2,037 matches
-
petrecerii prin viață a poetului, încât, cu privire la scurta și zbuciumata biografie pământească a lui Eminescu, nimic nou și esențial nu e de crezut că mai poate să apară. Rămâne mereu de descoperit și redescoperit opera „poetului național” și biografia lui „celestă” asupra cărora studiile, oricâte ar fi, se vădesc nu numai insuficiente, dar, uneori, ca duce, datate și, în orice caz, sub „orizontul de așteptare” al noilor generații. Lumina stelei ce s-a stins izbește mereu altfel ochiul generațiilor care se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
învăța pe copiii-oameni să citească "inima omenească", numită de Keats abecedarul (hornbook): doar Sufletul creat prin trecerea prin această școală putea citi în această carte care este inima omului (vezi detalii în Stroe 2011: 365ff).] The Resignation / Resemnarea - "umbrele luminii celeste"; "angoasa umfl[înd] lacrima înrourată"; "cotlonul cel întunecat"; "lanțul cel trist"; "boleșnița sufletului meu"; "mantia sumbră a nopții"; "spiritul meu care se prăbușește"; "lumina dimineții, / Pe care-o revelează Dumnezeu, care e Estul meu, Soarele meu". Clifton - "stînci crepusculare"; "strînsoarea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
București”. Curând după sosire, am aflat că Domnul, nu tovarășul, Radu Petrescu dispăruse din forfota supraanimată. Hoinărea, am Înțeles, prin port și pe străzile Brăilei, mai interesat de „ce se vede” În peisajul urban și acvatic, și poate În cel celest, decât În proximitatea zurbei mondene. I-am fost prezentat, totuși, la un moment dat. MRP Îl surprinsese revenind, pe furiș, la hotel și a profitat de clipă. Un domn scund și politicos, În haine cuminți. Cap mare, fruntea asemenea. Părea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
exaltatului. Poate tocmai această obsesivă fixație admirativă a și produs dezastrul. Când a trebuit să revină din metalumea hipnotică a transcendenței În ritualul domestic, năucirea fusese prea mare, mișcările abrupte și stinghere. Radu a atins, fără să vrea, chiar obiectul celest. Surprins de brutala dezordine, paharul s-a clătinat, o fracțiune, șocat, vulnerat, s-a desprins de podiumul tăbliei telurice, apoi s-a aruncat În gol și s-a prăbușit, țăndări, pe parchet. Palid, Radu n-a mai putut fi readus
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a nu enumera decât câteva exemple ale limitei la care a ajuns democrația populară a capitalismului târziu. Statuia Libertății, pe care Karl Rossmann, eroul kafkian al romanului America, o vedea bătută de „vânturile cerului”, nu este un omagiu adus paradisului celest. Libertatea umană rămâne libertatea contradicției și a imperfecțiunii, refuzând noțiunea de totalitate și absolut, chiar și atunci când este vorba de... libertate. „The possibility of conflict - and of tragedy - can never be wholly eliminated from human life, either personal or social
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ungureanu, tr. Andrei Bantaș și Richard Collins, București, 1996; Iepurele suedez, București, 1997; Medeea și mașinile ei de război, Pancevo, 1999; Scriptor, Botoșani, 2001. Traduceri: Vasko Popa, Poezii, I-II, Pancevo, 1983, Câmpia neodihnei, pref. Cornel Ungureanu, București, 1995, Inel celest, București, 2000; Adam Puslojić, Nu-mi amintesc prea bine, bunul meu prieten, Pancevo, 1986, Apă de băut, pref. Mircea Tomuș, București, 1986 (în colaborare cu Nichita Stănescu); Antologia poeziei sârbe (secolele XIII-XX), București, 1999; Predrag Bogdanovici, Biblioteca rătăcitoare. Oradea, 2000
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
ceea ce nu vrea să afirme că autorul denunță arghezian tăcerea acesteia), ci exclusiv de o poezie psalmică întru slăvirea dumnezeirii și de cutremurare în fața puterilor și harurilor sale mântuitoare. Asemenea teme reapar în Clipa dintre hotare (2001) și în Vocale celeste (2001), acesta din urmă situându-se simetric față de volumul de debut, dar strângând în el experiența din interval. Ultimele comentarii despre poet îl definesc ca pe un „neoclasic” (Octavian Soviany), rostind nesofisticat „cosmosul mirific” (Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Balotă), într-
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
București, 1980; Paranteza Lunii, București, 1985; Stelele strigă, București, 1988; Timp răstignit, București, 1991; Inima lui septembrie, București, 1996; Poeme, pref. Nicolae Balotă, București, 1997; Plâns de heruvim, postfață Ștefan Aug. Doinaș, București, 1999; Clipa dintre hotare, București, 2001; Vocale celeste, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Cer înfrunzit”, RL, 1970, 13; Victor Felea, „Cer înfrunzit”, TR, 1970, 17; Daniel Dimitriu, „Glas de ceară”, CL, 1972, 17; Zaharia Sângeorzan, „Glas de ceară”, CRC, 1972, 44; Piru, Poezia, II, 335; Aurel Sasu
