2,200 matches
-
confuzie periculoasă nu numai în rândul credincioșilor ortodocși români, la nivelul modalității de percepție a spiritului Ortodoxiei, dar și în rândul lumii creștine, consecințele directe ale acestei practici patriarhale fiind, practic, incalculabile, mai ales în contextul dialogic dintre Ortodoxie și Catolicism 16. Simbolistica gestului patriarhal, prin arborarea mănușilor roșii, nu presupune numai mărturisirea indelebilă a inferiorității Ortodoxiei, ci și o schimonosire a Apusului catolic, unde astfel de însemne au o semnificație precisă, "peste care nu se poate trece, dar care nici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
trece, dar care nici nu se poate generaliza". Comportamentul capului suprem al Bisericii Ortodoxe Române este în contrapunct evident cu sobrietatea bizantină, cu simplitatea hieratică, specifică stilului răsăritean 17. În perioada interbelică, mișcarea de alunecare a Bisericii Ortodoxe Române spre catolicism era departe de a se fi încheiat, în pofida semnalelor de alarmă trase de elita intelectuală. Toate încercările ei de a releva implicațiile dezastruoase ale acestei mișcări de glisare spre catolicism, prin alterarea ființei Ortodoxiei, se loveau de opacitatea ierarhiei bisericești
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
perioada interbelică, mișcarea de alunecare a Bisericii Ortodoxe Române spre catolicism era departe de a se fi încheiat, în pofida semnalelor de alarmă trase de elita intelectuală. Toate încercările ei de a releva implicațiile dezastruoase ale acestei mișcări de glisare spre catolicism, prin alterarea ființei Ortodoxiei, se loveau de opacitatea ierarhiei bisericești, ce nu mai era pătrunsă de duhul pravoslavnic. După episodul arborării mănușilor roșii, apare proiectul de regulament al Patriarhiei, întocmit de doctorul I. Matei, "teolog absolut", "unul din indispensabilii părintelui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
administreze funcționărește o viață religioasă de natură individualistă (e cazul Germaniei revoluționare de astăzi)"21. Separarea Bisericii de stat nu s-a produs și în țările ortodoxe pentru simplul motiv că Ortodoxia nu contravenea nici naționalismului liberalizant (cum o făcea catolicismul), nici naționalismului totalitar (cum o făcea individualismul protestant). Prin urmare, în statul național al liberalismului burghez, Biserica Ortodoxă Română a scăpat de pericolul separației întrucât ea nu se interpunea statului; ba mai mult chiar, Ecclesia era, în concepția statului, un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în iconomia divină. Sinteza dintre națiune și creștinism, în vederea atât a păstrării specificului națiunii, cât și a salvării unității creștinismului, a ecumenicității sale se poate realiza prin armonizarea idealului națiunii cu cel creștin. Această problematică a fost amplu dezbătută în catolicismul occidental interbelic (Maritain, Blondel, Maurras), din perspectiva dualității metafizice dintre natura și supranatura, dualitate care împiedică armonizarea idealului națiunii cu cel creștin, națiunea fiind exclusă din această ecuație. Fundamentul teologic al naționalului se sprijină pe faptul că dezvoltarea lumii este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
național, fie prin, ceea ce am numi astăzi, perspectiva imagologică, aceea a oglindirii în ochii străinilor a viziunii religioase a poporului român. Autorul pleacă de la presupoziția corectă a existenței în spațiul românesc a celor două ramuri esențiale ale creștinismului: Ortodoxia și Catolicismul la care se adaugă luteranismul, deși am prefera termenul de protestantism care acoperă o realitate religioasă mult mai cuprinzătoare. Trecem peste faptul că nu împărtășim poziția lui Simion Mehedinți de a considera luteranismul (protestantismul) ca ramură a creștinismului european pentru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
uitându-se că fondul genetic al unui popor, cu toate viciile și virtuțile sale nu depinde numai de componenta religioasă care modelează, ce-i drept, caracterul unei națiuni. O primă reacție împotriva idealismului creștin este identificată de Simion Mehedinți la catolicism. Roma, centrul marelui imperiu, ale cărui drumuri, toate, duceau spre stâlpul militar din Urbs, s-a simțit cea mai ofensată de noua doctrină care predica egalitatea și frăția între neamuri 1. Trăsăturile catolicismului: politic și ierarhic contribuie la instituirea unui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
creștin este identificată de Simion Mehedinți la catolicism. Roma, centrul marelui imperiu, ale cărui drumuri, toate, duceau spre stâlpul militar din Urbs, s-a simțit cea mai ofensată de noua doctrină care predica egalitatea și frăția între neamuri 1. Trăsăturile catolicismului: politic și ierarhic contribuie la instituirea unui stat papal universal. Raportul dintre Biserică și Imperiu devine unul identic, în măsura în care Ecclesia, ca și Statul, este interesată mai întâi de lumea de aici, realizând un soi de "stat al lui Dumnezeu pe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
