2,486 matches
-
mă-ntorc la baie. Scotocesc prin lenjeria adunată peste săptămână în coș până dau de-un sutien murdar de-al soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să-mi aprindă noi fantezii. — Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă cupele mititele ale sutienului lui Hannah, când, deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să scuture de pe el foamea și cheful de harță, să se elibereze și să fugă cât mai departe, ascunzându-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac pe celălalt să clipească des, frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu corzi de pian ca să le fie mărite astfel chinurile. Cât ar fi putut rezista el torturii? Mult? Puțin? Habar nu are. Nimeni nu știe asta. Important este cu cât curaj înfrunți până la capăt asemenea încercare. Croncănind, un cârd de ciori punctează orizontul ca să dispară lent în colțurile întunecate ale pădurii. Înregistrează automat, pașii cadențați care scrâșnesc ritmic pe zăpada înghețată a aleilor. Schimbarea gărzilor. Este deja ora optsprezece. Trece repede de la un gând la altul, surprinzându-se că se întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răniții, la fel de numeroși, ale căror gemete se aud neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde. Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sâsâi un cântec vechi, auzit în copilărie, pe vremea când radioul încă nu fusese interzis. Cântecul va pluti pe oglinda bălții ca un abur, va mângâia urechile patrulelor din apropiere și se va împleti cu țârâitul insectelor. Deasupra copacilor, o cioară va descrie cercuri largi și din ce în ce mai joase. Deodată, santinela se va opri din cântat. La fel și greierii. Apoi un trup se va prăbuși cu zgomot în apă, înroșind-o. Gâzele sar în toate părțile. Se dă alarma. Niște lunetiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
joase. Deodată, santinela se va opri din cântat. La fel și greierii. Apoi un trup se va prăbuși cu zgomot în apă, înroșind-o. Gâzele sar în toate părțile. Se dă alarma. Niște lunetiști au fost văzuți dispărând în tufișuri. Cioara croncăne și dispare în nori. Toată tabăra prinde viață; soldații ies de peste tot, din barăci, din șoproane, din tranșee. Panica se umflă, crește, așteaptă ca cineva să o potolească. Unii trag la întâmplare, doborându-și chiar proprii camarazi. Alții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Hanul lui Topor, care era nu departe de casa lor, pe Sărărie, un loc celebru de popas pentru toată lumea: cărăuși, căruțași, hamali, funcționari, scriitori etc. Aici, la han, comanda niște fleici în sânge și-i striga țiganului cu scripca:Cântă, cioară, pe aceea: “Izvoraș de apă rece” și altele, unele chiar măscărăcioase, la adresa unor femei puturoase sau a unor adversari vecini, mai buni sau mai puțin răi ca el. De multe ori Ecaterina venea singură acasă și-i striga: „Mitică, șanțurile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ușurința care mă cuprindea, și de fiecare dată o pierdeam. Ziua de duminică ajunsese singura rază de soare care mai răzbătea până la mine. Duminicile ne înșiram pe băncile înguste de lemn ale micii capele amenajate în cadrul căminului studențesc ca niște ciori pe un fir de telegraf într-o zi ploioasă de noiembrie, așteptând cu emoție ca Père Joseph să ne picure încă o dată balsam pe sufletele păcătoase. Eu stăteam întotdeauna între Dana și chinezoaica Xiao Yu, care pierduse la divorț custodia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu lătratul și să se lase mângâiați, urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul vulturilor negri (așa botezaserăm ciorile) în jurul leșurilor de fețe palide care împânzeau, eram convinși, câmpul acela de la marginea Bucureștiului și puteam să ne imaginăm că dincolo de Valea Argeșului, acolo unde oamenii mari susțineau că 368-ul ar avea ultima stație, se întinde teritoriul umbrelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar fi îndurat să stea, cu acest prilej, departe de dânsa. Cu puțin timp înainte de a se însera, a ajuns și acasă. Fulguiala s-a oprit, dintr-o dată, așa cum s-a și pornit, și, cerul din nou a devenit senin. Ciorile în stoluri dese, venite din pădurile de la marginea orașului, se aciuiau asupra nopții, în copacii mai înalți ori pe blocuri. Seara căzu repede, urmele soarelui și așa slab, se sterse pe data... Odată cu înserarea se auziră și primii colindători... Copii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acasă... Aștepta noaptea... tot noaptea era singurul său bun sfetnic. Nu mult după aceea se auziră primii urători... Erau urătorii cei mai mititei, care deschideau marea sărbătoare. Seara cădea repede, urmele soarelui și așa slab, se șterse îndată. Stoluri de ciori venite de la marginea orașului, făceau a ninsoare. La ușa lui Iorgu, doi copii mărunței urau cu clopoțelul... ” Aho, aho, copii și frați... Stați puțin și nu mânați Lângă boi v-alăturați... Mâine Anul se’noiește Plugușorul se pornește Și începe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tot mai blânde care învăluie dealurile și văile. Pâlcurile de copaci din cimitir sunt ca niște tablouri în rama cerului albastru... toate culorile se întâlnesc în ele. Zburătoarele, oaspeții de vară, s-au călătorit rămânând lumea gălăgioasă a vrăbiilor și ciorilor. Ți se pare că plantele se pregătesc de moarte... unele uscate, altele despuiate de podoaba frunzelor, așteaptă somnul de iarnă... toate, toate se desfășoară după înțeleapta orânduială a Marei Creații. Tristețea lor răspândește melancolie... vrajă, asupra întregului pământ, pătrunzând și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
