3,278 matches
-
naționalismelor, nu s-a cristalizat niciodată o conștiință comună, ardeleană, ca în Elveția. Dar cele trei etnii erau totuși dependente una de alta și am dat ca exemplu târgul de la Negrești: toți sunt acolo, fiecare cu marfa lui, e și ciobanul, și ăla cu ceramica de Korund, și neamțul cu produsele lui, și țiganii cu ale lor. Sunt interdependenți, în mod foarte concret, fiecare vrea să vândă celuilalt ceva. Această punere în temă nu o fac niciodată la locul de filmare
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
fanfară. Cortina încet." Cu această imagine în față, mă întreb la ce se referă titlul " Mare farsor, mari gogomani", cui este adresat îndemnul " Ca rol fu mare mititelul! Hai, gogomani, la jubileu!" și la cine se referă fabula Șarla și ciobanii unde personajul canin e "ca toți cîinii nemțești, / Cînd, leșinați de foame, doresc să-i miluiești"? Compunerea-omagiu datorată lui Caragiale a avut ecouri în presă: "Publicul a rămas rece la această travestire a istoriei" considerată "vifleim național" dar autorul se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
imitîndu-i "sistemul" prin semnătura pe o scrisoare ce i-o expedia din stațiunea Travemunde: Delabaltica. Rangurile nu-l impresionează pe noul botezător, ba din contra am putea spune: Carol devine prin derivare succesivă Charles și apoi Șarla (în Șarla și ciobanii), Macedonski pentru pretențiile sale nobiliare Contele Geniadevsky, Aamsky sau Macabronsky, semnatar al volumului Primele gîngîneli ale puiului mamei... (citește Prima verba), Duiliu Zamfirescu din aceleași motive Zuiliu Damfirescu (cu varianta Damfiresco) sau Duilă (uneori Bucă), V. Alecsandri e dulcele bard
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Tatălui răspîndită pretutindeni. Înseamnă persistența unui ritm de viață ce se confundă cu succesiunea muncilor și a anotimpurilor, înseamnă aratul, însămînțările, secerișul. Și mai înseamnă intimitatea protectoare a unui grup social închis, solidar, strict ierarhizat, din care fac parte căruțașul, ciobanii, cosașii, secerătoarele. Pe scurt, fiecare dintre acești termeni trebuie reținut cu toată încărcătura sa simbolică, e vorba de imaginea unei ordini, a unei societăți, a unui tip de civilizație. E ordinea, armonia socială, e cultura și civilizația pe care copilul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
stabilit În Târgu Mureș. Păcat de ea, fiindcă un cancer galopant a răpus-o În floarea vârstei. Pe față (partea dealului dinspre Părău) locuia Nuțul Gorii Râpanului. Acel Gorea (Grigore) se numea Dobreanu. Se spune că bunicul acelui Râpan fusese cioban și ajungând cu oile pe aici și-a găsit o drăguță pe care a luat-o de nevastă. Probabil că În Subcetate, de unde se spune că venise, stătea pe o coastă abruptă(o râpă), unde-și avea stâna. Urmează câțiva
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ținut ca și nepoatei ei să-i dea numele tot Anuța. Acum si aceasta a ajuns la vârsta a III a si s-a cam vestejit de timpuriu. Îmbătrânirea prematură se datorează și vieții de familie. Este căsătorită cu un cioban din Gălăuțaș, unul Buzdugan. Tatăl și bunicul ei au fost gospodari de frunte și oameni cu simțul umorului ca și fratele bunicului ei, Nuțu, un tip jovial Însurat cu o taciturnă, caz fericit de altfel. Femeile dacă vorbesc mai puțin
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o fi o fi. Și a evadat scăpând și de glonț. Până acasă avea de parcurs mult peste o mie de kilometri, fără să aibă alt mijloc de locomoție decât propriile-i picioare. Îmbrăcat În haine civile procurate de la niște ciobani ruteni, a luat-o pe jos, noaptea bătea cu piciorul câțiva zeci de kilometri, iar ziua mai mult stătea ascuns prin păduri și imașuri. Trebuiau ocolite cazărmile rusești și orice aglomerație urbană. Dacă aveai ghinionul să Întâlnești o patrulă rusească
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
aici În casele rămase pustii, fără consimțământul cuiva. Curios că toți sunt țigani, adică rromi. N-am văzut pe niciunul să cultive ceva pe pământurile foștilor gospodari care acum sunt În paragină. Unul dintre ei, dacă nu mă Înșel, este cioban și Își poartă În voie oile pe pământurile unde odinioară erau holde de grâu și lanuri de porumb. Noi Însă să mergem cu decenii În urmă sau chiar cu vreo două secole pentru a afla care au venit cei dintâi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