până aproape de anarhie. În locul imperialismului papal, cu centrul la Roma, el este individualist și particularist. Posesorul legitim al Bibliei se poate considera pe sine ca unitate de măsură a întregului creștinism, după ideile partizanilor Reformei. Antiteza e una evidentă: pe când catolicismul e politic, în sensul cel mai larg al cuvântului, protestantismul este a-politic și pune libertatea de conștiință a individului mai presus de orice interes al comunității, ergo și al statului. Rezultatul a fost apariția sectarismului 2. Întoarcerea la origine
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ne salveze", constituie "o idee de viitor". Diagnosticul pus Ortodoxiei de strălucitul filosof Vasile Băncilă este mai actual ca oricând astfel încât merită citat in extenso, atât pentru ideatica sa profundă, cât și pentru surprinderea exemplară a profilului ei5. Distincția dintre Catolicism și Ortodoxie rezidă și în pretenția de universalitate a Bisericii de la Roma care anulează ideea de națiune. Pentru Ortodoxie, modelul christic, vestitor prin Evanghelie a veștii minunate privitoare la o "nouă îndrumare a omenirii" este singurul model ecumenic și, prin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Evanghelie a veștii minunate privitoare la o "nouă îndrumare a omenirii" este singurul model ecumenic și, prin urmare, universal. Astfel, ecumenicitate înseamnă invariabilitatea învățăturii Ecclesiei, măsura dezvoltării firești a Evangheliei, singurul îndreptar obiectiv pentru cunoașterea Adevărului. Pretenția de infailibilitate a catolicismului constituie, în viziunea lui Simion Mehedinți, una dintre loviturile cele mai grave care s-au adus creștinismului atât de simpatizat tocmai prin smerenia lui și printr-un foarte fin simț al relativității valorilor omenesti 6. Haosului protestant, Biserica Creștină (Ortodoxia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în viziunea lui Simion Mehedinți, una dintre loviturile cele mai grave care s-au adus creștinismului atât de simpatizat tocmai prin smerenia lui și printr-un foarte fin simț al relativității valorilor omenesti 6. Haosului protestant, Biserica Creștină (Ortodoxia si Catolicismul) îi opune rigoarea, disciplina si ordinea. Deosebirea dintre Ortodoxia românească si pravoslavnicia rusească bazată pe un "misticism apropiat de bigotism al mujicilor ruși" constă și în supunerea autorității ecleziastice celei politice, printr-o tendință de cezaropapism (îndrăzneala de a se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
printr-o tendință de cezaropapism (îndrăzneala de a se proclama și cap al Bisericii) pe care unii țari (Petru cel Mare) și-o arogau. Experiența Bisericii Creștine a fost una complicată, cu suișuri și coborâșuri, cu variabile diferite. Spre exemplu, Catolicismul, în pofida încercării de a fi reprezentat printr-un suveran pontif (o reiterare a lui pontifex maximus) si de a organiza un fel de Stat al lui Dumnezeu pe pământ, nu a putut opri tendințele divergente din cadrul lui, dând naștere Reformei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
importante: ca o corporație organizată, asceții nu au un rost public în viața socială răsăriteană pentru simplul motiv că stă în însăși natura ascetului să nu se poată organiza lumește. În Ortodoxie, Biserica nu este una și nedespărțită ca în catolicism. Aceasta din urmă însemnând tocmai Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, nu se poate subordona nici unei puteri lumești, ci, dimpotrivă, stă în esența sa să-și păstreze absolută independența față de orice putere a statului. Dimpotrivă, Ortodoxia e nevoită să se reconcilieze
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cea dintre act și formă) dintre concepțiile cosmologice și antropologice ortodoxe și catolice, filosoful român se oprește asupra unei probleme fundamentale referitoare la neutralitatea naturalistă și transfigurarea spirituală (civilizație și viață duhovnicească); altfel spus, este vorba de modalitatea în care catolicismul privește lumea naturală în iconomia divină 8, precum și implicațiile care decurg din acest fapt. În viziunea catolicismului care, de la Sfântul Toma d'Aquino, a câștigat teren din ce în ce mai mult -, Dumnezeu a creat un om natural, pe care l-a înzestrat, în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
asupra unei probleme fundamentale referitoare la neutralitatea naturalistă și transfigurarea spirituală (civilizație și viață duhovnicească); altfel spus, este vorba de modalitatea în care catolicismul privește lumea naturală în iconomia divină 8, precum și implicațiile care decurg din acest fapt. În viziunea catolicismului care, de la Sfântul Toma d'Aquino, a câștigat teren din ce în ce mai mult -, Dumnezeu a creat un om natural, pe care l-a înzestrat, în fond, printr-un dar supranatural, formele vieții spirituale. Din această perspectivă, păcatul adamic implică "decăderea omului din
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
