4,544 matches
-
plozii, primeai la două camere în Olinescu (n.a. cartier în Dorohoi). Am crescut cu gustul libertății, chiar dacă uneori am plătit pentru ea, ca orice adolescent certat cu regula. Am chiulit și am cântat prin parcuri, visând să am cândva o chitară nouă. Am crescut și m-am bucurat enorm când am ajuns să cânt pe scena Stufstock, trei ani la rând. Dintre toate concertele anului, ăsta era cel mai iubit și pe departe cel mai prost plătit, dar aveam senzația că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
din sentimentul național al tinerimii române parcă s-a pierdut odată cu prostituarea Stufului. Trist. Pun mâna pe balalaică și exersez: cântecu’ ăsta-i despre voi,... fiindcă nenea organizatorii sunteți niște boi. Parol. rockin’ by myself Sunetul instrumentului Dumitru UNGUREANU Prima chitară pe care am văzut-o și-am ținut-o în mână era o imitație de Gibson, poate chiar un Epiphone rătăcit dincoace de cortina de fier. Memoria mea nu păstrează numele,™. Inima și simțirea n-au uitat însă forma, sunetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
cortina de fier. Memoria mea nu păstrează numele,™. Inima și simțirea n-au uitat însă forma, sunetul și senzația produsă la contactul epidermei copilului de 12 ani cu rotunjimea lemnului lăcuit, catifelat, nici vibrația coardelor întinse peste doză. Era o chitară electrică, dar avea și cutie de rezonanță cum au cele acustice, zise și reci. Deși în 1968 satul nu se electrificase, vărul Nicu o făcea auzită printr-un radio Telefunken cu difuzor de 3W, dotat cu diodă ce afișa o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
micii și miticii“, cum ni se spunea - se datora faptului că Nicu tocmai învăța să scoată note, armonii sau riffuri, și abia peste un an cânta binișor. Unchiul Golea și tata suportau cu destulă indiferență și necurmat umor schelălăitul bietei chitare. Unchiul Ioniță răbda numai în perioadele când era beat (tot mai rare de când se căsătorise a doua oară). Scos din pepeni, excedat de lipsa autorității ce credea că i se cuvine, și la care se aștepta după moartea bunicului, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
cuvine, și la care se aștepta după moartea bunicului, se apropia de gardul ce despărțea curtea lui de bătătura unde noi hălăduiam la umbra unui zarzăr, și zbiera: „Termină, bă, odată cu crăoneala-aia, că vin și ți-o sparg în cap!“ Chitara sau radioul, cine știe ce stârnea furia bărbatului înalt, solid, aspru și neîndurător, câteodată violent. Țineam instrumentul în palme cu neîndemânarea dată de lipsa profesorului sau de frică să nu-l stric. Îmi plăcea culoarea gălbuie a suprafețelor fine, îmi plăceau cheile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
culoarea gălbuie a suprafețelor fine, îmi plăceau cheile nichelate, cu mecanismul melcat ce scârțâia ușor la rotire, când se acordau corzile, îmi plăcea sunetul cutiei de rezonanță și sunetul pietricelelor pe care le scăpam intenționat în interior și apoi clătinam chitara să aud cum zdroncăne ceea ce băgasem acolo. Până m-a prins Nicu și mi-a interzis să pun mâna pe lucrul său, ce nici nu era propriu-zis al său, ci al unui coleg din școala profesională unde vărul terminase anul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Până m-a prins Nicu și mi-a interzis să pun mâna pe lucrul său, ce nici nu era propriu-zis al său, ci al unui coleg din școala profesională unde vărul terminase anul I c-o singură corijență. Am văzut chitare asemănătoare la Elvis Presley, George Harrison, Eric Clapton, John McLaughlin, în fotografii sau în concerte înregistrate și ajunse la noi pe căi întortocheate. Martin Gore folosea una la fel, anul trecut, în turneul Play The Angel. Aceea adusă de vărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
un articol tehnic. Am fobia tehnicii, am experiența specializării ce degradează și chiar elimină sentimentul, intuiția, sângele ce transportă știți voi ce... Iar despre distincția tehnicitate+acuratețe vs tușeu+sentimentul transmis/generat de interpret există o bibliotecă de opinii. Avantajul chitarei s-a arătat în seara când, anul următor, Nicu l-a învățat pe Lică Țiganul, lăutarul satului, să cânte la vioară Ob-La-Di Ob-La-Da. Lemnul instrumentelor făcea ca „limba“ vorbită să fie comună, iar bătrânul viorist a prins din zbor, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
fani adevărați, care cântă și dansează chiar și sub ploaie. Pentru că știu și versurile, sunt răsplătiți: ploaia se oprește după vreo trei melodii. Bucuria e fără margini. „Totul e Jethro-Tull-izat!“ Flautul fermecat al lui Anderson e uneori înlocuit de o chitară de mici dimensiuni, alteori de muzicuță. Când suflă în flaut, Anderson icnește, oftează, se strâmbă la public ca un mic demon, care simte că a cucerit cetatea. Aqualung din ’71, într-o nouă versiune, cu flaut și un nou aranjament
