13,496 matches
-
sunt Eric. — Eric Sanderson, știu. — Știi? M-am sprijinit în coate. — Sigur. Părea confuză. — Ce credeai? Că eram prin apropiere, în trecere? Nu mă gândisem deloc la asta. Lăsasem enigma asta neatinsă alături de celelalte - uriașă și tăcută, ca șirul de ciudate capete de piatră din Insula Paștelui - pe când alergam să-mi salvez viața. Acum începeam să înțeleg că toate întrebările rămăseseră acolo, așteptându-mă să mă întorc și să le confrunt una câte una. — Nu, am spus puțin cam vlăguit, presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-n regulă. Spune-mi. Nu mai era o ființă umană, ci doar o idee a uneia. Un concept înfășurat în piele și substanțe chimice. Rechinul tău probabil că l-a văzut ca pe-un potențial rival. M-am gândit la ciudata voce a lui Nimeni spunându-mi că eram una și aceeași persoană, apoi negând-o. — Un concept înfășurat în piele și substanțe chimice, am repetat. Mie asta-mi sună ca o ființă umană. Scout clătină din cap. — Nu. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
erau incredibil de proste. După una dintre poantele mele, Scout se opri brusc, rămânând nemișcată sub becurile pâlpâitoare. — Ce-i cu labele alea lungi? repetă ea. Se uită la mine fără să înțeleagă, așa cum se uită publicul la cei mai ciudați invitați ai lui Jerry Springer. Eric, de ce să-i faci asta cuiva? — Ești o filistină, am spus, zâmbind, continuându-mi drumul fără ea. Din câte-mi amintesc, mi-am zis, că am avut o profundă revelație a faptului că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu succes această personalitate asupra unei alte persoane. Ei bine, deși în viitor s-ar putea crede altceva, Ward n-a fost un om rău. Poate că a fost insuportabil de infatuat și de ipocrit, dar în planificarea și executarea ciudatei sale stratageme pare să se fi comportat întotdeauna onorabil. Jurnalele sale intime, care încă supraviețuiesc atât pe un website ultra-securizat, cât și într-un seif puternic ranforsat, se referă la transferul personalității sale cu termenul de „aranjament“ și asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ăsta? — Poate, dar ai fi văzut insula de la kilometri distanță, nu? — Da, am zis, uitându-mă din nou atent la ea. Da, ai fi văzut-o. Apoi două rotițe zimțate din capul meu se îmbinară și creierul meu identifică sentimentul ciudat. Era cel de familiaritate. Mai văzusem insula aceea înainte. Dar cum era posibil? Eu nu eram Primul Eric Sanderson cel excursionist, vizitatorul de insule. Eu nici măcar nu plecasem vreodată din țară. Nu văzusem niciodată nici o insulă decât, poate, la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
reușeam să ordonez minții pentru să vadă ce era. Scout, acum cu ochelari de soare la ochi, își sorbi berea și se uită peste ape. Am făcut și eu la fel, sprijinindu-mă de ea, gândindu-mă la sentimentul acela ciudat, la noaptea trecută, la rechinul aflat încă în larg undeva, în albastrul întins. După câteva minute, am pus berea jos și m-am ridicat în picioare, având de gând să pornesc în căutarea unei noi pălării sau a ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ți-ai dorit să vezi pozele alea, să vezi dacă au ieșit. Nu mă gândesc decât la cum am râs și la tine bălăcindu-te în mare cu aparatul ăla pe Naxos, căutând următorul pește viu colorat sau mare sau ciudat și aruncându-te în valuri. Mă gândesc la cât de fericiți am fost acolo, în locul ăla, în cortul nostru, pe plaja aia. Mi se rupe inima și vreau pozele înapoi, Clee. Mi le doresc atât de tare înapoi. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nici n-avea cum sé fie Dumnezeu acolo. Se séturé și se ridicé sé plece. Își trase pantalonii și se aplecé sé ridice sacul, dar cînd se aplecé, vézu pe sub braț o bucaté de cer. I se péru atît de ciudat sé te uiți la cer pe sub braț, Încît mai Încercé o daté. N-a mai vézut niciodaté un asemenea cer. Norii parcé mergeau mai repede și parcé nu erau sus, ci erau jos. Desfécu picioarele și se aplecé sé priveascé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fi semnate de responsabilul departamentului de contabilitate? Comitetul de audit ia în considerare în mod deosebit: potrivirea politicilor și tratamentelor contabile; deciziile majore luate; creditele neobișnuite; tranzacțiile de efectuate în ultima clipă; schimbări ale tratamentului contabil; tendințele financiare neobișnuite; relațiile ciudate în cadrul declarațiilor financiare; tratamentele contabile diferite de cele ale sectorului; impactul aspectelor fundamentale asupra organizației; rezonabilitatea estimărilor contabile; rezonabilitatea altor înregistrări contabile care necesită un raționament și o decizie; raportarea cu privire la aspectele financiare mai puțin însemnate, de exemplu analiza operațională
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
