2,045 matches
-
de imaginea turlelor Văcăreștilor încărcate de nea, cu blânda frumusețe a celeilalte biserici, din fosta pușcărie, îndurându-și blajină ticăloasa ei omorâre, tăcută, maiestuoasă, copleșitoare ca o deschidere de ceruri. M-am așezat, într-un târziu, pe o bancă în chioșcul clopotniței. Funia lungă o înnodase clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână, ca și cum mă pregăteam să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână, ca și cum mă pregăteam să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să mă spânzur cu acea funie de clopot, în acel chioșc. Un gând năuc, zburătăcit ca fulgii care continuau să cadă. Am zâmbit, înduioșat de vedenia mea spânzurând de limba clopotului. O imagine ca oricare alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și spânzurat, tot trebuia să mă întorc la Ester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fetițe fusese, într-adevăr, prin fostul pasaj de pe locul actualului magazin „Muzica“. Nu mai exista când am venit eu în București. Richard își deschisese un alt vad și tot într-o florărie de pe-acolo. Mai avusese o sucursală la chioșcul de ziare de pe Academiei, din fața Facultății de Matematică. Lucra îndeosebi cu studente. Le avea pozele într-un album din care le arăta celor care rosteau o anume parolă, schimbată de la o săptămână la alta. Se consumase și un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dascălu începu să chițăie plimbîndu-și arma pe sub nasurile bătrânilor care-l priveau îngroziți. Căruntul îl apucă de braț. ― Hai, băiete! Celălalt își izbi o palmă pe frunte. ― Știu ce-o să-mi mai cumpăr cu banii mei! O fanfară! ― Și un chioșc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioșc nu faci nimic! ― Ai dreptate! Un chioșc cu muzică și fluturi albaștri. Am să-i învăț să danseze... ― E nebun! șopti înspăimîntat Șerbănică Miga. Ioniță Dragu i-l arătă din priviri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care-l priveau îngroziți. Căruntul îl apucă de braț. ― Hai, băiete! Celălalt își izbi o palmă pe frunte. ― Știu ce-o să-mi mai cumpăr cu banii mei! O fanfară! ― Și un chioșc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioșc nu faci nimic! ― Ai dreptate! Un chioșc cu muzică și fluturi albaștri. Am să-i învăț să danseze... ― E nebun! șopti înspăimîntat Șerbănică Miga. Ioniță Dragu i-l arătă din priviri pe Raul Ionescu. Inginerul zâmbea. ― Puțin... Se postase lângă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de braț. ― Hai, băiete! Celălalt își izbi o palmă pe frunte. ― Știu ce-o să-mi mai cumpăr cu banii mei! O fanfară! ― Și un chioșc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioșc nu faci nimic! ― Ai dreptate! Un chioșc cu muzică și fluturi albaștri. Am să-i învăț să danseze... ― E nebun! șopti înspăimîntat Șerbănică Miga. Ioniță Dragu i-l arătă din priviri pe Raul Ionescu. Inginerul zâmbea. ― Puțin... Se postase lângă telefon cu arma pe genunchi. În orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clădiri vor pleca la serviciul lor, dacă primele autobuze îi vor aduna pe primii pasageri, dacă vagoanele metroului vor vâjâi cu viteză prin tunele, dacă magazinele își vor deschide ușile și-și vor ridica obloanele, dacă ziarele vor ajunge la chioșcuri. La această oră matinală, în timp ce se spală, se îmbracă și-și beau cafeaua cu lapte de fiecare dimineață, oamenii aud radioul anunțând, extrem de excitat, că președintele, guvernul și parlamentul au abandonat orașul în zorii acestei zile, că nu există poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și, și unul și altul, radio și televizor, cu mici intervale, informează că, la ora șapte fix, va fi transmis un comunicat al șefului statului adresat întregii țări și, în special, așa cum era normal, încăpățânaților locuitori ai orașului capitală. Deocamdată chioșcurile încă nu sunt deschise, e inutil să se coboare pentru cumpărarea ziarului, la fel cum nu are rost, deși unii, mai moderni, încercaseră deja, să caute în rețea, cea de internet, previzibila ocară prezidențială. Secretismul oficial, dacă e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
