6,424 matches
-
aveau dedicații adresate lui Franz Weyergraf de către autori din care François nu mai citise altceva În afara acelor rînduri curtenitoare, cordiale, potrivite cu orice, pe care doar cernelurile și semnăturile te ajutau să le deosebești: cerneala neagră a lui C.F. Ramuz, cerneala mov a lui Daniel-Rops, scrisul neciteț al lui Saint-Exupéry, semnătura impozantă a lui Montherlant, steluțele desenate de Jean Cocteau. François era mîndru de biblioteca tatălui lui. CÎnd tatăl căuta o carte, François era cel care știa Întotdeauna unde s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Eu personal aș prefera mai întîi un act de identitate care să mă reprezinte, și apoi un telefon mobil... dar e mai probabil că voi avea mai repede telefonul... în definitiv, actul meu de identitate e scris de mine cu cerneală invizibilă pe cerul infinit... acesta e adevărul. Mai bun decît orice birocrație pămîntească... mai valabil și mai durabil decît orice hotărîre judecătorească... mai telepatic și mai eficient decît orice telefon mobil... Ce-i cu telefoanele astea, dom’le? m-am
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de o gară înspre alta, fără să te gîndești la destinație, să ai impresia că ai evadat înspre infinit, că te-ai eliberat de tot și să urmărești ore în șir sinele de oțel, luminile din depărtare și albastrul de cerneală al nopții... Sau dacă decolezi cu avionul, ce amețeală plăcută să te desprinzi de la pămînt, să te înalți, ce certitudine a plutirii... iar cu vaporul, imensitatea apei și a valurilor care clipocesc pretutindeni în jur, legănarea ușor de trecut cu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
din mijlocul paginii, subliniată în roșu, îi atrase atenția: J'insite donc sur mon accusation.' Porfiri puse cartea înapoi pe birou. Ridică prima pagină din teancul de hârtii. Observă că aceasta conținea - scrisă de mână flamboiant și de asemenea cu cerneală roșie - traducerea rusească a paginii la cere tocmai se uitase. În ea, porpoziția ' Insist deci asupra acuzației mele' era de asemenea subliniată. În traducerea rusească, cuvintele imediat următoare erau: 'Tatăl Credinței va fi distrugătorul Înțelepciunii.' Uimit de acestă afirmație ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
traducerii. Dacă nu este bună, tare mi-e teamă că nu vom fi în stare să te plătim deloc. ă Dar am nevoie de ceva bani acum. Disperarea agravă tonul lui Virginski. Dar își reveni repede. Pentru materiale. Hârtie... stilou... cerneală... lumânări. După un moment, Virginski adăugă: Etcetera. ă Etcetera? Despre ce etcetera poate fi vorba? zâmbi Osip Maximovici. ă Mâncare. ă Asta este cerșetorie, comentă Vadim Vasilievici. ă Ei bine, mai degraba aș avea de-a face cu un cerșetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Hai să vedem, dacă și mort, mai are talent de ventriloc. Desfăcu capacul ultimei sticle în care strecură vârful unei pipete lungi. Ținându-l deasupra eprubetei, dădu drumul unei ploi rapizi de picături. Pe loc, conținutul eprubetei deveni albastru ca cerneala. ă Ei bine, uitați-vă aici, spuse doctorul Pervoiedov. Govorov vorbește. Sau mai degrabă stomacul său o face. Capitolul douăzeci și unu Corespondența violetă lilac stationary Porfiri Petrovici stinse țigara și o aruncă în spatele său în timp ce deschidea poarta imobilului cu numărul 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
impresia că își pierduse dintr-o dată orice interes pe care îl avea în această conversație. Katia așeză tava pe măsuța de mahon joasă de pe care odată Porfiri servise ceai. Pe tavă se mai aflau un stilou și o călimară cu cerneală. ă Deci, pot scrie orice? spuse Anna Alexandrovna, așezându-se pe sofa lângă măsuță. Porfiri se înclină. ă Dar nu știu ce să scriu, se confesă ea. ă În cazul ăsta, vă sugerez, 'Îți amintești vara?', spuse Porfiri Petrovici. Anna Alexandrovna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un copil, Charlie le conduse pe fete și pe bătrânul chinez către o cămăruță ascunsă, din spate, unde se afla o instalație ciudată, construită de câștigătorul premiului MacArthur, Xu Bing, numită Lecția de caligrafie chineză. Înăuntru erau scaune chinezești, pupitre, cerneală pentru papirus și pene de scris lungi pe fiecare pupitru, pentru vizitatorii care doreau să testeze metoda inventivă de convertire a limbii engleze În semne ce imitau scrierea chineză. Charlie, expert În