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
Dimitriu, „Masa de mire”. Candoare și rafinament, CL, 1976, 4; Zaharia Sângeorzan, Dimineața poeziei, RMB, 1980, 14 noiembrie; Vasile Chifor, Un poet al luminii, VR, 1981, 2; Mircea Popa, Timpul suferinței și al revoltei, TR, 1992, 15; Octavian Soviany, Bobul celest, CNT, 1997, 34; Alexandru Ruja, Jurnal de cărți, O, 1998, 2; Al. Husar, „Mirele unei flori”, VR, 1998, 1-2; Dicț. scriit. rom., II, 437-438; Adrian Popescu, De la jubilație la elegie, ST, 2000, 1; Mihai Cimpoi, Poezia unui nou început, CNT
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
2000, 1; Mihai Cimpoi, Poezia unui nou început, CNT, 2000, 12; Octavian Soviany, Seceta și rodirea, LCF, 2000, 33; Nicolae Oprea, Un poet din Țara Maramureșului, ALA, 2000, 516; Tatiana Rădulescu, Însemnele clarității, PSS, 2000, 122-123; Ion Bălu, Mirajul vocalelor celeste, CL, 2001, 6; Florin Mihăilescu, Două feluri de a fi modern, ST, 2001, 5-6. N.M.
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
din urmă atestă o maturitate remarcată de multe voci ale criticii literare a vremii. Fiorul metafizic predomină aici, puterea implacabilă a autorității divine este deopotrivă contestată și acceptată, atracția și opoziția contrariilor există atât la nivelul umanului, cât și în celesta entitate definită generic cu numele divinității: „Sunt doi, cei doi/ Din visul și bătrânul meu gunoi/Din anii mei ce desfrunziră toamne/ Ca și cei doi, din tine, Doamne” (Cei doi). Trecerea ineluctabilă a timpului, succesiunea vârstelor omului, a anotimpurilor
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
vieillir, p. 21) Pentru un admirator al limbii ruse (pe care a predat-o ca profesor la Orléans Între 1973 1987) nu se putea ca limbajul să nu sufere sciziunea originară pe care conștiința o poartă pînă la moarte, Între celest și mundan, proiectată În incomesurabilitatea dintre limbajul transcendent și cel contingent, agonizant, simplu zgomot În vid. Pentru că se scrie În și despre exil, literatura lui Volodine este una a neîncrederii. Personajele ficțiunilor sale nu-și acordă nici un credit, iar autorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sunt bucuriile, pentru care / copiii noștri carbonizați au înmulțit hoiturile războiului?” Absurdul războiului populează gările cu coșciuge, iar înaltul clădirilor, departe de a mai constitui un îndemn la speranță, devine un simbol al atotputerniciei morții și neantului: „Atârnă peste ceasuri celestele clădiri / ca niște stârvuri negre de tuci îmbrobodit / pe jos cu ceramică iar podina cu mit. / Hei! Pentru cine-atârnă coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-o estetică a spaimei și grotescului, în
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
și mussetiene. Peisajul marin și decorul floral abundent dețin întâietatea între preferințele lui C. Ele nu constituie altceva decât cadrul unei lamentații iscate de o existență irosită sau de o iubită pierdută: C. urăște „pornirile sângelui” și aspiră la dragostea celestă, purificatoare, sfâșiindu-se între concretețea tentantă și imaterialitatea dorită. Un alt segment al activității sale literare îl constituie traducerile din franceză și germană ale unor piese de teatru. Transpune un roman (Israele, încotro? de Ludwig Lewinsohn, 1932), precum și câteva librete
CIOMAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
păcătoasă. El permite nu doar măsurarea calității dispozițiilor sale morale ridicate sau nu ci de asemenea plasarea sa în raport cu o scară de valori care corespunde în mare scării biologice alcătuite de animale, de la cele de pradă și "infernale" până la păsările "celeste". Animalul indică unde se situează omul pe drumul care conduce la Dumnezeu, ruta deja parcursă și ceea ce mai rămâne de făcut. Reflectare a stării sale de moment dar și a poziției în procesul general al Mântuirii, animalul îl ajută pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fără de care nu este posibilă vindecarea. Credința și rugăciunea reprezintă probabil formele cele mai vechi de psihoterapie ale umanității. De la început trebuie să atragem atenția că, indiferent de religia căreia îi este subordonată, rugăciunea poate conecta ființa umană la ierarhiile celeste numai dacă individul reușește să se implice în actul respectiv cu integralitate și autentică devoțiune. Rostită detașat, mecanic, cu mintea transportată pe alte cărări, mai mult sau mai puțin cotidiene, valențele transfiguratoare ale rugăciunii sunt regretabil amputate. O investigație condusă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care se traduce inițial printr-un sentiment de neantizare, de anihilare totală, pentru ca, apoi, să se metabolizeze într-un binecuvântat sentiment de biruință, de îndată ce copilul este proiectat într-o lume nouă, scăldată de o lumină diafană, somptuoasă, cu irizații parcă celeste și străjuită de curcubee magnifice și de arabescuri minunate, asemenea cozilor imperiale de păun. Scena devine și mai fascinantă datorită unor apariții arhetipale benefice și proiectarea unor tărâmuri feerice. E o suită de emoții elixirante, care alungă toate tenebrele celui