demonstra cu ușurință, pe aceasta pe care ne aflăm, datorită unui drapel care din când în când, ca și cum ar lua pulsul, se ițește pe deasupra abundentului râu de capete. Nimeni nu s-a dus la serviciu. Ziarele s-au epuizat la chioșcuri, toate aveau pe prima pagina perorația președintelui, pe lângă o fotografie făcută în timpul citirii acesteia, probabil, judecând după expresia îndurerată a chipului, în momentul în care spusese că vorbea cu inima deschisă. Puțini erau cei care pierdeau timpul citind ceea ce știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pic la o parte perdeaua și se uită afară. Piața avea aspectul obișnuit, oameni care treceau, trei persoane așezate pe o bancă la umbra unui pom, terasele bodegilor cu clienții lor, vânzătoarele de flori, o femeie urmată de un câine, chioșcurile de ziare, autobuze, automobile, peisajul de totdeauna. Plec, se hotărî. Se întoarse la masă și-l sună pe șeful de cabinet, Trebuie să dau o raită pe aici, spuse el, comunicați consilierilor care se află în clădire, dar numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
afară, mai mult nu era nevoie, într-un fel se afla acolo de împrumut, el, nu portarul. Felinarele de pe străzi erau încă aprinse, magazinele aveau să mai zăbovească mai mult de două ore până să deschidă. Căută și găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele se stinseră, lăsând orașul cufundat, pentru câteva momente, într-o ultimă și scurtă obscuritate, imediat risipită când ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cufundat, pentru câteva momente, într-o ultimă și scurtă obscuritate, imediat risipită când ochii se obișnuiră cu schimbarea, iar lumina albăstruie a primelor ore ale dimineții coborî pe străzi. Sosi camionul distribuției, descărcă pachetele și-și continuă ruta. Vânzătorul de la chioșc începu să le desfacă și să aranjeze ziarele în funcție de numărul de exemplare primite, de la stânga la dreapta, de la cel mai mare la cel mai mic. Comisarul se apropie, dădu bună ziua și spuse, Dați-mi din toate. În timp ce vânzătorul i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spuse, Dați-mi din toate. În timp ce vânzătorul i le punea într-o pungă de plastic, se uită la șirul de ziare, cu excepția ultimelor două, toate aveau fotografia pe prima pagină, sub titluri scrise cu litere enorme. Dimineața începea bine pentru chioșc, un client curios și cu posibilități, iar restul zilei, anticipăm deja, nu avea să fie diferit, toate ziarele aveau să se vândă, cu excepția acelor două grămăjoare din dreapta, de unde nu aveau să fie cumpărate mai multe decât de obicei. Comisarul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făcut decât să cumpere ziarele și, tocmai gândindu-se la asta, s-a culcat ieri devreme, nu ca să se odihnească cât avea nevoie și să ajungă la timp la întâlnire la postul șase-nord. Felinarele de pe stradă sunt aprinse, vânzătorul de la chioșc tocmai a ridicat obloanele, începe să așeze revistele săptămânii și când termină treaba asta, ca un semnal, felinarele se sting și apare camionul distribuției. Comisarul se apropie când vânzătorul încă aranjează ziarele în ordinea pe care deja o cunoaștem, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și alta și, în egală măsură, opusele lor, dar comisarul preferă să-l vadă ca și cum ar fi fost o mică lanternă pusă la ieșirea din valea umbrelor ca să-i conducă pașii mâhniți. Dați-mi din toate, spuse el. Vânzătorul de la chioșc zâmbi în timp ce se gândea că, din câte se vede, câștigase un client bun pentru viitor și-i înmână punga de plastic cu ziarele înăuntru. Comisarul dădu roată cu privirea în jur în căutarea unui taxi, așteptă în zadar aproape cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru că în spate lor se afla ascuns un lanț interminabil de necunoscute, dintre care ultima, probabil, nu avea soluție. Oricum ar fi, nu avea rost să-și facă iluzii mari, ziarul nu avea să se afle pe parcursul întregii zile în chioșcuri, putea chiar să și-l imagineze pe ministrul de interne țintindu-l cu arma posedat de furie și strigând, Prindeți-mi-l pe căcatul ăla imediat, aflați cine a fost acela care a divulgat aceste informații, ultima parte a frazei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
divulgat aceste informații, ultima parte a frazei o adăugase la discurs în virtutea inerției, știa el prea bine că numai de la un singur om putea să fi plecat indiscreția și trădarea. În acel moment hotărî comisarul că avea să facă turul chioșcurilor până unde îi ajungeau puterile, ca să verifice dacă ziarul se vindea mult sau puțin, ca să vadă figura oamenilor care îl cumpărau și dacă mergeau direct la știre sau se pierdeau în frivolități. Trecu rapid cu privirea prin cele patru ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
