2,120 matches
-
la noi. Și eu cred că e mai bine așa, pentru că omul mănâncă ce-i place și nu pățește ca "țiganul" flămând aflat în vizită la cumătru, care s-a săturat cu primul fel și apoi s-a uitat cu ciudă la felurile următoare, mai gustoase, dar fără folos. Moștenirea socialistă este încă puternică. Capitala este, în mod evident, privilegiată în raport cu restul țării. Este mai curată, străzile sunt foarte bune, curățenia este exemplară mai ales pe traseul zilnic al lui Lukașenko
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
un câmp de flori și o flacăra de pădure: M-a răpus stihia: chiotul abrupt A venit prin sânge că un cer etern Mi-a Întins cu mâna lent pe dedesubt Ochilor tăcerea mortului fratern Prea târziu Montagu, dar o ciudă-a naibii Uneltea-n tăcere drumul să-mi arăți Să plutim alături prin secrete albii În adâncul unei lungi singurătăți” Rămas În iureșul cântecelor tale de iubire, singurătate, revoltă; uneori ironie, alteori negre-negre-voi deveni susurul răsăritului de soare sau de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Fostul sportiv stă nemișcat și destul de nepăsător în fața tornadei iscate ca din senin. Îl privea de sus la propriu și la figurat, cu brațele încrucișate la piept. Zâmbește cu subînțeles numai de el știut, mustăcește ironic, ochii îi scânteie de ciudă dar și de jenă față de toți ce-i care îl privesc. Doctorul e din ce în ce mai tensionat dar reușește să-și stăpânească pornirile. Mă amuză să văd un așa spectacol. De multe ori i-am reproșat prietenului Florin că e un laș
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
E o chestiune de igienă. Cred că dac-ar veni mai curînd căldura, toate mi s-ar părea mai ușor suportabile. Aș pleca undeva să nu mai îndur umilința frigului. Îmi pare rău că atîta viață ni se risipește prin ciuda întru frig. Prezența [T.] continuă să fie cea mai aleasă bucurie a mea aici. Dacă auzi că m-au legat, să știi că din cauza ei! Îmi pare rău că nu prea apar cronici la cartea lui Daniel (Corbu n. red
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fiecare zi de aici! Nu mai suport să stau atît de izolat, deocamdată. Totul ar fi în regulă dacă aș avea ceva bani. N-aș mai munci nicăieri cîțiva ani! Țin tot mai mult la independența mea. Și mi-e ciudă pe toate lucrurile care mă distrag de la scris și citit. Mă distrag cam multe! De s-ar duce dracului iarna asta! Răul, deocamdată, numai de la iarnă vine! Tu cum te descurci cu frigul ăsta?! Constat că-ți scriu "acultural", inhibat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
îmi scrii că și tu trăiești ca un împărat. Ne permitem un extravagant lux nerod! Cerul e cu alții! Dacă scot în '86 "Biblioteca din Nord", plec al Moscova! Așa, să văd și eu dacă rusoaicele au coate. Mi-e ciudă pe tine cu "ștergerea" examenelor! Chiar dacă nu ne folosesc la nimic nouă personal! Poate ieși și tu cu carte! E tot ce-ți doresc! Îmi închipui că ești la capătul așteptărilor. Nu ceda! Și nu face nici un compromis! Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fost mutat la Casa pionierilor din P. Neamț, instructor cu creația literară! Mă bucur pentru el. Sava venea de la Canal cu o floare în dinți. [...] Radu e încă în concediu, aici. Lungi plimbări pe coclauri. Și pe el mi-e ciudă că nu se apucă de-nvățat. Vrea să se însoare! Ca să nu mai țipe la mărăcini. Am lecturi minunate! Trăiască Luca Pițu! O să mai vorbim. Ai grijă de tine! Poezie! Poezie! Poezie! E destul! Te îmbrățișez, Aurel (Dumitrașcu) Borca, 19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
unire", numărul cu multă poezie! Nu crezi?! A. Borca, 6 noiembrie 1980 Bună, dragul meu! Am tăcut cam multe zile! Cum să-ți spun?! Aici, în munți, legăturile mele cu naturalul sînt mai copleșitoare decît s-ar părea. Parcă-n ciuda mea! Și, pentru mine, zăpada nu-i deloc o plăcere. M-am dezbărat de confuziile infantile, zăpada nu mă mai convinge, albul ei nu mi se mai pare curățenie, iar vîntul care sună într-un decor alb nu mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