orice lucru legat de China, se arătă Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vreun șervețel dintr-un restaurant sau a semnăturii de pe extrasele de cont, nu mai scrisese nimic de mână de zece ani. Charlie se apropie de Kitty, ridică o pană, Îi luă mâna și Începu să-i explice. — Înmoi pana În cerneală și Încerci să scrii o literă dintr-o singură mișcare lungă. Ca să obții o literă frumoasă, e foarte important să-ți miști mâna cu grație și să faci pana să alunece pe papirus dintr-o singură mișcare. Kitty aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Charlie se Îndepărtă de Kitty și se așeză lângă Desert Rose. Când puse mâna peste mâna ei, Kitty o văzu tremurând și Îmbujorându-se, nemaiputând să-și ascundă emoția. I se părea că, dacă Charlie ar fi Înmuiat pana În cerneală și ar fi plimbat-o pe corpul ei gol, În loc de papirus, Desert Rose nu ar fi fost mai Încântată decât se arăta În acele clipe. Totul era mai Încărcat de erotism decât sexul Însuși. Șase litere, trasate Încet, una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
organe, așa sunt și În Tora, Înțelegi? Și așa cum În Tora sunt membre și articulații și organe, la fel sunt și În trupul omului, nu-i așa?“ „De acord.“ „Și rabbi Meir, pe când Învăța de la rabbi Akiba, amesteca vitriol În cerneală, iar maestrul nu zicea nimic. Dar când rabbi Meir Îl Întrebase pe rabbi Ismahel dacă făcea bine, acesta Îi spusese: Fiule, fii prudent În ceea ce faci, fiindcă-i o lucrare dumnezeiască, și dacă omiți numai o literă sau scrii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a parodiei mistice, Nordau relatează cum acest personaj se ”deghiza” cu o robă din satin neagru ori albastru, își tundea barba și părul, negre și dese, în forma tunsorilor vechilor babilonieni, uza în scrierile sale de caracterele gotice și folosea cerneală galbenă sau roșie și desena ca blazon distinctiv al personalității sale ”marcante” o coroană regală asiriană. Recuzita sa mai era compusă dintr-un arsenal ce îi susținea apartenența: un scut din argint, încoronat cu o diademă cu trei pentagrame, pe
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
limbaj plastic compun un întreg, o formă parcă desprinsă ușor aluziv din figurativ. Așa le-am perceput, așa le-am transpus în cele două lucrări ”Joc” și ”Fusta pepit”. Instrumentarul folosit în desăvârșirea experienței holotropice este unul divers. Culori acrilice, cerneluri și baițuti, creion și cărbune, toate dispuse în straturi suprapuse, consistente sau diluate. Muzica holotropică pare a fi abstractă, cel puțin așa mi s-a părut la prima audiție, însă treptat am constatat că ritmul relativ rece și ascuțit se
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
specialitatea bucătarului În fiecare vineri. — Dar de ce intrasem În magazin? Sandina rîde. Își deschide haina de vînt și Îl invită pe Wakefield să se uite. Pe deasupra unui buzunar interior se ițește capătul unei cutii de tăieței de sepie, negri ca cerneala. — E parte din jocul nostru. Întotdeauna șterpelesc cîte ceva. Și oricum, mă gîndeam că o să-ți placă locul. Conducînd În susul și În josul colinelor cu podgorii, Wakefield Își imaginează liniile de forță pe deasupra peisajului, legînd oamenii de cosmos acolo unde continentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
douăsprezece scrisori. Fac plicuri din hârtie groasă. Nu scriu pe coli albe, nu-mi place, scriu mai mărunt și mai subțire și iese neplăcut. Nu-mi place stiloul, am avut foarte multe, dar problema începe că m-am umplut de cerneală sau unele zgârie prea tare hârtia. Afară am avut și un parker, dar s-a rupt, deși știu că era destul de scump. Mai bine nu mai iau. schițele pe hârtie milimetrică La șapte mă trezesc, mă spăl, că altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
rimă? Poezia Când se miră, când întreabă, Și-i isteț nevoie mare. E într-una pus pe treabă Și-are mare căutare. Iar când s-a-nfrățit cu-o mână, Lecția nu o amână. Scoate texte la iveală Cu pastă sau cu cerneală. Am găsit și eu cărarea Și v-o spun pe cea mai dreaptă: Cine pune întrebarea Și răspuns mereu așteaptă? Eu n-am voie să vi-l spui, Dar e tot ca un părinte Peste toată clasa lui Și se
