4,822 matches
-
gust ales”<footnote Victor Brătulescu, Arhitectul moldovean din secolul al XVII-lea, Gligorie Cornescul, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 9-12, anul XXXVII, Iași, 1961, p. 701-702 footnote>. El a fost trimis de către Gheorghe Duca în 1672 să facă din ceară macheta cetății Camenița din Polonia, cerută de sultanul Mehmed al IV-lea în vederea atacului. Tot în 1672 când sultanul a trecut prin Iași spre Camenița a vizitat și Mănăstirea Cetățuia și s-a întâlnit și cu Gligorie Cornescu. Au discutat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Ei nu s-au stabilit în capitala țării, ci s-au așezat prin diferitele ținuturi ale țării și mai ales în satul Brătila de Jos din fostul ținut al Adjudului, unde șiau cumpărat proprietăți. Ei făceau negoț cu sare, cu ceară de albine, cu vinuri, cu miere, lână și altele. În afară de această preocupare, acești zugravi erau cărturarii și artiștii vremii. În afară de limba română pe care o vorbeau și o scriau, ei cunoșteau bine și limba greacă, poate și limba turcă”<footnote
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la 20 martie 1681 (7189) declară: „Adecă eu, Despa, giupîneasa Cîrstei ce au fostu portar...m-am socotit și am vîndut...un loc de patru dughene și cu loc de vracniță și o casă cu loc și cu teascuri de ceară...ce iaste pre Ulița Rusască, înte locul Despei giupîneasăi lui Enachie și între locul Bacăi și a lui Buzne... l-am vîndut mării sale domnului nostru Io Duca voievod”. Sper să nu te superi dacă te întreb a cui e
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mieu la mîna lui Dumitru cizmariul precum avînd mănăstire locu de dughene în Cizmărie...și ședzîndu locul sterp de cîțiva ani...i-am dat voie de ș-au făcut dugheană cu cheltuiala sa” și „să de cîte un bezmăn de ceară la mănăstire”. Se vede de la o poștă că suntem pe Ulița Cizmăriei. Și asta nu numai că la fiecare dugheană deasupra ușii atârnă câte o pereche de ciubote, ci și pentru că cei care cumpără locuri sau dughene sunt cizmari. Uite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
postelnic un teasc cu loc cu tot, pe Ulița Sărăriei, pe care l-am cumpărat de la Omer turcul, fratele lui Abdul”. Dacă am băgat eu bine de seamă, este vorba de cunoscutul Iani Hadâmbul și că teascul este unul pentru ceară. Numai că această vânzare s-a prefăcut - un an mai târziu - în danie, cum spune chiar fostul clucer în zapisul din 13 aprilie 1671 (7179): „am dat un teascu de ceară cu loc cu tot, ce iaste aicea, în Iași
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cunoscutul Iani Hadâmbul și că teascul este unul pentru ceară. Numai că această vânzare s-a prefăcut - un an mai târziu - în danie, cum spune chiar fostul clucer în zapisul din 13 aprilie 1671 (7179): „am dat un teascu de ceară cu loc cu tot, ce iaste aicea, în Iași, pe Ulița Sărăriei, care teascu l-am cumpărat eu de la Abdî (Abdul) turcul și de la frate-seu Umer (Omar) Cilibiul. Acesta teiascu l-am dat eu danie cu loc cu tot la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
contra „a șaizeici de stupi”. Ei, ce zici, părinte, sfinția sa egumenul a făcut o afacere bună ori...? Și încă ce afacere! Ce? E lucru de nimic să primești șaizeci de stupi pentru o bucățică de loc nefolositor? Stupii fac miere, ceară, lăptișor de matcă și propolis...Și pe deasupra se și înmulțesc...Asta numai dacă nu sunt lăsați de izbeliște. Pentru că de unde ne aflăm se vede foarte bine Curtea domnească cu „Biserica despre Doamna” ridicată deasupra turnului porții, mi-a venit în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vrea, zise Bianca extrem de Încet, apoi Începu să deseneze din nou. Da, Înțelegeam, dar nu-mi venea să cred. Așadar ea se prefăcuse că vrea să ne Împăcăm și făcuse pe mironosița numai pentru ca acum să aibă tupeul să mi ceara practic voie să iasă cu iubitul meu. Fostul iubit, de fapt, dar nu asta era ideea. Am zâmbit frumos la ea. ― E al tău, Eliza. Fă ce vrei și mie dă-mi pace. Nu păru deloc afectată de a doua
