2,546 matches
-
Istoria - această bibliotecă a eșecurilor umane. Înving popoarele care știu să transforme nenorocul în ambiție. Istoria s-a scris întotdeauna șerpuit. Așa cum se disipează urina boului. Elevii rețin din orele de istorie că strămoșii noștri îndepărtați nu au produs decât cioburi. Prefixul pseudo se referă la numele autorului. Dar se potrivește uneori și operei. În istorie nu poți să fii decât martor, ori actor. În esență, istoria nu face decât să ierarhizeze umbrele. Misiunea istorică a opincii e să înjure vlădica
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și a rânjetelor diplomatice. Revoluțiile trebuie să schimbe concepțiile, nu doar funcțiile. Pe muritorii de rând îi judecă șanțul și strada. Pe ceilalți - istoria. Unii fac istoria, ceilalți o suportă. Arheologia ne-a convins că nemuritoare cu adevărat sunt doar cioburile. Istoria umple mai întâi cimitirele, apoi muzeele. Revoluțiile nu-și mai pierd timpul să selecteze capete, cum fac bostănarii cu pepenii. Ca o panteră văduvă, istoria ne arată de mii de ani colții, iar noi nu reușim să-i confecționăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
normă întreagă. Chiar nici forfetari. ADN - ul artiștilor actuali pare clădit doar din avangardisme. Arta huzurește în sufletele alambicate. Dozat inabil, lirismul poate deveni colesterolul artei. Orice creație ar trebui să izvorască din reflecție. Creatorul de artă caută cu disperare cioburile de rai și de iad ascunse în gesturile cotidiene. Taina rămâne principala invitație spre marea poezie. Avangarda literară ar putea fi o sublimă gesticulație de operetă. Muzica - printre puținele materializări ale sublimului. Arta autentică te recheamă. Unii transformă spaima de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Satanei: "Iată, ți-l dau pe mînă: numai cruță-i viața." 7. Și Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea din talpa piciorului pînă în creștetul capului. 8. Și Iov a luat un ciob să se scarpine și a șezut pe cenușă. 9. Nevastă-sa i-a zis: "Tu rămîi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, și mori!" 10. Dar Iov i-a răspuns: "Vorbești ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
sale roase și bătrâne.../ Alexa și-a muiat fața în albul lunii... / Ieșeau bărbații de se urinau noaptea sub luna ca o vacă răsturnată în lărgimea imensității.../ Luna gâfâia urcând printre stelele împrăștiate pe câmpia neagră a nopții.../ Printre câteva cioburi de nori se arăta luna supărată și care fuma.. .al dracului muiere, fumează și aceea!.../ Pe cer ieșise luna. Arăta ca o elevă de șaisprezece ani ce se juca în bancă cu oglinda și se întreba dacă este sau nu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
înhățate ai cucerit lumea mea agitată și iluziile spulberate! În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
hârtie cade în bot, peștișorul se rotește la nesfârșit în apa murdară din bol; poemele celelalte, pe care le voi vizita de la sfârșit spre început, regresând în carte pe urmele plonjonului în amintire al poetei, au voluptatea sfî-șietoare a nostalgiei. Cioburi de amintiri, nearanjate, fără o semnificație căutată, dar care pentru cel care le simte au semnificația unei emoții endogene asociate, uneori disproporționată, așa cum lucruri văzute în vis nu justifică spaima sau fericirea intensă care le însoțesc. Fragmente și ciorne se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nici fața fecioarei pe care soldații o aduceau acum iubitului ei. CAPITOLUL VII Sclavii erau aleși. Rămâneau numai cei neputincioși, puțini, și viața lor fusese cruțată. În jurul câtorva scribi stăteau adunate mulțimi de robi, așteptând fiecare să fie înscris pe cioburi de oale. Femeile erau socotite un prisos sau un hatâr și nu erau înscrise. Hrană avea să li se dea numai bărbaților, după cum hotărâse Puarem. Ei n-aveau decât să și-o împartă cu femeile de care nu s-au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Puarem. Ei n-aveau decât să și-o împartă cu femeile de care nu s-au putut despărți. Așezat cu picioarele sub el, alt scrib scria cu grijă numele robilor și vârstele lor pe un sul de papirus, luîndu-le de pe cioburi. Robii vorbeau între ei, însă cu glas scăzut. Câțiva slujbași și câțiva soldați aveau bice de curele în mână și-i biciuiau dacă auzeau zgomot. Acum, lui Auta nu i se mai îngăduise să stea printre robi. Privea de departe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta