1,960 matches
-
, cotidian apărut la Iași între 28 aprilie și 15 iunie 1918. Directori: N. D. Cocea, M. Mircea. Subtitlul „Ziar socialist-revoluționar” devine „Ziar socialist (cenzurat)” în numărul 2, iar în cuprinsul acestuia sunt spații goale cu mențiunea „cenzurat”. În articolul-program N. D. Cocea își exprimă nădejdea că deși gazeta poate fi suprimată de cenzură, glasul ei „va merge cu atât mai profund în sufletul mulțimilor”. În articolul Chemare, M. Mircea evidențiază dificultățile pe care le întâmpină redacția: „În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288536_a_289865]
-
succesul mediatic și electoral al lui Traian Băsescu în calitate de candidat al dreptei: acesta nu se exprimă trivial decât extrem de rar în mass-media, dar provoacă fiori de plăcere auditoriului prin simpla sugestie a ce ar putea spune dacă nu s-ar cenzura. 63 De pildă, la 22 aprilie 1990, când intervenția "scutierilor" declanșează marea mișcare de protest din Piața Universității, sau în colaborarea forțelor din Armată, servicii secrete și Procuratură cu minerii, în iunie 1990. 64 Al. Andrieș, " Am văzut cu ochii
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
atunci a fi frumusețe și că nu ar putea viețui în absența lor. „Filippo Balducci știe că nimic din ceea ce s-a întâmplat nu mai poate fi înlăturat; fiul său nu poate evita realitatea prin promptitudinea unei etichetări menite să cenzureze.” 127 În epilogul Decameronului, naratorul este fericit că a dus la bun sfârșit tot ceea ce își propusese pentru „preavrednicile sale copile”, de unde și mulțumirea adusă divinității, în maniera cucernică a vremii. Concluzionează expresiv: „de vreme ce nici una dintre voi nu merge la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poate fi urmărită până în trecutul nostru primitiv; * accepțiunea psihologică valorifică caracterul personalizat al gestului, modul propriu de a gesticula, care fluctuează în funcție de caracteristicile psihice ale persoanei; * accepțiunea socială accentuează caracterul dobândit al gestului, faptul că poartă amprenta societății și este cenzurat în funcție de presiunea grupului asupra individului; * accepțiunea culturală menționează caracterul local al gestului, în sensul că semnificația acestuia depinde de cultura societății; * accepțiunea artistică ilustrează caracterul estetic al gestului în toată splendoarea și naturalețea sa; * accepțiunea pedagogică prezintă caracterul educativ al
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cardiac determină fie gesturi agresive, dominatoare, încordate, fie gesturi de resemnare, copleșire, oboseală etc. Componenta volitivă În interacțiunile sociale, remarcăm în primul rând cum gesturile oamenilor (spontane, naturale) sunt mai puțin sau deloc controlate față de cuvintele rostite (de cele mai multe ori, cenzurate). De asemenea, observăm faptul că, în multe situații, gesturile emițătorului sunt involuntare, însă receptorul percepe mesajul primit ca fiind intenționat. Prin urmare, emițătorul poartă responsabilitatea celor transmise și a modului în care se prezintă pe sine. Analiza contextelor sociale în
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
puțin din cînd În cînd, și de o extrapolare a unor nevoi intime În imaginar, În miraculos, În sacralitate. Psihanaliștii văd chiar În rolurile și figurile mitice proiectarea unor complexe ancestrale, sau posibilitatea Împlinirii deghizate a unor dorințe și aspirații cenzurate de Supra-Eu (de conștiința socială justițiară). * „De cele mai multe ori, conștiința e o problemă de educație.” (Alex. Dumas - tatăl) De fapt, În primul rînd, de autoeducație: „Unde să găsești un om care să fie pentru sine Însuși un cenzor sever, un
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lucrare colectivă sau dintr-o publicație periodică, folosim numele și prenumele autorului, urmate de titlul articolului, la care se adaugă prepoziția În, după care sunt prezentate datele cărții respective. Exemple: Rad, Ilie, „Aspecte ale cenzurii literare”, În Marian Petcu (coordonator), Cenzura În spațiul cultural românesc, Comunicare.ro, București, 2005, pp. 267-278. Observație - dacă același autor a publicat două cărți În același an, iar noi folosim În note sistemul Harvard, este obligatoriu ca și la bibliografie să distingem anii prin adăugarea literelor
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
estetice poate deveni subiect de amuzament sau poate fi amenințat cu moartea (așa cum i s-a întâmplat lui Salman Rushdie), conform ordinii culturale existente. Dacă inovatorii izolați reușesc să treacă de stadiul în care, dacă sunt descoperiți, ar putea fi cenzurați sau îndepărtați și reușesc să inițieze o mișcare ascendentă și să mobilizeze urmașii (transmițători, imitatori, discipoli, propagatori), ei se afirmă ca forță istorică reală. De acum, vor avea mai mult sau mai puțin ocazia de a introduce o schimbare, mai
