2,726 matches
-
care am cunoscut-o și eu. Cu un cuvânt Șăndrenii au fost oameni f. răi. Și în grădină la Grigore Șandru, care era ficiorul lui Vasile Șandru, era un cireș amar. Dacă mâncai multe cireșe amețiai și de erai în cireș cădeai jos. Părinții mei aveau o argată din Baea, pe care o chema Maranda Gînjului. Era și cam proastă și gușetă 43 și gângâită 44. Și a trimis-o mama la cireșe la Grigore Șandru, cu o cană de lut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cană și 3 în gură. Și amețind a căzut jos cu cana la brâu ca un tăbultuc. Și s-a stricat și cana, dar nu s-a pălit rău că a căzut peste niște târșuri 45 de pomi mai mici. Cireșul făcea cireșe amare, pe o parte erau albe și pe o parte roză. Și erau f. mari și f. frumoase. Baba lui Grigore Șandru făcea bani buni că le culegea și le vindea în Fălticeni pentru făcut dulceață. Cine a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cireșe amare, pe o parte erau albe și pe o parte roză. Și erau f. mari și f. frumoase. Baba lui Grigore Șandru făcea bani buni că le culegea și le vindea în Fălticeni pentru făcut dulceață. Cine a pus cireșul acela acolo numai bunul Dumnezeu știe. Hrănea un sat întreg de cireșe. Era așa de gros de nu-l puteau cuprinde 2 oameni cu mâinile. Era o frumuseță de cireș. Eram tânăr și nici de feli deștept, că am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
le vindea în Fălticeni pentru făcut dulceață. Cine a pus cireșul acela acolo numai bunul Dumnezeu știe. Hrănea un sat întreg de cireșe. Era așa de gros de nu-l puteau cuprinde 2 oameni cu mâinile. Era o frumuseță de cireș. Eram tânăr și nici de feli deștept, că am luat și eu crengi și am altoit numai un cireș și nici acela nu s-a prins. Când vrei să capeți un soi de pom să nu altoiești numai unul ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sat întreg de cireșe. Era așa de gros de nu-l puteau cuprinde 2 oameni cu mâinile. Era o frumuseță de cireș. Eram tânăr și nici de feli deștept, că am luat și eu crengi și am altoit numai un cireș și nici acela nu s-a prins. Când vrei să capeți un soi de pom să nu altoiești numai unul ci măcar 20-30 și atunci din atâția trebue să se prindă măcar unul și ai prins și tu să ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
atâția trebue să se prindă măcar unul și ai prins și tu să ai soiul acela. Și în timpul primului război mondial din 1916-1918 un om ticălos și nebun și bețiv care era la câteva sute de metri depărtare de acel cireș, de mare frumuseță și mare valoare a venit și l-a tăiat. Pe ticălos și criminalul care a tăiat odorul cel de cireș îl chema Toader a lui Grigore Pînzariu. Toader a lui Gr.Pînzariu era finul tatii, că tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un om ticălos și nebun și bețiv care era la câteva sute de metri depărtare de acel cireș, de mare frumuseță și mare valoare a venit și l-a tăiat. Pe ticălos și criminalul care a tăiat odorul cel de cireș îl chema Toader a lui Grigore Pînzariu. Toader a lui Gr.Pînzariu era finul tatii, că tata l-a cununat cu Casandra fata lui Vasile Cazamir din Baea. Ea era foarte frumoasă, foarte harnică, foarte cilighie nu era o fimee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ea, biata Casandra aducea acasă din cămeșă frumoasă de bumbac numai niște bucățele de cămeșă. Și nu s-a gândit nimeni să-l oprească să nu tae cireșu că trebue să fi tăiat vreo 2-3 zile că era foarte gros. Cireșul era la fundu grădinei lui Vasile Simion Pădurariu. Om foarte răutăcios, l-a lăsat să-l tae că-i umbrea în grădină. Azi cui mai umbrește că-i mort și V.S.Pădurariu și T.Pînzariu care l-a tăiat? Oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
silvic Vasile Grigoriu din satul Râșca, județul Suceava dar el era din satul Suharău, județul Dorohoi. Florica Grigoriu era vară dreaptă cu Eugenia, soția mea. Și Florica nu era frumoasă, ci era prea frumoasă, și fragedă ca floarea albă de cireș, cum zice marele Mihai Eminescu. A fost o zi frumoasă și o nuntă prea frumoasă. S-au cununat la Mănăstirea Râșca. Nuni a fost preotul Eugen Zăhărescu din satul Dumbrăvița, comuna Fîntîna Mare, județul Suceava. Serviciul divin l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