nu i se mai îngăduise să stea printre robi. Privea de departe bicele, uneori le auzea șuierând, și îndurerat își dădea seama cât e de neputincios. Sclavii vorbeau între ei, arătîndu-și mirarea că nu toți bărbații fuseseră înscriși pe cioburile scribilor. Nici Tela, vrăjitorul gras și fălos, nici nătângul și bolnavul de picioare Nzua, nici alți câțiva nu stăteau adunați lângă scribi. Tot așa se mirau că aveau să plece în țara depărtată și niște oameni foarte bătrâni ca Agbongbotile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu se făceau în Ta Kemet), Iahuben trecu pe lângă cârmaci și se pomeni față în față cu Auta. Nu bănuise că vor călători împreună, iar când îl văzu se opri mulțumit. Sclavul stătea pe punte și scria ceva pe un ciob. Simțindu-se privit ridică ochii și sări numaidecât în picioare, zâmbind cu toată fața. - Vezi, Iahuben, zise sclavul, s-a sfârșit și călătoria asta! Vântul bun ne duce spre Ta Nuter, țara de basm și fericirea noastră și începu să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
începu să rostească deslușit și rar cuvintele atlante. Sclavul văzu că străinul le învață ușor și le ține minte, însă el însuși le uita pe cele străine. Îi păru rău că n-are o bucată de papirus, ori măcar un ciob de oală și un os de pește, cum avea totdeauna când învăța limbile străinilor pământeni. Gîndindu-se că poate stăpânii turnului vor fi având ceva asemănător, făcu la noroc semn că ar vrea să scrie. Unul dintre ei întîi îl privi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ne-a spus: aflați câte măsuri de grâu s-au pierdut cu totul. Eu n-am putut să aflu, m-am încurcat... - și copilul începu să plângă din nou. Auta îi ceru ceva de scris. Copilul scoase din sac un ciob curat de oală de lut și o pietricică ascuțită. Auta se așeză pe vine lângă el și-i arătă cum să socotească, spunîndu-i la urmă: - Du-te înapoi la școală și Spune-i că s-au pierdut șaisprezece mii opt sute
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se așeză pe vine lângă el și-i arătă cum să socotească, spunîndu-i la urmă: - Du-te înapoi la școală și Spune-i că s-au pierdut șaisprezece mii opt sute șapte măsuri de grâu. Uite, ți-am scris aici pe ciob totul... Și să-i spui învățătorului să-și păzească grîul! Copilul începu să râdă și plecă mulțumit. Apoi se întoarse din drum și se mai uită o dată la cei trei, zicând sfios: - Voi din ce țară sunteți? Limba rome o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Puterea aceea uriașă pe care oameni nebuni au scăpat-o din mână le-a tocat toată planeta și a spulberat-o departe. - Dar voi cum ați aflat? întrebă Nefert. - Câteva bucăți sunt destul de mari, ca niște planete mărunte. Restul sunt cioburi. Unele din aceste bucăți, rotindu-se în jurul soarelui, trec și pe lângă planeta noastră. Ne-am dus pe unele, le-am cercetat... Sunt unele urme. - Ruine de temple, de palate? făcu Auta. - Nu! zise Hor și râse. Ruine n-am văzut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aminti într-o fracțiune de secundă, tot felul de povești cu personaje stranii, diavolești, cu care băieții mari băgau groaza în cei mici. “Ăsta trebuie să fie dracu’!’“ își zise, și aruncă cu toată puterea ulciorul între coarne. Când zgomotul cioburilor se stinse, nimic nu se-ntâmplase! Buimac, se ridicase sprijinit în coate, și după o clipă de derută, izbucni într-un râs nestăpânit. Speriase o vacă! Uitase că pe drumul îngust pe care rareori treceau căruțe, oamenii își lăsau vitele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
e un comedian vulgar, care imită zece specii într-o singură zi, fără să și-o găsească pe-a lui." Cameleonismul comportamental, ascuns în spatele unei imagini impecabile, este propriu "lichelei" care "se trădează într-o fărâmă de rânjet, într-un ciob al căutăturii, în surceaua unui act". Moralistul atacă implicit convenționalismul social care încurajează falsitatea în relațiile interumane, iar critica sa ia forma unui autodenunț: " Fiecare din noi ducem la pălărie o mână de plumb, cu care ar trebui să zdrobim
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și redarea mesajului prin cu vinte și imagini. Dificultatea constă în a lăsa mesajul și deci lucrarea să se nască fără a construi o păpușă din colaje aparținând altor autori, altor sisteme de gândire sau tradiții, decupând și recompunând aceleași „cioburi“. Dimensiunea creatoare este cea care va da viață și chip propriu unui mesaj, respectiv unei lucrări. Trupul se naște din trup, însă sufletul nu. Gestul nașterii sufletului este concomitent cu gestul îmbrățișării, însă fără contaminare, a vizibilului și familiarului, în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
