3,719 matches
-
Scoate-ți ideea din minte! — Vreau casa asta. — Ești o acaparatoare. Și-apoi te frământă gândul că Alex irosește bunurile care ne revin nouă. — E risipitoare la culme... — Astea-s gânduri meschine, josnice. Știu. — Te cutremuri când Alex sparge o ceașcă. — E neatentă, și folosește tot timpul numai serviciile cele mai fine. — De ce nu, nu-i ceașca ta și probabil că nu va fi niciodată. O să-i lase totul lui George. Și știi bine că noi n-o să mișcăm un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că Alex irosește bunurile care ne revin nouă. — E risipitoare la culme... — Astea-s gânduri meschine, josnice. Știu. — Te cutremuri când Alex sparge o ceașcă. — E neatentă, și folosește tot timpul numai serviciile cele mai fine. — De ce nu, nu-i ceașca ta și probabil că nu va fi niciodată. O să-i lase totul lui George. Și știi bine că noi n-o să mișcăm un deget. — Ar fi putut să ne consulte înainte de a vinde Maryville. Maryville era reședința de la mare. — Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu numai la muștele care trebuiau prinse și apoi lăsate să zboare pe fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar și la cuțite, furculițe, linguri, cești, farfurii și căni de apă, la pantofi, la sărmanii ciorapi desperecheați, la nasturii care, din lipsă de afecțiune, se pot pierde. Toate acestea aveau o viață și o personalitate a lor, se bucurau de prietenie și de drepturi. Deveniseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și așteaptă călăul. Aceasta era marea singurătate pe care o intuise Diane în jurul lui și pe care el însuși o resimțea ca o agonizantă, o chinuitoare stare de grație divină. Era ca și cum în acest interimat nu putea păcătui. Își spălă ceașca și farfuria și o porni spre Băi, pe un drum ocolit. Ajuns acolo, se duse întâi, așa cum am văzut, la Baia Interioară. Mai târziu, când ieși din cabină, gata de înot, observă o coincidență tulburătoare. Numărul căsuței în care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-i dea de făcut. Spălase de mult vasele de la micul dejun și făcuse curat în sala de baie. Doar nu-i putea cere lui Ruby să-i plivească grădina. În cele din urmă, o trată pe Ruby cu o ceașcă de cafea. Ruby ținea la Gabriel, deși se născuse între ele o timiditate reciprocă și nu găseau ce să-și spună una alteia. Nu-i plăcea Brian, pentru că-l știa ostil lui George și preluase felul lui Alex de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
striga că nu e nevoie de nici o chirie. Îi răspunse: — Domnul Osmore o să se îngrijească de toate detaliile astea. O să-i cer să-ți comunice în scris. John Robert se ridică. Evident, întrevederea luase sfârșit. Alex regreta că nu acceptase ceașca de ceai. Se ridică și ea, își îmbrăcă mantoul moale, învăluitor, și își strânse cordonul cu o verigă mai mult ca de obicei. — Bine, o să ținem legătura. — Da, îți mulțumesc că ai venit. Un moment mai târziu, Alex se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apare luna uneori noaptea și alteori ziua? — Pentru că ea se învârtește în jurul pămâmtului, în timp ce noi ne învârtim în jurul soarelui. — Dar cum, exact? — Oh, Dumnezeule... e... o să mă documentez și o să-ți spun. Brian se așeză și își trânti cu zgomot ceașca de cafea pe masă. Tocmai aflase despre campania de economii întreprinsă de primărie, care-i punea slujba în pericol. Hector o întrebă timid pe Anthea: — Vrei să mergem să vedem expoziția de sculptură din Grădina Botanică sau pe cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
