2,496 matches
-
FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni din DH-8? interveni Harry, făcându-i din nou să râdă. Se Înghesuiră În sasul strâmt, ciocnindu-și căștile Între ei, apoi trapa peretelui despărțitor din stânga se Închise, iar roata de siguranță se Învârti. Barnes le spuse: — În regulă, fraților, respirați liniștiți. Apoi deschise tambuchiul inferior, lăsând să se vadă apa Întunecată, care nu pătrunse În compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
liber să acționeze. lată despre ce anume este vorba. MONSTRUL ALARMA Țipătul strident al alarmei și fulgerele luminoase roșii Îl treziră pe Norman. Acesta alunecă din pat, Își trase Încălțările căptușite și jacheta Încălzită și alergă Înspre ușă, unde se ciocni cu Beth. Alarma răsuna În tot habitatul. — Ce se Întâmplă? strigă el peste sunetul strident. — Nu știu! Beth avea fața palidă, Înfricoșată. Norman trecu pe lângă ea. În Cilindrul B, printre toate țevile și consolele, clipea un semnal strălucitor: AVARIE SISTEME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
domnule! Masiva ingineră stătea chircită În spatele computerului. Norman Îi observă curbura lată a spatelui. — Deconectează odată blestemăția aia! — O deconectăm, domnule! — Oprește-o! Nu mai aud nimic! „Ce să audă?“ se Întrebă Norman, apoi Harry intră Împleticindu-se și se ciocni de Norman. — Dumnezeule... — Stare de alarmă! țipă Barnes. Stare de alarmă! Marinar Chan! Sonarul! Tina se afla lângă el, calmă ca Întotdeauna, ajustând cadranele de pe monitoarele centrale. Își puse căștile la urechi. Norman se uită la sfera de pe monitorul video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în mână, răcnind: „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!”. În loc să ciocnească cu Domnul Moldovei, precum Ceaușescu în „memorabilul” tablou al pictorului ieșean Dan Hatmanu, patriotul nostru este gata să o spargă de capetele noastre. Cum nimeni dintre noi nu vrea să riște asemenea „onoare”, percepem instantaneu ascuțimea pietrișului care ne zdrelește
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în mână, răcnind: „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!”. În loc să ciocnească cu Domnul Moldovei, precum Ceaușescu în „memorabilul” tablou al pictorului ieșean Dan Hatmanu, patriotul nostru este gata să o spargă de capetele noastre. Cum nimeni dintre noi nu vrea să riște asemenea „onoare”, percepem instantaneu ascuțimea pietrișului care ne zdrelește
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dinăuntru. Nu știu de ce, dar marmura și oglinzile de pe pereți mă apasă puțin întrucît nu au îmbătrînit. Aici îmi lipsesc scaunele uzate și canapelele tocite de la Hawelka. Nu vă mai plictisesc însă cu aceste detalii. Vă las acum, am să ciocnesc un pahar de șampanie cu toate aceste fantome care s-au înghesuit deja în cafenea, precum și cu altele care continuă să vină. Literatura europeană nu va ști niciodată cît datorează tradiționalei neutralități a Elveției. G.C. P.S. bis Ați îndrăznit vreodată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din filtrele mașinii. Imediat însă se răzgîndi, deschise ușa unui frigider și scoase o sticlă de apă minerală. Cele două începuturi de acțiune îl paralizară însă dintr-un motiv greu de înțeles pentru mine în acel moment, două intenții se ciocniră în creierul său ca doi bolizi provocînd o blocare totală a puterii sale de judecată. mîna în care ținea sticla de apă minerală începu să-i tremure, iar ochii i se umeziră brusc de parcă ar fi fost pe punctul de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
io Îmi zic Întruna: nu te pune, dacă poți, cu lihniții. Când ieșeam dân debaraua dă 0,60, care acolo mi-au dat, pă straiu dă urs care mă năbușea, o legumă stătută și un carcalete cu molan, m-am ciocnit În ogradă cu târlanu, care nici când l-am salutat n-a răspunsără. Da vezi carvazică ce ie azardu: unșpe zile, nici mai mult, nici mai puțin, la fix, a zăcut hoitu În odaia mare, de dă În prima ogradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