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
plină de sadism, sânge și sfințenie, care vorbește despre himera ospitalității, de o ospitalitate utopică, imposibilă, irealizabilă, care nu poate avea loc decât într-un miracol. Sacrificiul suprem al ermitului, în darul absolut de sine care sfârșește într-o înălțare celestă, este una dintre aceste imagini pioase și bigote despre care doar o poveste poate să dea seama, o poveste pentru un suflet simplu, având această simplitate medievală, trăgându-și forța din culorile de anluminuri și din luminile unui vitraliu de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de lut vopsit tufe de busuioc sau de heliotrop"386* unul simbolizând Anticristul, celălalt religiozitatea. Întreaga forță a scenei finale stă în răsturnarea, întoarcerea într-un contrar nemaiauzit și indicibil, în explozia unui sentiment de atotputernicie în înălțarea voluptoasă și celestă pe care sacrificiul și renunțarea le-au pregătit, sau chiar forțat. Fiindcă Iulian este încă vânător, nu urmărindu-și prada care îi scapă, ci un vânător ce pune capcane, lațuri, așteptând ca să sosească prada cea sublimă. Un joc între distanță
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale. Dar dincolo de formele individuale, de lucrările sale obiect, artistul visează lumi integrate, retroversiuni edenice sau provocări dadaiste; el imaginează construcții-receptacul pentru lumea elementară, pentru aer și pentru lumină, pentru apă și pentru mișcările eoliene. Pînă și chipul
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
niciodată nu plătea tributul la timp și plasa întruna peste granițele imperiului cîini infectați cu fel de fel de boli. Împăratul stătea la intrarea în templu și cerceta cerul. Nori plini de ironie se fugăreau pe sus. îl ironiza azurul celest și-l ironiza vîntul călduț care-i mîngîia fața. Pe neașteptate, auzi voci. Un bărbat în vîrstă ducea de mînă un copil pe aleea care mergea spre templu. - Binele, copile, nu-și mai aduce minte - explica bărbatul. Cel ce-și
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale lui Bălașa, s-au trezit robotind din greu la urcușuri pe Golgota și la răstigniri. În aceste condiții, cel care și-a propus declarat salubrizarea acestei zone de aluviunile subculturii, de vulgaritățile oportuniste și dencontinentele gesticulații sterile, a fost
Arta românească de astăzi (o privire sumară) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11392_a_12717]
-
lume nouă, în care categoriile de sunt înlocuite însă cu specii ciudate de "Vărgați" și "Sfrijiți", hălăduind, într-o continuă dezorientare, pe un acoperiș părăginit, ce ține loc de paradis și de infern deopotrivă, un fel de azil de noapte celest, în care promiscuitatea, meschinăria, violența sunt - ca și în lumea reală - la ele acasă. Personajele bălmăjesc într-una, fără noimă, bombănesc, fiecare pe limba lui: "Sfrijitul 1: (care a privit scena tot timpul, bombăne distant): Cer lângă cer! Unul... departe
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
coșmarul căderii Troiei - o cochetă cum nu a dorit-o nici Goethe, nici Boito. Artista și-a pus în joc toată arta ei de a da amploare și noblețe cântului, dar întreaga scenă are un aer operetistic. Ansamblurile corale, cele celeste și cele infernale, sub măiestrita conducere a lui Stelian Olariu și partitura simfonică rezolvată cu aplomb sub bagheta experimentată a lui Cornel Trăilescu au dat legitimitatea acestei muzici inegale ca substanță, punând în lumină ceea ce îi dă coeziune și pe
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
întâlnit, intersectat, fiindcă cinci ani de ziele am fost parteneri de conservator, de facultate. Iar în momentul în care l-am văzut pe scenă, când a avut recitalul a doua seară, am revăzut „frumosul nebun” talentatul cel cu o voce celestă. Este un minunat artist care reușește de fiecare dată să ardă, să dea totul, și să transmită. El face să vibreze aerul, înflăcărează totul în jurul lui, dă lumină și aduce veselie în sufletele acultătorilor. În momentul când este pe scenă
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]