decăderea omului din starea de har inițială"; "darurile duhovnicești primite prin har, deosebit de creație, i-au fost luate omului prin păcat". Se ajunge astfel la discuția despre natura umană care este bună în ea însăși de unde diferența de rigoare dintre catolicism și protestantism "în orice caz, natura e destul de bună spre a se putea constitui într-un om întreg, posedând în el însuși rațiunea secundară de a fi (secundară, dar suficientă, într-un anume sens, pentru ca omul să existe în el
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în sufletul său din lucrarea mântuitoare a Harului Dumnezeiesc, a Sfântului Duh "care alungă păcatul din această vatră, născând astfel omul nou, duhovnicesc, prin botez, prin pocăință și prin celelalte Taine ale Bisericii"14
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pocăință și prin celelalte Taine ale Bisericii"14. Luther pune accent pe credință, și nu pe faptele bune în vederea mântuirii; credința în mila lui Dumnezeu peste toate păcatele (Sola fide). Faptele bune reprezintă rodul credinței, nicidecum principiul ei. Din contră, catolicismul are un punct de vedere scripturistic extrem de clar: credință fără fapte este moarte (Epistola Sf. Apostol Iacob 2, 17-20), iar omul va fi judecat după propriile fapte exemplul paharului de apă dat săracului (Evanghelia după Matei 25, 37-40). Prin urmare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Harului lui Dumnezeu și din participarea permanentă la jertfa lui Hristos în viața Bisericii. În concepția lutheriană, credință nu reprezintă "un soi de cunoaștere, ci un act arbitrar de voință, o dăruire de sine care se opune rațiunii". Dimpotrivă, în catolicism, actul de credință completează cunoașterea atunci când aceasta din urmă este depășită (a se vedea învățătura oficială a catolicismului, a tomismului aristotelic). Potrivit lui Luther, mântuirea nu se obține în Biserică, omul fiind nevoit "să se arunce ca un pierdut, printr-un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu reprezintă "un soi de cunoaștere, ci un act arbitrar de voință, o dăruire de sine care se opune rațiunii". Dimpotrivă, în catolicism, actul de credință completează cunoașterea atunci când aceasta din urmă este depășită (a se vedea învățătura oficială a catolicismului, a tomismului aristotelic). Potrivit lui Luther, mântuirea nu se obține în Biserică, omul fiind nevoit "să se arunce ca un pierdut, printr-un elan interior de credință, cu păcate cu tot, în brațele lui Dumnezeu" Pecca fortiter crede fidius (păcătosul și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui". Altfel spus, rolul ființei umane este pasiv, ea primind lucrarea mântuitoare ca un dar Soli Dei gloria va adăuga mai târziu Calvin, după Sfântul Pavel. Pornind de la faptul fundamental potrivit căruia Hristos realizează lucrarea mântuirii, plătind pentru păcatele umane, catolicismul pune accent și pe implicarea omului care "ia parte, în el" la această jertfă ce se prelungește în viața tainică a Ecclesiei. De fapt, aceasta este semnificația sacramentală a Liturghiei la catolici care nu mai reprezintă comemorarea sacrificiului lui Hristos
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui Dumnezeu. Sfintele Taine ale Bisericii nu lucrează din exterior asupra ființei umane, ci "îi prefac sufletul pe dinlăuntru, psihologicește de aici începutul Reformei: cearta pe indulgențele vândute de Papă pe bani, care au scandalizat pe Luther". Dimpotrivă, în viziunea catolicismului, evlavia autentică e "aceea care se manifestă supusă, în comunitatea credincioșilor care iau parte prin Împărtășanie și prin celelalte Taine (botez, ungere cu Sfântul mir, cununie, spovedanie, preoție, maslu) la viața tainică a Bisericii, în care Dumnezeu lucrează sacramental, direct
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
episcopului Romei nu putea fi asimilat nici cu o infailibilitate doctrinală sau morală, nici cu o putere juridică asupra celorlalți episcopi, întrucât acest lucru nu îi era conferit de nici un sinod 20. După prezentarea acestor diferențe specifice între luteranism și catolicism cu privire la câteva aspecte ecleziologice esențiale, Mircea Vulcănescu oferă, sub forma unor concluzii semnificative, un punct de vedere ortodox extrem de original. Astfel, din perspectiva Răsăritului ortodox, luteranismul și catolicismul reprezintă "două fețe sparte ale unui creștinism originar, unic, rămas nedespicat în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de nici un sinod 20. După prezentarea acestor diferențe specifice între luteranism și catolicism cu privire la câteva aspecte ecleziologice esențiale, Mircea Vulcănescu oferă, sub forma unor concluzii semnificative, un punct de vedere ortodox extrem de original. Astfel, din perspectiva Răsăritului ortodox, luteranismul și catolicismul reprezintă "două fețe sparte ale unui creștinism originar, unic, rămas nedespicat în Răsărit între fața lăuntrică și cea din afară". Pentru filosoful român, luteranismul întrupează pe bună dreptate "prețul spiritual al păcatului pe care l-a săvârșit catolicismul, când, spărgând
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]