misticismu propiu dân distribuția dă răvașe; ghișeele te ducea cu mintea la confesionale; după tejghea, fonționarii făcea schimb dă povești cu papagali și fete bătrâne sau juca ludo. Nici un suflender În sectoru poblic. Sute dă vizuali și biciclete s-au ciocnit țintind la mine. M-am simțit pasăre rară. Cu gând să m-apropii, mi-am tras saliva-n pept ș-am cerut la ghișeu ăl mai dă aproape o ștampilare pertinentă. Mi-am făcut cererea, da fonționaru mi-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-am Întors la Buenos Aires, m-am și Înstalat la unu dân Piața Constituției, cu gându să-mi pregătesc viitoarea călătorie În La Plata, care am făcut-o cu microbuzu. Domnu șoferu dă autobuz, care a fost gata să să ciocnească d-un coleg În sens opus, mi-a dat adresa lu Clodomiro Ruiz, care s-a nimerit să fie vecinu lui și care i-a mărit valoarea că a semnat cu mâna lui. Dă cum am ajuns În orașu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le lipsea ceva pentru că își bătuseră capul cum să facă din om o păpușă pe sfori și dintr-o păpușă pe sfori ceva care să semene cît mai mult a om. Amîndoi râseră gros și cu poftă, întinseră țoiurile să ciocnească ,,ei, haide, dom'le adjutant, mai avem noi trei ceva sînge-n puță" și atunci Popianu a băut liniștit, știind că reușise pasul cel mare, așa și era, dacă-i socoteai pe toți trei împreuna, ceva sînge mai era. Pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așteptînd un semn, ar fi făcut totul cu eleganță, cu pricepere, discreție, dar n-ar fi avut nici un haz. Mihai Mihail trebuia să simtă din toate că este bine primit privit cu bunăvoință și chiar un dram de afecțiune. Au ciocnit paharele în tăcere, Mihail a gustat cu vîrful buzelor, l-a privit cu un aer de cunoscător și a băut. Putea să-i fi pus și pelin, la fel ar fi reacționat. "Deci...", a început și i-a căutat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urmat la ieșire pe Dobrinescu. Fără șovăire, mă ducea iar undeva. Nu, nicăieri, înapoi la tramvaiul 6. Iar la coborâre, în Dămăroaia, nici o surpriză: la el acasă. Zic: - Hai să luăm și noi un chil de vin, e revelionul, să ciocnim și noi un pahar... - Cum să nu, zice, dar eu n-am un leu. - Am eu, i-am răspuns. Și am intrat într-un magazin de vinuri, am cumpărat o sticlă și am ajuns în dărăpănata lui odaie. Numai că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
s-a apucat de treabă. Dulapul sfârtecat făcea un zgomot groaznic. Dobrinescu era din ce în ce mai vesel. În curând focul începu să ardă trosnind în sobă și odaia se încălzi. Mă dezbrăcai de palton. Râdeam amândoi. Destuparăm sticla vârând dopul înăuntru și ciocnirăm, el cu o ceașcă, eu cu singurul pahar pe care îl avea. - Nici eu nu mai stau la școală după ce îmi iau capacitatea, îl aud că zice. Deci nici el? Nu spusesem nimănui că acel an era pentru mine ultimul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe mine de ce m-ai lăsat să-l iau pe-ăsta? Dacă mi se rup și mie? - Fii și tu cu grijă... Poate nu se rup, că nu știi care e mai nou și care e mai vechi. La noroc! Ciocnirăm halbele și băurăm. - Ce înseamnă ocazie, îl întrebai. Adică de unde le iau? - Dă-i nabii, zise, toate sunt de furat. Vin hoții, sparg o casă și pe urmă le vând aici pe câteva sute de lei. - Și ăia de la care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îl cunoștea și aceasta ne întrebă: - Luăm, bă, cîte-o chestie d-aia? Cum să nu, dar până atuncea bere. Bineînțeles, zise chelnerul și curând se întoarse și ne așeză înainte halbe și încă pe-atîtea de rezervă. Le apucarăm de toartă, ciocnirăm și le golirăm pe jumătate. Eu ameții imediat. Ceilalți răsfoiau broșura poetului comunist de la statistică în timp ce grasul îi privea batjocoritor, dar cu afecțiune. - Mi-a spus că trebuie să scrieți despre ea, zise el. - O să dam o notă, răspunse Geo