abur care plutea din nou peste suprafața bazinului aflat în aer liber. Zăpadă în aprilie! În țara asta blestemată poate să ningă oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și alama rece, umedă a leului care vomita apa de Ennistone într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian. Câtă izbucnire de spirit în animalul ăsta micuț, câtă voioșie, ce inepuizabilă bună dispoziție, câtă generoasă afecțiune arde în ochișorii ăștia... Vax! făcu Brian. E o bestie egoistă, egocentrică. Domnul este vizibil peste tot, în creația lui. Și în ceașca asta de ceai? Da. Atunci nu văd de ce trebuie să fim atât de sentimentali în privința câinilor. Nu-i așa că-i splendidă ninsoarea? E oribilă! Ce părere aveți despre domnișoara Meynell? întrebă Gabriel. O fată copilăroasă, simplă, dar... Simplă, vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își scosese dantura falsă, care putea fi văzută, scânteind, într-o ceașcă joasă, albă, de pe noptieră. George continuă să-l contemple, conștient de propria lui respirație agitată și de palpitul dureros al inimii. Apoi se îndepărtă și, cu privirile mereu pironite asupra patului, începu să inspecteze încăperea. La ferestrele camerelor de la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fugă spre Institut, unde ajunse gemând de alergătură și de oboseală, și se instală pe promenadă în apropierea ferestrei panoramice. Pândea fără încetare, nesinchisindu-se de faptul că lumea se holba la ea. În cele din urmă, își comandă o ceașcă de ceai și se așeză, toropită de jale. Se deșteptă din amețeală, văzând limpede silueta lui George trecând chiar pe lângă ea (nu o observase) și dispărând pe ușa ce ducea la Baptisteriu. Erau ceasurile de prezență redusă la Institut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acoperi ochii cu mâna, neștiind ce ar trebui să facă. Ar fi vrut să alerge în grădină, să-l calmeze (căci nu se îndoise nici o clipă că e nebun), să-l cheme în casă, să-i dea haine și o ceașcă de ceai. Dar la acest punct o cuprindea frica. Dacă era violent? N-ar trebui să-i telefoneze lui Brian, să telefoneze la poliție, să ceară cuiva ajutor? N-ar trebui să încuie ușile? Alergă și încuie ușa din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vineri dimineața, John Robert se trezise ca de obicei la șase și patruzeci și cinci de minute, coborâse și făcuse pregătirile pentru micul dejun, o masă pe care el nu o lua în mod obișnuit, rezumându-se doar la o ceașca de ceai și nimic altceva. Găsi într-un sertar al bufetului o față de masă brodată de mama lui, o așternu pe măsuța pliantă din camera de zi, și făcu preparativele pentru a servi cafea, ouă fierte și pâine prăjită. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbrăcase un capot cafeniu, „de domnișoară“, pe care i-l împachetase Pearl în valiză, și se pieptănase cu părul ridicat în creștet. La întrebările lui în legătură cu ce ar prefera să mănânce la micul dejun, răspunse că nu dorește decât o ceașcă cu cafea. Apoi îl anunță că, de îndată ce își va lua cafeaua, se va întoarce la Papuc. John Robert îi ceru să renunțe, să rămână să asculte câteva lucruri pe care dorea să i le spună el. Nici el nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înnobilat prin prezența dragostei (Elena deschide fereastra / să treacă veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pune cu sinaiții, fiule, fiindcă au scormonit și-n gaură de șarpe pentru a câștiga “procesul”. Uite numai ce spune vodă: “Neodihnindu-se părinții sinaiți...( păi, cum să se hodinească, dacă ar pierde atâta avuție?!) au mai aflat dovezi asupra ceștii pricini”... în care se arată că biserica Sfântul Lazăr “iaste metoh la mănăstirea Fâstâci, care sunt zidite din temelie de... Mihai Racoviță v(oie)vod și sânt închinate la Svântul Munte Sinaiei, după hrisoave de danie și miluire, ce au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gros, În mica mlaștină portabilă de pe inelul său. Mă joacă acolo-n smîrcuri, mă foarfecă prin tehnici numai de ea știute, mă țintuiește pe o masă de jad... Știe bătrîna poetă cum se face neomul dintr-un om. Mestecă-n ceașca de cafea, ca și cum ar Învîrti cu lingurița prin sărurile marilor incunabule, mă rotește cu degetul după sistemul ei planetar, Îmi farmecă și desfarmecă ganglionii, Începe să murmure un cîntec străvechi, și gonadele mele o iau razna prin trup, izbindu-se