făcea prin luna iunie când vremea se mai Încălzea și În zona alpină. Până prin octombrie lâna trebuia să crească la loc, pentru că fără această blană oile nu puteau ierna. Spălatul și uscatul lânii se făcea Încă din timpul verii. Acum ciobanii rânduiau familiile să și ia brânza și urda care li se cuvenea (șase kilograme de brânză și un kilogram de urdă de fiecare oaie). Pusă În bărbânțe (putini) câte șaptezeci-optzeci kilograme, ea asigura o parte din hrana familiei până la Începutul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
acum măsuri din timp și se Întorceau acasă cu bine, astfel că nevestele lor, la Întoarcerea bărbaților, Își luau o povară de pe suflet și acum aveau făina necesară pentru pâine până În primăvară. Între timp era sama oilor. Cu alte cuvinte, ciobanii trebuiau să dea samă de numărul lor de-o vară: câte oi au mâncat lupii și câte au mâncat ei, dacă brânza a fost bună și de multe altele. Sama oilor se termina de obicei cu o petrecere cu lăutari
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o vară: câte oi au mâncat lupii și câte au mâncat ei, dacă brânza a fost bună și de multe altele. Sama oilor se termina de obicei cu o petrecere cu lăutari, cu mâncăruri și băutură. În anul următor aceiași ciobani urcau cu oile la munte. De obicei cu această petrecere se terminau muncile de toamnă. De acum putea să vină iarna. Și nici nu mai Întârzia mult, cu câteva zile Înainte de sfârșitul lunii noiembrie venea deja vifornița. Sătenii nu mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lupte cu dihăniile. Ceilalți din cartier de seama lui Îi purtau respect și teamă. Acolo, În munte, la stână atacase odată un miel pe care Îl sfâșiase. Probabil că se jucase pe lângă troaca lui cu lături. Constatând fapta lui mișelească, ciobanii l-au bătut rău de tot cu bâtele cele mari În care stau ei rezemați pe câmp când păzesc oile, să i fărâme oasele și nu alta. Apoi nu l-au mai lăsat să se apropie de troaca din care
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
încă sug la mama... De n-ai fost tu, a fost un frate-al tău! Măria Ta, n-am niciun frate, zău... Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face: a fost vreunul dintr-ai tăi, că sînteți toți la fel de răi, de la ciobani pînă la dulăi și nu-mi dați pace! Dar mă răzbun, ai înțeles?... Și, fără altă formă de proces, l-a dus în codrul depărtat și l-a mîncat. Complexitatea structurii acestei fabule celebre îi pune de multe ori în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ce s-a întâmplat. Abia atunci o să vedeți care dintre noi a avut dreptate. Zis și făcut. Iepurii au ascultat de sfatul coțofanei. S-au pus grămadă unul lângă altul . Într-un târziu, o turmă de oi mânată de un cioban a trecut pe lângă ei, și toți iepurii au sărit ca la comandă în fața lor. Oile au fost atât de speriate încât au luat-o de-a valma care-ncotro. Degeaba se ostenea ciobanul să le mai lovească ca să stea locului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o turmă de oi mânată de un cioban a trecut pe lângă ei, și toți iepurii au sărit ca la comandă în fața lor. Oile au fost atât de speriate încât au luat-o de-a valma care-ncotro. Degeaba se ostenea ciobanul să le mai lovească ca să stea locului, că ele fugeau de una. Iepurii stăteau cu lăbuțele ridicate și nu le venea să creadă ochilor când le vedeau pe oi așa bezmetice! De atunci, iepurii au obiceiul să stea toți laolaltă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
10] " De n-ai fost tu, a fost un frate-al tău!" [11] "Măria Ta, n-am niciun frate, zău..." " Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face: [12] a fost vreunul dintr-ai tăi, [13] că sînteți toți la fel de răi, de la ciobani pînă la dulăi [15] și nu-mi dați pace! [14] Dar [mi s-a spus să] mă răzbun La Fontaine, Fabule S-a vorbit foarte puțin despre fabulele lui La Fontaine atunci când am descris structura lor narativă. N-am amintit
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sau de clan (voi). Ultimul argument este adus de către [13], prin conjuncția CĂ și care enunță cel mai bine motivele Lupului: înfruntarea, așa cum sublinia Louis Marin (1986), face parte atât din firea lucrurilor (Lupul), cât și din cultură (Mielul, câinii, ciobanii). Aceste două lumi nu sunt supuse acelorași legi. În opinia mea, dacă morala are rolul de a ironiza, aceasta este îndreptată împotriva ordinii lumilor: capcana acestei argumentări sau parodia procesului, ce are clar un aspect eristic, demonstrează că încă trăim