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
trebuie să sune un concert în surround, cu instrumentele și vocea plasate acolo unde s-au aflat, cu atmosfera sălii în background și cu momentele de excepție reliefate multi-canal fără distorsiuni sau disonanțe. De referință va fi pasajul cântat la chitară cu arcușul, unde riffurile punctează parcă secretele unei camere fantastice. Sunetul pulsează gentil și viguros, imprevizibil și așteptat, plin de rafinament și bogăție. Sigur, basul putea fi mai pronunțat sau mai rotunjit, vocea o idee mai în față, iar chitara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
chitară cu arcușul, unde riffurile punctează parcă secretele unei camere fantastice. Sunetul pulsează gentil și viguros, imprevizibil și așteptat, plin de rafinament și bogăție. Sigur, basul putea fi mai pronunțat sau mai rotunjit, vocea o idee mai în față, iar chitara nu se strica mutată pe alt canal când cerea scena. Astea sunt, din partea mea, pretenții de chibiț. Sau poate nemulțumiri de fan care prea mult a așteptat. În fapt, știu cât de greu se lucrează o astfel de sonorizare, câtă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
semnalează / atrag interpretarea non-propozițională: adverbele împreună, respectiv, fiecare: (18) a. Ion și Maria au dansat împreună. - enunțul nu poate să provină dintr-o structură bipropozițională: Ion a dansat și Maria a dansat (împreună); b. Ion și Maria au cântat la chitară, respectiv la pian. - dacă enunțul provine dintr-o structură bipropozițională (Ion a cântat la chitară și Maria a cântat la pian), ar trebui explicată apariția sau inserarea adverbului respectiv; c. Ion și Maria au trei mere fiecare. - dacă enunțul provine
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
împreună. - enunțul nu poate să provină dintr-o structură bipropozițională: Ion a dansat și Maria a dansat (împreună); b. Ion și Maria au cântat la chitară, respectiv la pian. - dacă enunțul provine dintr-o structură bipropozițională (Ion a cântat la chitară și Maria a cântat la pian), ar trebui explicată apariția sau inserarea adverbului respectiv; c. Ion și Maria au trei mere fiecare. - dacă enunțul provine dintr-o structură bipropozițională (Ion are trei mere și Maria are trei mere), ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
își clocește punga cu ziarele, scrierea la etapa nigrido, Urmuz o voma pe germenii viitorului, fără haz, tinichele ambulante Dealurile Istriței, în locul Cloștii cu puii de aur, marea comoară în ziare, tezaurul tracic găsit la bulgari, Buzău montaniarzii apucă gîtul chitarei și muntele a fost aici, în tren! în gară greieri, saci poștali pe telecar și pe remorcă stînd să se reverse, șoferul atîrnă și el de obez, periferii spre Făurei, muncitori în secție la parter, mescalina stimulilor, cît de oarbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ei! l-am văzut aicea și mi-am făcut vînt, l-am luat și eu așa! taci din gură, Liliana, nu mai vorbești nimic! ai scris despre mine, pentru mine e de ajuns! excursie de elevi, educatoarea evanghelică, ungurește, folosește chitara drept stindard, geamurile aburite, depuneri între ele, în filmul despre Truman Capote mitul scriitorului închis în mit, trăit cotidian, tot așa și legea noastră, vorba comună supracodificare, cînd îți iei și tu chitara cu tine o iau toți, cînd nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
excursie de elevi, educatoarea evanghelică, ungurește, folosește chitara drept stindard, geamurile aburite, depuneri între ele, în filmul despre Truman Capote mitul scriitorului închis în mit, trăit cotidian, tot așa și legea noastră, vorba comună supracodificare, cînd îți iei și tu chitara cu tine o iau toți, cînd nu, n-o ia nimeni! o s-avem cîntece religioase, pe maghiară, ora 13,02 Toplița, Gălăuțaș, bănuiai closetul mizer, dar după aceea te-ai mai putut mișca, "fazan" pe animale, aici, în voi, consum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tine? " Am plecat de dimineață la ora 6; a a fost un drum foarte obusietor dar a fost plăcu[t] când am mers prin munte. Și am jucat cărți cu niște băieți. Prin tren au trecut niște [tineri] cu o chitară; un clopoțel și unul cu o cutie care pătia în ea, și un altu strângea bani. Cânta colinde frumoase mea plăcut forte mult și am pus și eu un ban." Am fost cu ea și la dus, în același vagon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