meu n-a rămas consecvent ca tine, cred că știu să prețuiesc acest fapt! Am să vin la Iași mai nepregătit decît anul trecut, se pare, dar nu-mi mai fac probleme din cauza examenelor! Într-un fel, mi-e cam ciudă pentru că am lecturi obligatorii și, astfel, nu pot să citesc ce doresc eu și, desigur, să mă gîndesc mai mult la ceea ce scriu, la cărțile mele. Aștept venirea la Iași fiindcă și simpla revedere cu voi mă liniștește brusc, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
asigurată în acest sens. Sau măcar să știu una și bună. Provizoratul îmi repugnă atunci cînd se prelungește abuziv! Îl am pe nepotu' aici, așa că prezența lui candidă mă distrage de la amărăciune. Dar nu prea pot citi. Mi-a fost întotdeauna ciudă că-s sărac. Dar n-am vrut să mă fac nici comerçant (!) pentru a rezolva povestea aceasta. M-a rugat, nepotu', să-i pun discul cu "Mielul". "Eu n-am lacrimi, domnule/ Am cornițe, domnule". Și am văzut-o și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pregătesc să plec la P. Neamț-Tg. Neamț pentru trei zile. Ieșirile de acest gen îmi sînt tot mai necesare. M-am trezit într-o dimineață cu sentimentul că mă gîndesc mai mult la femei decît la scris. Mi-a fost ciudă și mi-a fost rușine de mine. Pe acest fond, m-am dus să văd un film cu Alexei Batalov la P. Neamț. Sper să nu am probleme cu o puștoaică, acea Maria. Asta mi-ar mai lipsi acum! În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Muma Pădurii. Pe nesimțite se strecura pe lângă mine, mă întorcea pe burtică și țup! Îmi înfigea ditamai acul injecției plină cu nu știu ce ser... Apoi îmi dădea două pălmuțe la fund zicându-mi: Na! Te-am omorât? Eu îl priveam cu ciudă pe sub ochi și tata ca să-mi fie pe plac mă așeza lângă mașina de scris, lăsându-mă să "scriu" (mai bine zis să țăcănesc). Repede îmi trecea supărarea și mă împăcam cu tăicuțul meu. Profitând de aceste momente, din nou
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oprește-ți o zecime! Pot spune că mi-au plăcut fracțiile și le țin minte și acum. A doua zi la școală mă dădeam mare, cerându-i doamnei să rezolvăm exerciții și probleme cu fracții. Doamna m-a măsurat cu ciudă și m-a întrebat: Dar, ce-ți veni și ție acum? Bine. Să rezolvăm! Copiii erau fericiți c-au învățat ceva în acea zi. N-a trecut degeaba. Eu am luat la oră multe mere, un cuțitaș și-am procedat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și asta îi făcea pe ai mei să stea fără grijă. Precaut, întodeauna, aveam grijă să anunț o oră mai târzie de întoarcere. Trebuia să mănânc undeva, ș-am poposit la Casa Arcașului, un restaurant nou. De menționat că în ciuda situației politicoeconomice a vremii, găseam mâncare și-mi permiteam să merg la restaurante. Odată grija prânzului înlăturată, simțindu-mă în formă urcai la cetate (evident pe lângă bicicletă), dorind să întăresc tenta turistică. Nu puteam rata șansa de a revedea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și chioșcuri. Într-unul, Mircea observă în spatele tejghelei un cățel, și m-a atenționat asupra acestei mărfi. O femeie ne văzu și interveni, convinsă că era un câine adevărat "fiindcă se mișca!”. Nu puteam ocoli Humorul, la care, în ciuda sezonului, erau puțini turiști. Am urcat și în turn, apoi la întoarcere, după pedalatul prin soare și vânt, prin praf și păduri, ne-am răcorit în apa rece a pârâului, neam ras și probabil, am mâncat. Spre Solca, unde știam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și când nu se mai putea, jos de pe bicicletă, că doar nu eram la vreun concurs... Dar nici unul n-am fi recunoscut în ruptul capului că era tare greu, nu doar pentru noi, ci pentru oricine. Și soarele, parcă în ciudă ne aștepta pe noi să pedalăm, ca să radieze și mai putenic! Uitam, la intrarea în Boghicea, obiectivul final al plimbării, noroc de o fântână cu cumpănă la care ne-am spălat cu apă rece. Apoi, ne-am odihnit la umbră
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mică. Dar nu știam care sunt elementele componente ale săpunului, cum și din ce este el făcut. Așa că nu-i înțelegeam pe oamenii aceia îngroziți de teamă. Vasăzică ei credeau că omul se poate metamorfoza în... săpun? Chiar îmi era ciudă pe ei că nu au atâta minte și nu judecă logic și normal. Nu?? Păi omul e făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și nu se poate transforma în... prostii! Fulgerător, s-a auzit un fluierat de locomotivă. Ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Spirit lângă Spirit, în tranșeele noastre subtile! Am contribuit din nou la bugetul... băieților cu ochi albaștri. Până la atingerea destinației finale, ar fi de remarcat frumusețea drumului - absolut inedit pentru mine - precum și amenda stupidă primită la Băile Herculane; observ, cu ciudă, că am devenit un... cotizant constant la bugetul polițiștilor - ce mă mai... iubesc băieții cu ochi albaștri! Cu atât mai mult m-a bucurat telefonul primit de la Timișoara, din partea doamnei Erszi, ce a ținut să-mi ureze bun venit pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