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la slugile noastre... voi să aveți a lăsa în pace... o pivniță și o dugheană a svintei mănăstiri a lui Aron vodă, ce iaste pre Ulița Noao, unde se vinde fănina... și am lăsat să fie de tămâie și de ceară la svânta beserică... Așijderea și un ficior ce vor pune ei la pivniță, să fie om neînsurat și fără breaslă, acela încă să fie în pace de dajde”. Și daniile către mănăstirea din łarina Iașilor nu se sfârșesc cu una
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-o au pus-o sub ascultarea mănăstirii Frumoasa, cu tot cu viile lăsate de Poroțchie, despre care vodă spune că „i-am iertatu pogonăritul acelor vii și vedritul pe vinul ce va ieși din-trânsele, nici un ban să nu de, să fie... pentru ceară și untu de lemnu și tămâie la sfânta biserică”. „Care o fi acea biserică?” - m-am întrebat. Gândul mă duce la cele scrise în pisania bisericii Sfântul Vasile cel Mare din apropierea mănăstirii Galata, în care se spune: „Această biserică... a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zapisul întocmit la 4 octombrie 1745 (7254) scrie: „Făcând eu pivniță din dosul dughenii mele, am intrat cu doi coți în locul mănăstirii; și ne-am aședzat cu sfințiia sa părintele Paisie ca să-i dau pe an câte două ocă de ceară curată la mănăstire”. La averea mănăstirii Barnovschi se mai adaugă și o pivniță aflată „aproape de mănăstirea... ce se numește Barnovschi”, dăruită la 25 mai 1749 (7257) de „frații Ion sin Duca, și eu, Năstasie sin Duca” nepoții lui „Neculaiu Paru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se face că la 25 august 1744 (7253) și Ioan Nicolae Mavrocordat voievod dă dezlegare mănăstirii Trei Ierarhi „să aibă a lua părinții călugări din vama cea mare domnească de aice, din Iași, pe tot anul câte 100 ocă de ceară să fie la sfânta beserică de arsu neîncetat la Svintele moștii a Svintii”. Totodată confirmă scutirile de dări acordate mănăstirii de Grigorie Ghica voievod și Constantin Mavrocordat voievod. Și, ca și cum voievozii moldoveni n-ar fi îndestulat mănăstirea Trei Ierarhi cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să fie la sfânta beserică de arsu neîncetat la Svintele moștii a Svintii”. Totodată confirmă scutirile de dări acordate mănăstirii de Grigorie Ghica voievod și Constantin Mavrocordat voievod. Și, ca și cum voievozii moldoveni n-ar fi îndestulat mănăstirea Trei Ierarhi cu ceară, a venit și Alexandru Ipsilant domnul łării Românești care la 8 septembrie 1775 dă 150 taleri „și cu acești bani vor cumpăra părinții de acolo ceară pentru treaba sfintei mănăstiri”. Nu te mira, fiule, de această ultimă danie... De ce nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ceară, ocă 200, cum și hrisovul domniei sale răposatului Constantin Cehan (Racoviță) voievod cu leat 1763, cu care,... au orânduit... ca în toți anii să vie trimisul de la această mănăstire aici la domnie... să i se deae pentru acea sumă de ceară... taleri 150”. Uite că o asemenea înțelegere între cele două țări surori nu-mi imaginam pentru acea vreme... Păi sângele apă nu se face, dragule! Și asta o simțeau și o știau și voievozii acelor vremuri... Unde ești tu, mărite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dăruit a mea dreaptă șarbă țigancă, anume Tudora, fata lui Ivan cizmarul...dumisale lui Iane postelnicul al doile... la svânta mănăstire din Dealul Mare”. În zapisul din 13 aprilie 1671 (7179), Andoca fost clucer scrie: „Am dat un teiascu de ceară cu loc cu tot, ce iaste aicea, în Iași, pe Ulița Sărării,...Acesta teiascu l-am dat eu danie... la svânta mănăstire de la Dealul Mare, pentru sufletul mieu și a giupânesei mele Măricuții”. Pe când tocmai citeam hrisovul pentru scutire de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
hotărăște vodă împreună cu sfatul: „Pentru plata doftorului și a gerahului și a spițerului și a spițării și pentru spitalul ciumașilor și pentru alte trebuință a spitalului... hotărâm... ca să ia aceste venituri, adică: un ban și giumătate de toată oca de ceară din toată țara, care să va scoate din țară afară”. Chiar și domnia de va cumpăra ceară „să o ducă la łarigrad” tot va trebui să plătească bani pentru spital. Apoi cei ce duc vin în „łara Leșască sau łara