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai ales că sînt acțiuni al căror unic tip de raporturi inteligibile este paralelismul spațial [...] adică acțiunile pe care spectatorul nu poate să le pună, mental, cap la cap, în timp (exemplu: o turmă de oi mergînd, imaginea oilor, a ciobanului, a cîinelui etc.) (1966, p. 128). Această noțiune de înlănțuire de acțiuni care nu mai este cronologică, ci spațială este foarte bine ilustrată în incipitul Educației sentimentale a lui Flaubert: (44) La 15 septembrie 1840, către orele șase de dimineață
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de inumană, încât nu mai îndrăzneau să se întoarcă acolo decât în cazul în care s-ar fi simțit însuflețiți de dorința martiriului. 6. Frații trimiși în Ungaria, însă, au fost conduși de un episcop maghiar. În timp ce străbăteau acele câmpii, ciobanii asmuțeau câinii împotriva lor și, fără să le spună nimic, îi băteau fără încetare cu partea neascuțită a sulițelor lor. Fiindcă frații se întrebau între ei care era motivul acelor maltratări, unul dintre ei a spus: «Probabil pentru că vor să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cincisprezece ori a trebuit să renunțe la izmene; și, deoarece, copleșit de pudoare și de rușine, îi părea rău mai mult de izmene decât de celelalte haine, și-a mânjit izmenele cu balegă de boi și cu alte mizerii, astfel încât ciobanii, cuprinși de scârbă, nu le mai luau. Și după ce au îndurat și alte ofense, s-au întors în Italia. 7. Despre frații care au trecut prin Spania, pot spune că cinci au primit cununa martiriului. Dacă însă acești frați au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
său se petrece "o mare prefacere", ce o ajută pe Mab să se oglindească din nou în ochii lui "ca într-o apă liniștită". În sfârșit, bărbatul "se regăsea pe sine: acel Andrei duios, icoană (sic!) a neamului său de ciobani și de țărani, al căror suflet picură în lacrimile doinei a căror jale tremură în notele fluierului și ale buciumului". Psihologia rasei își spune așadar cuvântul (exact ca în teoriile criticului Lovinescu), îmblânzind sufletul și așa molcom al moldoveanului școlit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
umor, decît să treci dincolo de aparențe și să constați, „pe viu”, că ele sunt prea adesea înșelătoare. Miorița constituie tocmai un caz tipic de aparență înșelătoare. A susține că nota caracteristică a poemei ar fi un simplu conflict profesional între ciobani, cum se mai întîmpla în lumea satelor intrate pe calea istorierii, că unul dintre ei a dat bir cu fugiții de frica celorlalți doi; sau a crede că așa-zisul testament s-ar motiva prin dorința primară de integrare în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
viață textului. Aventura mitică a coborîrii în Infern, pribegia schematizată în spirit ritualistic, bocetele mimetice conduc, cel puțin, la creare de atmosferă; iar de aici, la asemănare între Cybele și „maica bătrînă”, între Caloian și Osiris, între Dumuzi, zeul-păstor și ciobanul carpatic. Firește, pînă la o fundamentare matematică strictă, calea e lungă. E. Bocetul orfeic De obicei, zeii misterici nu au poveste. Sunt adorați pentru darurile pe care le fac să se reverse asupra oamenilor, pentru înțelepciunea generoasă și binefăcătoare, pentru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
genuri” și de experiențe sufletești, să constatăm, în contrareplică, „posibile” asocieri de imagine. Sub autoritatea Cerului, care „se deschide” miraculos în noaptea de Crăciun, animalele își vorbesc trasmițînd mesaje „de sus” celor vrednici să le perceapă, Dumnezeu ia chip de cioban și de gospodar, Maica Domnului își caută înlăcrimată Fiul, iar săteanul așteaptă colindătorii în casa cu icoane, în liniște și cu solemnitate ritualică. Începe un nou an agro-păstoresc, turmele se pregătesc să urce pe plai și se presupune belșug de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
variate; din partea gîndirii pozitiviste și sociologizante. Dar este un alt aspect al problemei; mai ales că angajează problematica existenței și a morții, esența oricărei religii, ca și a științei, dar cu instrumental propriu și cu rezulatate pe măsură. A. Dumnezeu cioban Unde s-a mai pomenit? Acolo unde chiar s-a întîmplat: pe-un picior de plai și sub o zare de mit, adică nicăieri și peste tot unde se presimte că „moartea strigă la fereastră”. Se cunoaște un text de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]