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cât doi de "mâine"", iar pacea este necesară unei bune funcționări a societății. Dicibilitatea este rezultatul controlului social, care trasează granița invizibilă între ceea ce se spune și ceea ce trebuie trecut sub tăcere, între ceea ce poate fi scris și ceea ce este cenzurat, între ce poate fi arătat și ce trebuie ascuns. O anumită valoare nu poate fi spusă, o alta este fashionable. În funcție de context, aceeași valoare este revendicată deschis, exprimată alegoric sau refulată. Funcția sa influențează actorul (purtătorul de valori). Dacă este
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
putem asimila cu acel daimon socratic care-l oprea pe filosoful atenian de la comiterea unor acte. Conștiința morală din mine este vocea interioară care apare când trebuie, sau când vreau să fac ceva. Ea mă oprește sau mă îndeamnă. Este cenzura morală. Dar nu numai atât. Conștiința morală este concomitent oglinda Eului. În care acesta își „vede” propria sa imagine. Este cea care „se deschide în interior” ca o „dedublare de sine”. Conștiința morală pune Eul față în față cu el
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au produs în mod independent. Urmarea tradiției în folosirea limbii și alteritatea apropie pe individul vorbitor de comunitate și îl integrează în ea prin elementele comune cu alții. Cunoștințele și trăirile proprii, precum și aptitudinile în folosirea limbii, dacă nu sînt cenzurate de alteritate, particularizează și izolează individul uman, pe de o parte, conferindu-i identitate (de unicat) și, pe de altă parte, făcîndu-l să se simtă altceva decît ceilalți (să aibă conștiința eului). Ca atare, existența umană se consumă între limitele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în cele mai multe cazuri opoziția politică lipsește sau este formală 20. În raport cu majoritatea parlamentară, opoziția are un rol mult mai mic în dezbaterea și adoptarea legilor, și de aici în orientarea și conducerea societății. Rolul opoziției politice este acela de a cenzura activitatea majorității parlamentare, de a informa și sensibiliza opinia publică cu privire la eventualele deficiențe, neîmpliniri sau chiar acte neconstituționale. Totodată, opoziția politică este cea care prezintă alternative sociale și politice la politica desfășurată de majoritatea politică, de guvernare. Mecanismul de funcționare
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
și Art. 177 al Tratatului Euratom. Conform acestor prevederi, Adunarea a devenit factor codecizional al autorității bugetare a CEE. Art. 144 al Tratatului CEE și Art. 144 al Euratom a confirmat dreptul garantat inițial prin Tratatul CECO Adunării de a cenzura și forța demisia membrilor Comisiei. Propuneri privind alegerile directe Tratatul CEE a susținut introducerea alegerilor directe pentru desemnarea membrilor adunării, căreia îi revenea și sarcina de a elabora un set de reglementări proprii pentru stabilirea regulilor și mecanismelor de alegere
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
adoptate; 2. împarte autoritatea în domeniul bugetar cu Consiliul Uniunii Europene, prin urmare poate modifica cheltuielile bugetare. În ultimă instanță, adoptă bugetul în întregime; 3. exercită un control democratic asupra Comisiei. Aprobă desemnarea membrilor Comisiei și are dreptul de a cenzura Comisia. De asemenea, exercită un control politic asupra ansamblului instituțiilor. Potrivit art. 35 din Regulamentul Parlamentului European, programarea legislativă a Uniunii Eropene se face prin consensul Parlamentului, Comisiei și Consiliului. În același timp, Parlamentul și Consiliul cooperează la elaborarea programului
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
terți". Trebuie amintit că anterior Tratatului Uniunii Europene, art. 173 CEE se aplica, formal numai Consiliului și Comisiei. Cu toate acestea, Curtea de Justiție, într-o hotărâre istorică 413 a statuat că și actele Parlamentului sunt susceptible de a fi cenzurate de către Curte. În ceea ce privește admisiblitatea acțiunii Curtea de Justiție a stăruit și a motivat pe două paliere în primul rând în ceea ce privește calitatea procesuală a reclamantei (o asociație) și, în al doilea rând, mai important pentru discuția de față, Curtea s-a
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
generală / consiliul general; * nu există atribuții generale, valabile pentru toate organizațiile parlamentare. Multe din aceste adunări au rolul de a asigura o mai bună difuzare la nivel parlamentar a deciziilor luate la nivelul organizației, alte organizații au rolul de a cenzura excesele de putere ale puterii executive, altele sunt veritabile foruri de dezbatere parlamentară, cu putere în a genera soluții la nivelul organizațiilor și al statelor membre; * organizarea internă a adunărilor parlamentare nu este uniformizată. Există, ca regulă, funcția de președinte
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de fapt neuroni centrali. Stimulii olfactivi ajung direct, fără cale ocolită, la cele mai intime mecanisme de comandă ale creierului. La celelalte organe de simț, cel vizual și cel auditiv, stimulii sunt evaluați prin etaje superioare ale creierului, sunt filtrați, „cenzurați” și abia apoi conduși mai departe. În cazul simțurilor auditiv și vizual avem nevoie de stimuli energetici de tipul luminii și al sunetului, pe când în cel al simțului olfactiv este suficientă simpla prezență a unei molecule pentru a produce excitarea