traversat-o cu ajutorul acestei forțe ce izvorăște din noi, pe care am depășit-o prin puterea Spiritului, a încrederii și a gândirii pozitive. Mi-a dat dreptate și-atât! M-am căutat prin buzunare să-i ofer un calendar; cu ciudă mi-am amintit că nu mai aveam niciunul la mine: le oferisem cu o zi înainte, pe toate, la Casa pensionarilor... De fapt, aici am vrut să ajung cu povestirea. Dar, înainte de a continua, doresc să scot ceva în evidență
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
românesc (presa din zona Rădăuți, Siret și Săveni: 1893-2008, ediția a II-a aniversară (90 de ani de la revenirea Bucovinei la patria mamă - România), Editura PIM, Iași 2008. Închin această lucrare românilor din Cernăuți, Herța, din Lunca, Fântâna Albă, Mahala, Ciudei la împlinirea a 90 de ani, când la 28 noiembrie 1918, Consiliul Național al Bucovinei hotăra revenirea la România furată la 1774, după cum avea să se întâmple cu Basarabia în 1918... MOTO De la Socrate... Toate trec și ... Toate vin... La
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de ratare ? De moarte, până la urmă ? — De moarte, până la urmă, da, de moarte. Nu e ca și cum ea nu vine până la urmă, prietene. Dar e o mare diferență între cum te prinde. Zglobiu și cu zâmbetul pe buze, făcându-i în ciudă că nici ea nu poate trăi atâta nebunie, sau așteptând-o cuminte, obosit, pe patul bătrâneții ? În fond, aici se diferențiază poveștile oamenilor. Aici se trage linia între eroii care sunt amintiți tot timpul și sutele de mii de cruci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ba, vai ! Vai ce-a fost la gura lui ! Atât de greu a fost să mă abțin să nu râd în hohote când l-am văzut câte spume face. I-am zis că dacă ies comuniștii, el o să moară de ciudă, că d-aia-i votez, și iar au început toți să râdă. — Ospătar ! Ospătar ! — Da, domnule Fernic. — Ospătar, dă-ne afară ! — Cum să vă dau afară, domnule Fernic ? îl bufnește râsul și pe micuțul tânăr care îi servea de ore
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lucruri (precum și ale altora, nu mai puțin importante, cum ar fi spiritul nostru orientalo-fatalist, Înclinat spre depresie, și o slabă, proastă solidaritate intelectuală, un excesiv și anarhic spirit autocritic, cu forme groase sarcastice, descurajante etc.Ă și chiar și În „ciuda istoriei recente” - credința că, În toți acești ani, În aceste lungi și Întortocheate decenii, da, noi, artiștii români, compozitori, pictori, sculptori, graficieni, actori și scriitori, noi suntem capabili de a afirma și adevăruri universale, nu numai idiomatice! (De altfel, unul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
necesară vieții mele încât, îndrăznesc să spun, eu însumi, atunci, nu eram deplin conștient de ea. Sau, ca să rămân în vocabularul nietzschenian - eu însumi nu aveam curajul ei, curajul de a o dori, de a o voi! Dar, pentru că, în „ciuda mea”, a caracterului meu superficial, dezordonat, a „ratării mele sociale” aproape evidente, a lipsei mele de voință etc., acest motiv al „cercului existențial”, „al legii”, al legii unei firi, al unui destin, m-a obsedat, ca să zic așa, „el” a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o recunosc, de a nu găsi acolo, strecurate printre bogatele file, și nume ale unor oameni care mi-au fost apropiați, scriitori de prima mână, și care, duși de un moment de „furie” - contra „gafelor” mele se’nțelege! -, din omenească ciudă și invidie sau, mai știi, cedând unor perfide și insistente presiuni ale unor ofițeri, în uniformă sau, ca Traian Iancu sau Mihai Gafița și alții, numeroși, strecurați în „aparatul cultural”. (Preda, am mai spus-o, mi-a arătat pe biroul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]