e un raport făcut la nivel de județ, nu la nivel național. D.T.: Mai era o chestiune: era o circumspecție, folk-ul era privit ca o mișcare rebelă, cu cantautori, interpreți individuali, greu controlabili, se multiplicau. Apărea unu cu o chitară și zicea că face folk, puțini erau cu cântece la adresa Tovarășului și Tovarășei; or, linia era aceea de a-i preamări. S.B.: De înțeles aici, dar de ce au exclus și ansamblurile folclorice? Și partidul, în acest raport, în plenară, în
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Ies din cămin în zăpada proaspătă, de jumătate de metru, și mă "spăl" pe mâini... E mai cald afară decât în cameră. Așa că le spun fetelor că mai bine ar fi să facem o cântare la "Balenă". Jenny își ia chitara... Pe nerăsuflate în jurul nostru se adună câteva zeci și apoi sute de colege din celelalte cămine. Cântăm cântece deocheate, de studenție, dar și profund subversivul Deșteaptă-te, române! și cântece de oaste pe care batem, sâmbătă de sâmbătă, pas de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și se impunea o mobilizare masivă. D. T.: Da, și de aceea se și menționau lucrurile negative în acea informare, pentru că de acum veneau sarcinile pe acest domeniu. La nivel de Centru erau artiști izolați, unul știa să cânte la chitară, altul la un alt instrument etc. Nu erau niște structuri care să fie organizate la nivel de facultăți. Și eu am preluat această situație chiar în 1979, deși un cadru exista: "Gaudeamus". Iar un proiect pe care mi l-am
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cercuri pe specialități distincte. Menționăm cineclubul "Optim 960", radioclubul studențesc, Recording-Club, clubul de bridge, clubul de jazz și clubul dezbaterilor politico-ideologice precum și 11 cercuri: de artă plastică "Atelier", de grafică și afiș, de cultură cinematografică, de vioară și acordeon, de chitară clasică, foto, folclor coregrafic, filozofie, cercul ideilor dramatice și cercul "Cosmos 2000""6. În enumerarea premiilor apar nume cunoscute: Mihaela Popescu (folk), Grupul Divertis, Florin Constantin, Toni Grecu, Silviu Petcu, Dorin Popa, Sorin Antohi, Opinia studențească, Dialog, Radu Andriescu, Dan
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ce mintea omului a zămislit mai de preț în veacurile trecute. Simt cum neuronii clocotesc, dornici să se ia la trîntă cu veșnicia, să producă ceva strașnic, ce n-a văzut Parisul. Fiecare mușchiuleț este încordat ca o strună de chitară mexicană, gata-gata să plesnească de atîta solicitare. Ochii mei privesc pixul și așteaptă ca acesta s-o ia razna și să aștearnă aur curat pe hîrtie, aur generat de neuronii mei aflați într-o teribilă mișcare browniană, adică mai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să mă-nțelegi; Dar când ne vom cunoaște bine, Vom fi bătrâni, vom fi moșnegi. Mă vei uita că-s prea departe Și pentru prea mult timp pornești: Mă vei uita, căci și uitarea E-nscrisă-n legile-omenești. Numai un murmur de chitară Îți va trezi păreri de rău; Și vei gândi întâia-oară La cel ce te-a iubit mereu. Cântece care dădeau farmecul vieții: să gândești, să iubești, să întâlnești la tot pasul ceea ce este frumos. Fără cântec, fără poezie, fără o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Instrumentele folosite În ordinea frecvenței sunt: vioara, (inclusiv un tip de vioară improvizată, de fapt o violă cu arcușul În semicerc sau cu șase coarde), lăuta, țambalul, acordeonul (preluat din muzica germană), basul (așa numesc lăutarii violoncelul și contrabasul), cobza, chitara, cimpoiul, fluierul din lemn de salcie, de plop tremurător sau de trestie (tip flautul lui Pan), tamburina (folosită de ursari), clarinetul. Muzica lăutărească conține multă improvizație (de aceea În prezent unii lăutari rromi au ales jazz-ul, arta improvizației și
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
În taraf sau În formație; - are drept ocazii și locuri: nunți, hramuri bisericești, hore, praznice, hanuri și cârciumi, bâlciuri, serenade și, mai nou, chiar campanii electorale; - nu presupune cunoașterea notelor muzicale; - instrumente folosite sunt: vioara, lăuta, țambalul, acordeonul, basul, cobza, chitara, cimpoiul, fluierul din lemn de salcie, de plop tremurător sau trestie, tamburina, surla și clarinetul. Caracteristicile muzicii lăutărești sunt caracterizate de: - spontaneitate; - diversitate;ritmurile suple și combinate; - ample valențe interpretative; - natura transpozitivă;folosește așa-numita „gamă țigănească”. Astăzi meseria de
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]