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pentru spitalul ciumașilor și pentru alte trebuință a spitalului... hotărâm... ca să ia aceste venituri, adică: un ban și giumătate de toată oca de ceară din toată țara, care să va scoate din țară afară”. Chiar și domnia de va cumpăra ceară „să o ducă la łarigrad” tot va trebui să plătească bani pentru spital. Apoi cei ce duc vin în „łara Leșască sau łara Ungurească sau prin raia” vor plăti câte doi lei de butea de vin și un leu pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
intensitate. Ești căsătorită? Ai copii? — Nu, nu încă - simțeam cum încep să mă îmbujorez - am fost destul de concentrată asupra carierei. — Te înțeleg. Randall m-a privit, din nou, într-un fel care m-a făcut să-mi simt genunchii de ceară. — Anul trecut am pus capăt unei relații de durată. Fosta mea era o fată fantastică, dar, pur și simplu, nu mă vedeam căsătorindu-mă cu ea. Mi s-a părut că n-ar fi cinstit s-o țin legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vivian ne pusese la dispoziție o relatare grafică a tăvălelii de care avusese parte, în după-amiaza aceea, în compania unui băiat de serviciu sexy de la hotelul Beverly Hills. Un tip care conducea un scuter și se epila pe piept cu ceară. De obicei, mărturisise Vivian în fața a douăzeci dintre cei mai apropiați și mai dragi angajați ai ei, bărbații mai tineri nu știu cum să satisfacă o femeie. Ca tine, Harry. Tu cred că nici nu știi ce și unde se ridică. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide În urma lui și rămânem Împietriți, ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți scoți nenorocita asta de mână din bluza mea ? spun Într-un final, enervată la maximum pe Connor. Orice urmă de dorință de a face sex mi-a dispărut complet. Sunt lividă de furie. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ne dăm mâna. Nimic mai mult. Dar... nu se știe niciodată ce se mai poate Întâmpla. Și reluăm atunci de unde am rămas. O, Doamne. O, Doamne. Sâmbătă dimineață mă trezesc În zori, mă exfoliez pe tot corpul, mă epilez cu ceară rece la subraț, mă dau cu cea mai scumpă cremă de corp pe care o am și Îmi dau cu ojă unghiile de la picioare. Fiindcă e bine să fii mereu cât se poate de Îngrijită. Fără nici un alt motiv. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se pare că a ales tratamentul “îngrijire din cap până‑n picioare“, ce‑o mai fi și ăsta. Sper să cuprindă și un masaj relaxant cu aromoterapie, însă, în clipa în care mă așez pe pat, văd o crăticioară cu ceară încălzindu‑se. Mi se pune un junghi la stomac. Nu e pasiunea vieții mele să mă epilez pe picioare. Nu din cauză că mi‑ar fi frică de durere, ci pentru că... Bine, fie, OK. Din cauză că mi‑e frică de durere. — Deci... tratamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
inimă străpunsă de o săgeată. Sau, poate, inițialele cuiva anume? Nu. Așa ceva nu poate exista în realitate. — Vă rog să vă întindeți pe spate și să vă relaxați... Să mă relaxez? Să mă relaxez? Se întoarce la craticioara ei cu ceară topită și simt că mă cuprinde cea mai autentică groază. Instantaneu, știu exact cum s‑a simțit Dustin Hoffman în scaunul ăla de la dentist. Nu vreau să fac asta, mă aud spunând și mă rostogolesc jos din pat. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cum s‑a simțit Dustin Hoffman în scaunul ăla de la dentist. Nu vreau să fac asta, mă aud spunând și mă rostogolesc jos din pat. Nu vreau să fac asta. — Tatuajul? — Nimic. — Nimic? Cosmeticiana vine spre mine cu crăticioara cu ceară în mână și eu, panicată, mă ascund în spatele patului, strângându‑mi halatul mai bine în jurul meu. — Dar doamna Sherman a plătit deja pentru tot tratamentul... — Nu mă interesează pentru ce‑a plătit, zic, dându‑mă înapoi. Puteți să mă epilați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu o mină care atârna în aer. Dimineața, copacul era îndoit de greutatea fagurelui, căci absorbea toată umezeala nopții și se îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]