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dus la locul știut să sărbătorim evenimentul... Sîrbulescu, masivul, cum îi spuneam eu cu infinită simpatie, fiindcă vederea lui te calma ca o forță liniștită a naturii, era cel mai comunicativ, deși nu vorbea mult. - Ei, vezi? zise el când ciocnirăm halbele cu bere. Hî, ai văzut? Ei, na! Bineînțeles că văzusem. Cum să nu fi văzut ceea ce se petrecuse? Ceva însă nu mergea. Geo Dumi- trescu era tăcut, totuși atent, însă rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate și de gust
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că se găsesc oameni, ființe bipede, înzestrate cu rațiune, care vor să stea în fața frigiderului ca să se uite la meci sau, de ce nu, la un concert din timpul Festivalului „George Enescu”. Parcă îi văd cum deschid frigiderul, iau o bere, ciocnesc virtual cu dirijorul orchestrei și se întind pe scaunul din bucătărie. Nici cabina de duș cu radio nu mă încântă foarte tare. Cât de pasionat de radio trebuie să fii ca să stai să îl asculți și în timp ce îți torni cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
nu trebuie să o facă cu atâta plăcere, nu? Nici unul din ei nu simți nevoia să comenteze adevărul acestei propoziții. Ralph ridică paharul. — Pentru cel mai bun ziar din Woodbury. Știi, sunt foarte mândru de tine, de cum îl conduci. Fran ciocni paharul, simțind cum o încălzea aprecierea singurei persoane a cărei părere conta. Pe pietrișul de afară se auzi un scrâșnit de pneuri și amândoi izbucniră în râs și ascunseră paharele sub canapea. Capitolul 2 Când descoperi în sfârșit bărbatul ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
anunțurile astea de la Matrimoniale? Unele din ele sună atât de dubios, încât ar trebui să ne asigurăm că sunt legale. „Caut partener pentru piercing și amuzament reciproc“... în Woodbury? Își înșfăcă rucsacul și ieși în fugă din redacția de știri, ciocnindu-se cu Sean McGee care își urca bicicleta pe scări. — Crezi c-ai putea să mi-o împrumuți? îl întrebă. Trebuia să ajung undeva acum o jumătate de oră și n-o să găsesc nicăieri loc de parcare. — Sigur. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu îndârjire, numai ca să se vadă câte întâmplări pot fi pe lumea asta, care nu s-au mai pomenit asemenea întâmplări; și la cât năcaz poate ajunge un om blajin ca el; și mai ales să se afle cum te ciocnesc femeile cu clonțul, de-ți pierzi și răbdare, și sănătate, și tot. Când oare a intrat în casă și s-a așezat pe scăunaș, la vatră, aprinzând încă o țigară? Cățelușa s-a sculat din ungherul ei și a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. ― De unde vii? am întrebat-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mînie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că țopăise în colivie până căzuse răpus. Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă căuta. M-a întrebat, mai întîi pe ocolite, apoi, luîndu-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. "Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii". În mod
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu fiecare sorbitură, țineam ritmul din ce în ce mai bine, deși îmi simțeam tălpile cum lovesc haotic podeaua. Brusc, știam toate versurile, nimeream notele pe chitara mea invizibilă, eram prietenă cu toată lumea și ciocneam într o veselie cu toți cei care se simțeau, atunci, boemi. Ultima gură de bere a fost cea mai a dracu’ și, în același timp, cea mai bună. Răsuflată și caldă, ca o apă chioară, ultima înghițitură a încheiat prima
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
așa fel încât dovedeau că nu erau la curent cu nimic și nu pricepeau o iotă din câte se petreceau cu adevărat în jurul lor. Dar nu doar cu politica erau cu totul în afară. Replicile sclipeau, scânteiau, se încrucișau, se ciocneau, ieșeau fulgere, vorbele erau alese și frumos orânduite, tonul era calm sau aprins sau aprig sau îngăduitor sau împăciuitor sau convingător sau zeflemitor, în funcție de ce aveau a-și spune, dar, dacă cineva ar fi vrut să relateze ce se spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]