civilizației românești. Rubricile „Studii. Eseuri. Interpretări” și „Restituiri. Evaluări” conțin contribuții de Const. Ciopraga, Gavril Istrate, Al. Zub, Liviu Leonte, Stelian Dumistrăcel, Al. Husar, Florin Faifer, Bogdan Ulmu, Victor Durnea, Eugen Munteanu, Natalia Cantemir, Silvia Ciubotaru, Ion H. Ciubotaru, Lucia Cireș, Cristina Florescu, Victor Spinei, Ion Agrigoroaiei, Petru Zugun, Dorin Lozovanu, Ion Nuță, Ioan Răducea, Andrei Stratulat, Dragoș Petrescu, Liviu Papuc, Ștefan Gencărău, Ilie Dan, Ion Popescu-Sireteanu, Adrian Turculeț, Dan Mănucă, Remus Zăstroiu, Mircea Pahomie ș.a. Un sector care conferă individualitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289256_a_290585]
-
aude clipocitul apei curgând și foșnetul frunzelor în adierea vântului zboară spre o panseluță catifelată o albină cu aripi de borangic în oglinda domol mișcătoare a apei se oglindește bătrâna salcie ciocârlia se leagănă grațioasă pe un fir de grâu cireșii se aprind din nou și ne dăruiesc cercei aromați și gustoși după deal, dintr-un tezaur țîșnesc săgeți de aur miresme dulci plutesc în aerul răcoros al dimineții de august un pârâiaș tăcut curge printre bolovanii arși de soare ce
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
mătură crestele dealurilor; plouă cu picuri de cerneală; IARNA - expresii frumoase -steluțe argintii umplu văzduhul; -fulgii se joacă prin aer ca un roi de fluturi albi; -ninge des, zăpada cade des ca făina la cernut; -dansul fulgilor - dansul petalelor de cireș; -cu o mantie albă se îmbracă pământul; -casele și-au pus cușme albe strălucitoare; -iarna a așternut pe cer nori cenușii; -a sosit pe meleagurile noastre cu mantia ei argintie; -a acoperit pământul cu zăpadă albă și pufoasă; -iarna cu
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
în regnul vegetal: „Și sî roagă fata dă oameni să-i facă un rând de haine dă lemn. O-ntreabă oamenii că cum o cheamă? - Lemnișoara”. Într-o altă variantă a textului, din aceeași localitate, hainele încropite din coaja de cireș înspăimântă, ele indică o ființă străină de mundan: „Toată lumea să mira și toată lumea fugea dă ea. Să mira de ce-o vedea-mbrăcată-n lemn”. Lemnișoara pătrunde mai profund în materia lemnoasă printr-o „blocare” rituală într-un trunchi de copac: „Ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eram și de ajutor în gospodăria părinților mei, atât cât puteam, dar nu și convingător pentru părinți, care ar fi vrut și mai mult de la mine. Nu de puține ori mă sustrăgeam de la treburile gospodărești și mă ascundeam în niște cireși uriași din vecinătatea casei noastre cu o carte în sân și nu mă înapoiam decât atunci când terminam cartea ori foamea mă făcea să apar pe lângă mama, care-mi dădea să mănânc și mă ferea din calea tatei, vădit nemulțumit de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
alte regiuni, și după două zile ajungem cu greu la Huși, unde suntem etichetați ca „lași și trădători de patrie”. Dar ce vină aveam noi? Drapelul regimentului nostru a fost adus în țară de un conșcolar de la Bârlad, subl. rezervă Cireș Sterian. Acesta a rugat pe comandatul regimentului să-i încredințeze drapelul. Imediat desprinde pânza de pe catarg, se încinge cu ea pe sub cămașă, ajungând cu bine la Huși, salvând onoarea regimentului, salvând onoarea noastră, ca ostași. Era începutul calvarului României Mari
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că intru într o fază mai liniștită a vieții mele pentru că îmi recăpătasem liniștea de care dusesem lipsă până atunci. Două luni mai târziu moare mama, sfânta care-mi dăduse viață și mă protejase față de tata, pe când mă ascundeam prin cireșii uriași de lângă casa noastră, savurând câte o carte în vremea îndepărtatei mele copilării. S-a stins fulgerător ca o flacără, fără suferință! M-am îngrijit de toate conform datinei și cu respectul cuvenit pentru mama mea dragă și scumpă! Am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și când încă te mai bucuri de o reală sănătate fizică și sufletească! În ajunul sosirii mele la Bârlad a fost o ploaie torențială cu vânt puternic, cu tunete, fulgere și trăsnete, care mi-a doborât la pământ jumătatea unui cireș goldan prea încărcat cu fructe. În ziua imediat următoare am cules cireșele și am îndepărtat crengile rupte, după care reintru în ritmul meu normal de viață, mulțumit și chiar prea mulțumit de felul în care trăiesc! Apoi primesc telefon din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
