lui, maghiarii au înființat singuri orașe importante. Astfel, pe culoarul Someș Criș, au fost întemeiate Satu Mare (Sătmar) și Oradea, în timp ce pe axul Mureșului, a apărut Aradul. Cele trei orașe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
adâncuri. La suprafață, încleștarea a avut ca efect contorsionarea lanțului montan. Forma circulară, pe care o descriu Carpații în desfășurarea lor, a fost responsabilă de apariția rutelor principale. Aceste drumuri, din motive ce țin strict de accesibilitate, au ocolit arcul carpatic la poalele căruia am apărut ca popor. Prin urmare, teritoriile noastre au fost, dintotdeauna, străbătute doar de drumuri secundare care s-au conectat la axele strategice din proximitatea inelului montan. Raportat la poziționarea lor față de spațiul românesc, putem discuta de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a rutelor nu a fost una constantă pe parcursul istoriei. Și-au diminuat importanța odată cu apariția unei noi axe care dictează de câteva secole ritmul istoric al Europei, respectiv Paris Berlin Varșovia Moscova. De fapt, cele trei rute formate în jurul arcului carpatic au fost influențate profund de această axa situată mult spre miazănoapte de teritoriile noastre. Figura nr. 1. La un capăt de lume Moscova Berlin Kiev Cracovia Liov Viena stepele nord pontice Budapesta Belgrad Sofia Istanbul b. Puternica rută vest est
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
spre Arad și Oradea. Ajunse în aceste puncte, se conectează la rutele maghiare care se continuă spre Austria. Riscul e generat de faptul că, privind numai spre vest, Transilvania este legată aproape exclusiv de sistemul autorutier din Ungaria. Arealul extra carpatic nu mai prezintă interes major și în niciun caz nu mai reprezintă un spațiu de refugiu, așa cum s-a întâmplat cu mulți români ardeleni care au plecat în bejanie în Moldova sau Dobrogea pentru a scăpa de opresiune. În sens
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
apropierii lingvistice. Dacă va adera și Serbia la UE, va fi sporit efectul de barieră al unor masive precum Apuseni sau Godeanu Retezat. Difuziunea acestui efect se va propaga în unde concentrice spre est și sud, în direcția celorlalte lanțuri carpatice, a Dunării sau a Prutului. Deși aproape nesemnificativ ca debit, dar fiind un râu de graniță, Prutul exercită un puternic efect de barieră, superior Siretului, Oltului sau Mureșului pe care le putem considera ape interne. E dificil de contracarat un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de profitat prin conectarea sa fie directă, fie indirectă, prin intermediul orașelor din provincie, la axele principale ce traversează Eurasia. Nu își va continua destinul fiind legat doar la rute secundare, așa cum se întâmplă în prezent. Reamintindu-ne de pericolul barierei carpatice, este vital, nu numai pentru dezvoltarea, ci pentru supraviețuirea noastră, să făurim un inel autorutier, care să străpungă munții 72. Astfel vom reuși să unificăm principalele puncte subcarpatice. Din acest cerc s-ar putea desprinde raze de legătură spre punctele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a curs cu putere urmând calea stepelor nord pontice. Torente helenice și traco ilire s-au dirijat spre regiunea balcanică (Hg R1b și R1a). În paralel, apele ginților italo celtice și central europene (Hg R1b) s-au decantat în arcul carpatic, de unde, limpezindu-se, au curs mai departe spre apus. Zona caucaziano iraniană a continuat să reprezinte, atât în Antichitate, cât și în Evul Mediu, o sursă generatoare de râuri de populații care au inundat, mai mult sau mai puțin, plaiurile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
extrem de războinic (Hg R1b), s-a stabilit pe platforma micro asiatică, punând bazele a cinci clanuri patriarhale puternice. Unul a rămas în locurile indigene, formând ramura anatoliană / hitită (R1b1). Urmașii lui s-au extins în vest spre Balcani, inclusiv zona carpatică, iar spre est până în Pamir, trecând prin Kurdistan și Iran. Îndreptându-se spre teritoriile noastre, aceste triburi războinice au invadat populațiile pașnice ale civilizației Cucuteni Tripolie, producând o modificare însemnată a peisajului genetic. Alt clan a plecat din Anatolia spre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
perimetrul nord caucazian, descendenții lor fie și-au păstrat individualitatea, fie s-au amestecat cu alte populații venite dinspre sud. Important este că, la un moment dat, aceste trei triburi s-au hotărât să meargă spre apus. Ajunse în arcul carpatic, au rămas timp de milenii. Aici, unii s-au amestecat în masa autohtonă sau cu moștenitorii clanului anatolian (hitit) care migrase spre Balcani (R1b1). Cei mai mulți și-au continuat drumul mai încolo, spre marginile Europei. Cele trei triburi nu au mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cât și al altor popoare din vecinătate (de origine slavă și fino ugrică), se disting mai multe tipuri de fonetism. Această diversitate a rostirilor (pronunțiilor) a fost modelată de bariera naturală a Carpaților. Așadar, putem discuta de un fonetism est carpatic (întâlnit și la graiul ceangău al limbii maghiare și la cel huțul al limbii ucrainene), unul sud carpatic (similar celui din Bulgaria, Macedonia și Grecia), unul sud vest carpatic (asemănător celui din Serbia), unul intracarpatic (specific bazinului panonic). În pofida multitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de fonetism. Această diversitate a rostirilor (pronunțiilor) a fost modelată de bariera naturală a Carpaților. Așadar, putem discuta de un fonetism est carpatic (întâlnit și la graiul ceangău al limbii maghiare și la cel huțul al limbii ucrainene), unul sud carpatic (similar celui din Bulgaria, Macedonia și Grecia), unul sud vest carpatic (asemănător celui din Serbia), unul intracarpatic (specific bazinului panonic). În pofida multitudinii de fonetisme, limba română a fost unitară, deoarece latina s-a impus peste dialecte ale aceluiași grup, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]