răsfrânge lumina purpurie din zeci de ferestre. Castele de apă, având în vârf un fel de farfurii zburătoare. Sate de țigani, cu corturi jerpelite la margine și coviltire de polietilenă. Stâlpi de înaltă tensiune tăind cîm-pul în diagonală, încărcați de ciori. Alte mașini în față și-n spate, depășindu-se unele pe altele ca într-un fel de joc. La ca-setofon - dragul meu Joe Dassin. Și mereu aer proaspăt și rece pe obraz, de pe geamul întredeschis. Apoi orașul, anunțat de aglomerările
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întorceau ochii rotunzi după marele fluture catifelat din pieptul Ginei, care încă mai fâlfâia din aripile moi. Dar altfel rămâneau nemișcate, fiecare pe bucățica sa de lemn. Sânt mani tucani ji lari ilari îmi venea în minte, privind toate acele ciori vopsite, cu paiele ieșind prin cîte-o crăpătură, cu ciocurile șui, butucănoase ca ale tucanilor și ale păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mama. Dar eu nu-i prea iubeam pe nici unul din ei. Pe la trei și jumătate s-au înființat și fetele, cu câteva hârlețe după ele. Era cald, caniculă, și cârpa violetă atârna lălâie în vârful bățului, ca o sperietoare de ciori. Am smuls-o și ne-am apucat să săpăm, după ce ne-am convins că nu ne vede nimeni. Mulți dintre băieții vecinilor erau plecați la țară, alții ieșeau la fotbal, pe altă stradă, abia pe seară, așa că eram iar singure
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi, înfiorate și tremurând încă de parcă ar fi deținut ceva incomunicabil și care totuși se revela prin limbajul sudorii și frisoanelor. Nici una, totuși, nu era conștientă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
felinar, în întuneric, ne apăru înainte o reclamă susținută de doi stâlpi. Alături de reclamă, un pumn cu degetul arătător întins, ieșind dintr-o manșetă și dintr-o bucată de mânecă, prinse strâmb de un copac. Pe deget, se plimba o cioară, și de sub gheruțele ei se scutura zăpada. Am întrebat-o pe Zinocika dacă nu-i este frig. - Mă simt minunat, a replicat ea. - Spune și tu, nu-i minunat? Încălzește-mi mâinile. Mi-am desprins mâna amorțită de la umăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
știu să răspundă. Tată, tu cred că ai răspuns la orice întrebare. Nu chiar, uite una auzită cu ani și ani în urmă la televizor, la care n-am aflat încă răspuns. Ce întrebare ? Cum se cheamă pomul care face ciori? Ana îl sărută și cu Toni după ea plecă în camera ei. După-amiază, cu Ana și Toni alături, stăteau pe băncuța de sub nuc. Observă un om care se oprise la gard. Bună ziua, vecine! Bună ziua! De mult voiam să-ți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
revăd întipărită prin colțuri de casă de pe vremuri sau monumentele astea urâte care amintesc de cei împușcați prin te miri ce "locații", vorba unuia, din primu' război, cu un soi de vultur cocoțat pe un stâlp care seamănă cu o cioară: și pe laturile lui cei care s-au prăpădit. Colegii din armată ai moșului meu puși pe nații: unguri, nemți sârbi, români, fiecare pe o parte a stâlpului. Și cum zic, istoria stătea la uliță. O întreb cum a fost
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
s-au bucurat sufletul meu în adânc și s-au uns cu untdelemnul veseliei băierile inimei mele. Despre partea mea, a lui Moș Iftime Talpa-Lată, veți ști numai că tot mă ustură piciorul și vă duc dorul și vă trimit cioarelor în crucea hotarelor pentru că nu-mi scriserăți din câte s-a întîmplatără arih în dan tătară. Fiindu-mi teamă că, de lene și de frică de cheltuială mare și ruină, nu veți merge nici unul să cumpărați mărcuță (dedea-v-aș
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ia decât de la comună. * Școala de fete din Podul Lung N-o 5 umedă. Sărărie. Școala de fete. Casa în care se află școala. Adresa prim[ăriei] 8399. * Com. Șipotele 67 Andrieșenii, a statului, posesia: Nicu Andronic și Marcu Brociner Cioara " " Balasinovici [Bugetul comunei: ] Chișcărenii (Cioara) Primar 1800 [plus] 600 diurnă Drăgăneștii, propr. Ghițescu [posesia: ] Corjăscu Const. 3 ajutoare: 900 a 300 l. n. Glăvăneștii, " statului, " Vas. Coroiu Notariu 900 [plus] 300 diurnă Oneștii " Const. Ghica, o ține singur Aj. de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de fete din Podul Lung N-o 5 umedă. Sărărie. Școala de fete. Casa în care se află școala. Adresa prim[ăriei] 8399. * Com. Șipotele 67 Andrieșenii, a statului, posesia: Nicu Andronic și Marcu Brociner Cioara " " Balasinovici [Bugetul comunei: ] Chișcărenii (Cioara) Primar 1800 [plus] 600 diurnă Drăgăneștii, propr. Ghițescu [posesia: ] Corjăscu Const. 3 ajutoare: 900 a 300 l. n. Glăvăneștii, " statului, " Vas. Coroiu Notariu 900 [plus] 300 diurnă Oneștii " Const. Ghica, o ține singur Aj. de not. 600 Plugarii " " " " " II " " " 600
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
se șterge cu batista la gură, lasă, își zice, că-i destul de gras și așa, și tot își ia el singur, când iese la Cișmigiu, plăcintă cu brânză... Merge încovoiată, a trecut de grădinița unde vara joacă șah pensionarii, câteva ciori croncăne așezate pe statuia verzuie a femeii ăleia despuiate, fra-su Ilie, Dumnezeu să-l ierte, știa cum o cheamă, de câte ori trecea pe aici îi zicea pe nume... Cum dracu-i zicea ? Nifa... ori parcă Ninfa. Și legată la ochi ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]