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
dorește o formă de extensiune a dialogului: cu existentul, cu alteritatea, cu identitatea. Un dialog amânat, de multe ori, Însă prin aceasta nu mai puțin autentic. Funcția compensatorie a jurnalului intim acționează și În zona dialogului absent. Incomplet și ezitant, cenzurat de durata și frecvența scrierii, această formă a comunicării grevează, În egală măsură, atât asupra timpului, cât și asupra persoanei. Jurnalul se dovedește, În cele din urmă, fie o non-soluție, fie o soluție parțială: nici un jurnal nu a Împiedicat vreodată
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalului Îl dau ezitările Între uzul privat și destinația publică, incertitudinea (singura incertitudine!) publicării sale83. Precaritatea textuală nu e, Însă, o piedică În devenirea literară. Marcat de strategia secretului, jurnalul intim Își construiește o identitate prin Înseși gesturile care Îl cenzurează, care Îi conferă statutul de operă neterminată și discontinuă. Chiar dacă a scrie Înseamnă a Înfrunta experiența discontinuului 84, enunțul jurnalului nu este izolat decât În aparență. El se leagă de toate celelalte enunțuri, trecute și viitoare, pentru că legea de funcționare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dintre paragrafele acestui jurnal, cum se întâmplă și în multe dintre poemele sale, indică același ambiguu dialogism: eu se adresează celuilalt eu, pe care îl numește „tu”. Teatralizarea „comunicării” se simte în pagini care ori exagerează sentimentul, emoția, ori o cenzurează: uneori o anume artificialitate plângăcioasă (paginile melodramatice despre moartea lui Nichita Stănescu), alteori o rigiditate de intelectual orgolios și egotist, puseuri de cinism (amintind de personajul lui Anton Holban, de care diaristul recunoaște că se simte atras). Lirism, poezie, cinism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
adresate. În majoritatea țărilor industrializate, poate chiar în toate, sistemele juridice sînt domenii sociale în care nu predomină prezumția de bună intenție întîlnită în turnul de fildeș academic și totuși atitudinea mincinoasă, lipsită de scrupule, specifică spionilor, atrage mai degrabă cenzura decît aplauzele. Domeniul este caracterizat de diversele cerințe în privința necesității sincerității și atitudinii față de minciună a persoanelor aflate în diferite posturi jurnalistice și a utilizării strategice a modurilor orale și scrise ale comunicării. Comentînd preferința pentru mesajul vorbit în defavoarea celui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parlamentul are controlul total asupra comisiilor, adică dacă numai Parlamentul decide componența membrilor comisiei, sarcinile și programul său. Din acest punct de vedere, sistemele de supraveghere din Marea Britanie și Canadaxe "Canada" pot fi privite ca fiind mai slabe, deoarece primul-ministru cenzurează rapoartele membrilor comisiei (În Marea Britanie) și decide numirea În funcție a membrilor 1. Puterea asupra bugetului este unul dintre instrumentele de supraveghere cele mai puternice ale Parlamentului. În democrațiile liberale, ca urmare a pricipiului „nici o taxare fără reprezentare”, parlamentul are
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
documentare serioasă, pot fi înregistrate, în sfârșit, și unele cazuri de transgresare și chiar de eludare, de către anumite redacții de edituri și reviste, ale unor dispoziții ale cenzurii: cărți destinate topirii, ascunse sau salvate într-un fel sau altul, capitole cenzurate din unele cărți, publicate fragmentar și cu titluri schimbate în reviste din afara razei vizuale vigilente etc.; la un nivel mai jos au existat și tranzacții, la mica învoială, între anumite redacții și autori, dispuși la compromisuri pentru a-și salva
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sub titlul Teoria della letteratura, în traducerea lui Marco Cugno. O notă la pagina 13 precizează această situație, total neobișnuită. Și cum poate fi definit și încadrat mai ales istoric literar faptul că prima ediție integrală a unei lucrări românești, cenzurate sub dictatură, apare în străinătate și nu în țară? 7. Precizările strict bibliografice de mai sus, încă sumare, au sensul de a completa și nuanța, pe cât posibil și cu bune argumente, imaginea rezistenței culturale. Diversitatea sa este, în orice caz
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai precară a o serie de valoroase publicații literare și științifice, subminate, dezorganizate, nepopularizate, abia tolerate, dovedește același clivaj existent între cele două culturi: oficială și reală. Secolul XX, de sub conducerea lui Dan Hăulică, este supus periodic atacurilor și presiunilor. Cenzura și alte forme de control îi întârzie apariția mult, la fiecare număr, hârtia adesea lipsește. Synthesis, buletinul anual al Comitetului Național de Literatură Comparată, cel puțin nici nu se difuzează în țară. Este imposibil să-ți procuri un număr dintr-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]