din lut și lemn“), Troianul (apelativul romînesc troian desemnează o întăritură primitivă, constituită dintr-un val de pămînt, pentru a se opri ata cul năvălitorilor), Comorele, Rîpa cu Galbeni, Grîu Ars, La Blid, Coasta Cremenii, Cremenișu (care semnalează „comori“, pietre, cioburi, grîu carbonizat etc., rămase printre ruinele cetăților și satelor distruse de populațiile migratoare), Orăștie (care pare a fi format, în ultimă instanță, de la apelativul oraș, în perioada în care pe valea respectivă exista o așezare de acest fel). Stratul toponimic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
spirituale prin care ființa umană încearcă să-și reveleze sieși misterul existenței".125 Complexitatea ireductibilă a miturilor și unitatea lor contradictorie sunt puse de către Kernbach pe seama principiului de difuziune al acestora, al "oglinzii sparte", aceeași imagine reflectându-se în fiecare ciob, diferențele fiind determinate doar de poziția spațial-geometrică față de ciob al obiectului reflectat și de calitatea ciobului (care poate fi aburit, pătat, fisurat). Există astfel mituri simple, fie încă necrescute din starea rudimentară, fie simplificate printr-o cenzură stilistică spontană până la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sieși misterul existenței".125 Complexitatea ireductibilă a miturilor și unitatea lor contradictorie sunt puse de către Kernbach pe seama principiului de difuziune al acestora, al "oglinzii sparte", aceeași imagine reflectându-se în fiecare ciob, diferențele fiind determinate doar de poziția spațial-geometrică față de ciob al obiectului reflectat și de calitatea ciobului (care poate fi aburit, pătat, fisurat). Există astfel mituri simple, fie încă necrescute din starea rudimentară, fie simplificate printr-o cenzură stilistică spontană până la stadiul cristalului, dar există și mituri ample, compacte, a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
miturilor și unitatea lor contradictorie sunt puse de către Kernbach pe seama principiului de difuziune al acestora, al "oglinzii sparte", aceeași imagine reflectându-se în fiecare ciob, diferențele fiind determinate doar de poziția spațial-geometrică față de ciob al obiectului reflectat și de calitatea ciobului (care poate fi aburit, pătat, fisurat). Există astfel mituri simple, fie încă necrescute din starea rudimentară, fie simplificate printr-o cenzură stilistică spontană până la stadiul cristalului, dar există și mituri ample, compacte, a căror armonie complexă amintește de o mare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Di cânili turbat, trebuie să te ferești... ori, să-l omori!“ gândeau ei o vorbă veche, și-l știau pe Lisandru cât e de arțăgos la băutură, mai ales. Crâșmarul, învățat cu năravurile și hârțagul mușteriilor, șterse îndată tejgheaua de cioburi, fără nicio supărare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost o răbufnire; parcă adunase întrânsul, toată furia de pe lume, înfrânându-se să nu izbucnească în hohote de plâns. Nu putea îndura umilința. - Anafura șî mama ei di viațî
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zdrobit boabele de piper în mojar, căci vasul, cu pistil și piper cu tot, îi scăpase din mâini și alunecase pe blat până când se izbise de pământ; castronul se sparse, iar pe jos se împrăștiară praf de piper negru și cioburi de porțelan. Însă dacă ăsta era singurul accident al serii, se gândea ea, lucrurile nu aveau cum să iasă prea prost. Mătură gunoiul, renunțând la partea aceea din rețetă și presărând pur și simplu piper măcinat deasupra raței (întrebându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
excitant care-ți trezea simțurile. Reuși să nu se mai gândească la Minette cum tăia morcovii și ceapa pe blat, pentru că ceea ce avea să se întâmple chiar acum acolo... Scoase un țipăt scurt și ascuțit, călcând pe o bucățică de ciob de la castron pe care nu o măturase mai devreme. La dracu’! exclamă țopăind prin bucătărie. Ce s-a întâmplat? Aidan o privi mirat și apoi văzu sângele curgându-i din picior. Se albi la față și expresia i se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]