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Dragomirescu, directorul Convorbirilor critice, apostrofat cu insolență vulgară: „Opaițul Sămănătorului s-a stins de mult. Mai pe urmă, Mihalache Dragomirescu, înțelegînd că tăcerea îi prinde mai bine, și-a șters în păru-i grăsos penița ca s-o curețe de cerneală și hîrtia destinată criticelor sale a transportat-o la privată” (în Facla, an IV, nr. 32-46, noiembrie-decembrie 1913). Una dintre țintele favorite ale polemicilor lui Vinea este E. Lovinescu, împotriva căruia se dezlănțuie în diatribe violente; aparent contrariant (ambii comentatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu muchia ascuțită a cazmalei. Endō intra tot mai mult în apă. Pantalonii îi erau sfâșiați la genunchi și îi curgea sânge. Acesta se dizolva în apă precum cerneala neagră într-un lichid transparent. Strategia lui Endō era clară. Pământul de pe mal era tare, deci lui Kobayashi nu-i era greu să ridice cazmaua după fiecare lovitură. În apă lucrurile vor sta altfel și vor trebuie să lupte corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
morminte având deasupra cruci grosolane. Rotari m-a urmat tăcut, fără să se opună schimbării de direcție. Înăuntru era un bărbat care părea în vârstă, și asta poate numai fiindcă pătimise mult. Înmuia un penel într-un vas plin cu cerneală roșie și trăgea linii drepte și curbe pe peretele din dreapta, aparent fără nicio noimă. Avea părul cenușiu și lung până la jumătatea spinării, iar barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se știe dacă din pricina stirpei sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la rege poruncile pentru cancelarie, și i-am spus că voiam să-mi văd fiul. Ansoald și-a stăpânit cu greu bucuria și a dorit să-mi sărute mâinile, punându-mă în încurcătură. Degetele și fața îi erau mânjite de cerneală, și-și lăsase mustăți și barbă odată cu avansarea lui în postul de scrib. L-am luat cu mine la regina Gundeperga, și în timpul călătoriei am putut să aflu ce probleme avea și cum progresase. Mi-a cerut sfatul, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Regele are toată credința și dragostea mea, altceva nu-i sunt dator. Discuția asta am mai avut-o, dacă-mi amintesc, și chiar de mai multe ori. S-a apropiat de masă și a măturat de pe ea toate hârțoagele, vărsând cerneala și cutiile cu ustensile de scris, peneluri și pene. Mai înalt ca mine cu un cap leonin și apucând masa ca și cum ar fi avut de gând să mi-o arunce în față, a zbierat: - Vreau adevărul sau o să-ți culegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că școlile, teatrele, termele și băile erau locuri în care diavolul îi ispitea pe cei slabi de înger, regele le-a închis. În clipa în care a decretat că Satana pătrundea în pieptul lipsit de suflet al femeilor prin mijlocirea cernelii și a scrisului, curtezanele au început să se laude cu propria ignoranță. În ziua în care, în forum, sodomitul Marziale l-a acuzat de sodomie pe cinstitul Giulio, afirmând că-l iubea fără prihană pe Valerio, Ariberto a poruncit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un loc. Elio semnă cu un gest repezit, fără să discute. Zero Își mușcă buzele, căci fusese prea ușor - ar fi putut să-i ceară la fel de bine treizeci, poate chiar cinzeci, și tatăl său i-ar fi semnat. Cifrele de cerneală Întunecată se Înșirau pe hârtia albastră a Creditului Italian: 20.000.000. Semnat, Elio Fioravanti. De multă vreme Zero Își spunea că nu poți să-ți alegi părinții. Le ești distribuit lor ca un cadou sau ca o glumă proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi mult mai complicat. Nu era suficient să apeși - trebuia să dozezi, altfel jetul putea să pară slab sau prea abundent, confuz sau ilizibil. Dar dacă reușeai să-ți controlezi mâna, vopseaua țâșnea de parc-ar fi fost benzină sau cerneală. Câteva clipe cu ochii ațintiți În Întuneric, Maja ezită, cu sprayul În mână, nemișcată În fața vagonului din capăt, unde povestea fără sfârșit a lui Aris se Încheia fără a concluziona nimic - pur și simplu din lipsă de spațiu. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să aibă un sâmbure de adevăr, Gligore a sfârșit călugărit cu sila, iar de pe urma lui a rămas o însemnare în Cheia înțelesului a lui Varlaam, care se mai poate citi și azi în Biblioteca Academiei Române. Gligore a scris mărunțel, cu cerneală neagră, pe marginea cărții: Am cetit și eu această sfântă carte și fost-au de folos ce am aflat. Dar nimic nu m-a minunat în viața aceasta ca întâlnirea cu Omul Negru, care stăpânea Balta Icoanei, în anul 1794
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]