târzii. Nu de puține ori, la răsăritul soarelui, e o plăcere supremă să savurezi mirosul florilor ce-și arată frumusețea și gingășia lujerilor prin care se ridică spre soare. Cât de îmbătător și suav este mirosul multiplu al florilor de cireși, pruni, vișini, meri ori peri mai ales când toți înfloresc cam în aceeași perioadă de timp. Dar mirosul florilor viței de vie, combinat cu acel al crinilor și al Mâinii Maicii Domnului. E un adevărat deliciu olfactiv savoarea combinată a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe ea, că prea era amărâtă săraca. De amintiri se leagă și o altă faptă copilărească, tot din perioada culesului fructelor. Eram ceva mai mărișor și aveam în grijă recoltatul de pe copacii din chiar bătătura casei noastre, doi vișini, trei cireși, patru meri trei peri, fiecare la timpul lor, dar cu efort minim, gândeam. Încă din timpul vacanței de Paști am și cotrobăit prin podul grajdului, prin hambar și șopron să găsesc niște s cânduri, potrivite pentru a mi confecționa niște
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
vecini, cum procedează. Pentru culesul fructelor mă zbănțuiam prin toți copacii, curajos, dornic să ajung până în vârful lor. Pe fiecare crenguță unde vedeam fructul, și eu era m la el, să-l aduc în traista atârnată de gât. Aveam un cireș mare, înalt, lat-lat cât cuprindea privirea noastră, frumos nevoie mare, făcea niște cireșe mici-mici, dar amare-amare, de credeai că nu a i să te mai îndulcești niciodată, și mă urcam în el, sus-sus, cu traista atârnată după cum spuneam, până la înălțimea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
-l vedea ce face”. Or, martorul se contrazice in declaratie, ceea ce duce la concluzia că nu a văzut personal cele intamplate. Martorii au relatat că gardul construit de intimat este situat pe vechiul amplasament, avand ca punct de reper un cireș plantat de tatal intimatului. Martorul A. I. a arătat că a lucrat la petentul G. Gh. fiind pus de acesta din urma sa improvizeze un gard dintre terenul sau si cel al lui S. gh. si a batut un numar de
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
în alte domenii de activitate cu preocupări utile vieții, unii făcând activitate publicistică, editorială, devenind autori de manuale școlare. Din corespondența purtată transpare că însuși șeful promoției lor făcea cu mult timp înainte literatură, citindu-și viitoarea operă la umbra cireșului de la Cârțișoara Făgăraș, locul unde și-a cunoscut consoarta cu care a viețuit împreună mai bine de 40 de ani... Cine citește scrisorile află multe. „...M-am întâlnit cu domnul Alexandru, fost pedagog, deci șef a lui Costică Rășcanu în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
regiuni, și după două zile ajungem cu greu la Huși, unde suntem etichetați ca „lași și trădători de patrie”. Dar ce vină aveam noi ? Drapelul regimentului nostru a fost adus în țară de un conșcolar de la Bârlad, sublocotenentul în rezervă Cireș Stelian. Acesta a rugat pe comandantul regimentului să-i încredințeze drapelul. Imediat desprinde pânza de pe catarg, se încinge cu ea pe sub cămașă, ajungând cu bine la Huși, salvând astfel onoarea regimentului, onoarea noastră ca ostași. Era începutul calvarului României Mari
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pentru a realiza ce ne-am propus. Mă întrebi de Gaibu. Am scris și mi s-a răspuns că nu se află la Șipote. Am să mai încerc. Conșcolari în Iași am mai întâlnit, ca: Barbu, Alexanderscu, Iovu (șeful general), Cireș, precum și profesorii Apostoleanu și Todicescu. Colegi nu am întâlnit. Dacă ești de acord, îi voi căuta și-i voi anunța. Soția lui Todicescu a murit. Despre alții nu mai știu. Deci, în concluzie, oricâți vom fi, hai să ne întâlnim
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
târzii... Nu de puține ori, la răsăritul soarelui, e o plăcere supremă să savurezi mirosul florilor ce-și arată frumusețea și gingășia lujerilor prin care se ridică spre soare. Cât de îmbătător și suav este mirosul multiplu al florilor de cireși, pruni, vișini, meri ori peri mai ales când toți înfloresc cam în aceeași perioadă de timp. Dar mirosul florilor viței de vie, combinat cu acel al crinilor și al Mâinii Maicii Domnului. E un adevărat deliciu olfactiv savoarea combinată a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]