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să sorb o cafea, dar mi-a fost peste putință să primesc, ca să nu abdic de la superioritatea situației pe care mi-o creasem. De aceea nu i-am răspuns. Ea luă tăcerea mea drept încuviințare și se apucă să pregătească ceștile. ― Nu vreau nimic de la tine, înțelegi, absolut nimic! ― De ce ești atât de rău? Am ridicat din umeri. Ce aș fi putut să-i răspund? După o nouă tăcere, Mihaela se apropie de mine și, cu gesturi tandre, îmi șterse ochii
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
altarul de aur, masa de aur, unde se puneau pîinile pentru punerea înaintea Domnului; 49. sfeșnicele de aur curat, cinci la dreapta și cinci la stînga, înaintea Locului preasfînt, cu florile, candelele și mucărele de aur; 50. lighenele, cuțitele, potirele, ceștile și cățuile de aur curat; și țîțînile de aur curat pentru ușa dinlăuntrul casei la intrarea în Locul preasfînt, și pentru ușa casei de la intrarea Templului. 51. Astfel s-a isprăvit toată lucrarea pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
piele de vițel de mare și să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din materie albastră; apoi să pună drugii chivotului. 7. Să întindă un covor albastru peste masa pîinilor pentru punerea înainte, și deasupra să pună străchinile, cățuile, ceștile și potirele pentru jertfele de băutură; deasupra să fie și pîinea care se pune necurmat înaintea Domnului; 8. peste toate aceste lucruri să întindă un covor cărămiziu, și să-l acopere cu o învelitoare de piele de vițel de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
iar în familia Volcov eram ca la niște rude câștigate. Mâncarea mi-o preparam singură având cont deschis la prăvălia Țoev iar ziarele le luam de la gara Traian Val. * Întâmplarea netezește drumurile. Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
unei camere pline cu cărți. Pe terasă se joacă șah și se stă la taifas. " Vreți să vă ghicesc în cafea?" mă întreabă, râzând, soția unui prozator. "Nu, doamnă, mulțumesc". Nu-mi place ideea că destinul meu zace într-o ceașcă de cafea. Deși, în privința aceasta, trebuie să admit că s-a progresat. Pythiile erau, toate, analfabete. Acum au studii superioare. Brusc, îmi vin în minte frânturi din alte veri. Horia Lovinescu, prăbușit într-un fotoliu, pe terasă, cu ochii pironiți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un adevăr. Dacă în Epigonii veți vedea laude pentru poeți ca Bolliac, Mureșan or Eliade, acelea nu sânt pentru meritul intern a lucrărilor lor, ci numa pentru că într-adevăr te mișcă acea naivitate sinceră, neconștiută, cu care lucrau ei. Noi cești mai noi cunoaștem starea noastră, sîntem trezi de suflarea secolului - și de-aceea aveam atâta cauză de-a ne descuraja. Nimic - decât culmile strălucite, nimic - decât conștiința sigură că nu le vom ajunge niciodată. Și să nu fim sceptici? Atâta
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și în ele se vor vîrî drugii ca să ducă masa. 28. Drugii să-i faci din lemn de salcîm și să-i acoperi cu aur, și ei vor sluji la ducerea mesei. 29. Să-i faci farfurii, cățui, potire și cești, ca să slujească la jertfele de băutură: să le faci de aur curat. 30. Să pui pe masă pîinile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea. 31. Să faci un sfeșnic de aur curat: sfeșnicul acesta să fie făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
ele erau vîrîți drugii pentru ducerea mesei. 15. A făcut drugii de lemn de salcîm și i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei. 16. A făcut apoi uneltele, care trebuiau puse pe masă, farfuriile, cățuile, potirele, și ceștile ei, care slujeau la jertfele de băutură; le-a făcut de aur curat. 17. A făcut sfeșnicul de aur curat; a făcut sfeșnicul de aur curat, bătut; piciorul, fusul, potirașele, gămălioarele, și florile lui erau dintr-o bucată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]