face patru, dacă ieri ai făcut aia, azi ai făcut asta, și cine are îndrăzneala de a se îndoi că una trebuie neapărat să ducă la cealaltă e împotriva legalității și a ordinii. Mulțumit, plăti nota și plecă. Începu cu chioșcul unde el însuși cumpărase ziarele și avu satisfacția să vadă că grămada care-l interesa scăzuse deja destul de mult. Interesant, nu, îl întrebă pe vânzător, se vinde mult, Se pare că un post de radio a vorbit despre un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pare că un post de radio a vorbit despre un articol care apare aici, O mână spală pe alta și amândouă spală fața, spuse misterios comisarul, Aveți dreptate, răspunse vânzătorul, fără să vadă legătura. Ca să nu piardă timpul în căutarea chioșcurilor, comisarul întreba la fiecare unde se afla următorul cel mai apropiat și, poate din cauza aspectului său respectabil, îi dădeau mereu informația, dar se simțea clar că fiecăruia dintre acei vânzători i-ar fi plăcut să-l întrebe Ce are celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poliției, directorul îl informă pe ministrul de interne, ministrul aduse situația la cunoștința șefului guvernului, șeful guvernului îi răspunse, Nu e problema mea, e a dumneavoastră, rezolvați-o. Atunci s-a întâmplat ceea ce era de așteptat, sosind la al zecelea chioșc, comisarul n-a găsit ziarul. Îl ceru făcându-se că era cumpărător, dar vânzătorul spuse, Ați venit târziu, le-au luat pe toate acum mai puțin de cinci minute, Le-au luat, de ce, Umblă și le adună de peste tot. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aveau bază, nici motiv să existe. Se sculă, se bărbieri, se spălă ca de obicei și ieși cu gândul la cafeneaua unde în ajun luase micul dejun. În trecere cumpără ziarele, Credeam că azi nu mai veniți, spuse vânzătorul de la chioșc cu cordialitatea unui cunoscut, Lipsește unul, observă comisarul, N-a ieșit azi, iar firma de distribuție nu știe când se va publica din nou, poate săptămâna viitoare, se pare că le-a căzut pe cap o amendă din acelea grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
început. Oriunde se va fi aflat Carolina Carolina, singura limbă vorbită acolo era engleza. Acum, în timp ce ne făceam plimbările în sus și în jos pe Seventh Avenue, trecând pe lângă curățătorie, pe lângă magazinul alimentar, pe lângă brutărie și salonul de cosmetică, pe lângă chioșcul de ziare sau cafenea, era asaltată de o pletoră de limbi diferite. Auzea spaniolă și coreeană, rusă și chineză, arabă și greacă, japoneză, franceză și germană, dar, în loc să se arate intimidată sau perplexă, ea exulta la auzul varietății de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu fir auriu. În centrul gheții, lângă catargul cu steag, stăteau câțiva aghiotanți. Așa o să facă și el când o fi mare, o să se facă patinator sau marinar. Într-adevăr, perechile începeau să se adune. Venise și fanfara militară, în chioșc, iar patinatorii încercau să alunece în ritmul muzicii. La-la-la-la la... la-la... la-la... la-la-la-la-la... la-la... la-la. Făceau piruete, luau viteză, iar un domn ofițer mergea cu spatele. Nicu râdea și țopăia când cădea vreunul, prea era caraghios cum dădea cu fundul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
munca. Tu, doar, cu pofta rodului muncii altora. D-aia zic, de-o poftă, măcar o perjă și un măr. Nu. Nimic. N-auzi? Drum bun. Unde, drum bun? La bar. Acolo, drum bun; și, alături, vezi că este un chioșc, unde să găsesc și mere, și perje, din aceiași pomi. Gustă, de acolo, dacă ți-i atât de a gusta! Scrisoare deschisă lui Vasile Apati pe motiv că nu mai are ce mânca, un Vasile Apati, de prin părțile Satului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nevăruit de cînd lumea s-a făcut lume. Era cam la fel ca și la Consiliul Județean Iași, doar că era mai puțin circulat. Șeful nu prea era vizibil salariaților, dar era cam prea vizibil printr-o crîșmă dintr-un chioșc situat pe malul rîului Nicolina. Dar asta se întîmpla în afara orelor de program. Guran bate cu inimă în ușă și aude clar cuvîntul "intră". Deschide ușa și observă că nu produce nici un efect asupra șefului. Acesta era cu spatele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]