doua zi s-a făcut neașteptat de cald și cerul ca jupuit de toți norii. Seara, ultima seară (Iordan venea a doua zi) ne plimbam deasupra ecluzei. Rusalin sărea după o creangă, să reteze cu dinții o frunză. Printr-un ciudat efect optic, cărarea pe care a crezut-o asfaltată era chiar apa. A pornit-o într-acolo și a căzut, de sus, în lac. A bătut aerul cu palmele și s-a dus la fund. Pălăria i-a rămas deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inflexibil s-a arătat în particular. "N-am cum să-ți justific prezența în mî-colectiv, după ce ne-ai făcut de mî-rușine. Ce sîntem noi? Impostori? La noi se mî-plagiază?" Mi-a povestit Rusalin că a văzut la Haga un muzeu ciudat, al instrumentelor de tortură. Pe pereți stăteau înșirate săbii ascuțite de oțel și săbii din lemn. De ce din lemn? Pentru că, uneori, suveranul grația în ultima clipă, iar ritualul grațierii era ca gîtul condamnatului să fie atins de trei ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o ating, Colț Alb, doar respir lîngă ea, fără s-o ating. Am făcut dragoste cu destule femei care nu mi-au plăcut. Pe ea o iubesc. Visul s-a păstrat în minte intact: în cadrul ușii se ivise un înger ciudat, cu ochi mulți, mulți. Ce ochi mulți ai, îngere. Ca la Țuculescu. N-ai putea face și pentru Rusalin ceva? Mi-a arătat o cheie cu capătul triunghiular. În triunghi era un ochi. S-a dus. Scoală-te, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-ți răspundea nimeni, dar tu știai că trebuie să intri, să te prefaci că nu e nimeni acasă și să aștepți să apară ca o nălucă dintr-un dulap sau din vreo ladă, deghizat în tot felul de animale ciudate care-ți solicitau mai degrabă mila decât frica. Mergem mai departe. Vecin cu Vasiliscul e Vârcolacul fața acoperită cu păr, urechile lupești, ascuțite. La lună plină, devine dintr-odată foarte palid și urlă îndelung în neputința lui de a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de sticlă, orientați unul spre răsărit și altul spre miazănoapte, și alți doi pereți albi, difuzi în ceața aurorelor. Chiar și când e vreme de ploaie și atmosfera e întunecată, către răsărit, casa ei e inundată în lumină. În mod ciudat, a ținut să locuiască alături de Zmeul Zmeilor, deși nu-l întâlnește niciodată, ea fiind atât de matinală, în timp ce Zmeul doarme foarte târziu dimineața și nu iese din casă înainte de amiază, după care revine doar la asfințit pentru o partidă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atât de deosebite. De-altfel, doar picioarele mi le amintesc; chipul ei continuă să rămână ceva nedefinit, departe, cu toate că este tot timpul în mintea mea, la fel cum te visezi în prezența unor persoane foarte apropiate ce poartă un chip ciudat, străin, dar tu știi bine cine se ascunde sub acea înfățișare. Eram foarte crispat, nelalocul meu, doream să se termine cât mai repede, nu știu dacă a fost bine sau a fost rău, nici nu are așa mare importanță, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă cunoască și să mă înțeleagă cu toate detaliile și subtilitățile ființei mele, așa cum m-a cunoscut Marny. Cu timpul, nu am mai deschis deloc sertarul, sau nu cu scopul de a privi fotografia. O uitasem pe Marny, în mod ciudat, tocmai la scurtă vreme după ce-am făcut legătura dintre poză și semnătura de pe bilețel; fotografia se odihnea ca niciodată în sertar cu fața în jos și atunci pentru prima oară m-a frapat "M"-ul caligrafiat rotund în filigran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar al lui D-zeu însuși, darwiniștii imaginau o specie de maimuță sau alt animal ciudat ce părea să fi regresat printr-un accident mutant la condiția umană, de unde și asemănarea fizică tot mai evidentă. Până și căpeteniile cele mai de seamă ale tribului Makonde urmăreau conferința de la televizorul hanului din proximitatea rezervației. Ele erau singurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privească cu expresia elevului din clasa a șasea. Numai el mă privea așa și totuși nu mi-a adresat un singur cuvânt într-un an de zile. Ce poate să însemne asta, de ce se uita la mine în modul acela ciudat? Nu mă gândesc niciodată prea mult la colegi, așa cum mă gândesc la colegele sau prietenele mele, deși ei formează majoritatea în clasă și aparent mă simt mult mai atrasă de jocurile băieților, cu ei mă înțeleg destul de bine. Totuși, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scurtă; ar fi vrut să poată sta de vorba cu Damiel, să se sfătuiască cu el. Se uita confuză la lista cu adrese și nume de chaneller-i, prezicători, bioenergeticieni, ghicitori în stele și alte specimene, care mai de care mai ciudate, ce-ar putea fi obiectul soluțiilor ei alternative. Cu care să înceapă? Îi vor ajunge trei luni să-i cunoască pe cei mai prodigioși dintre ei? Numai de n-ar avea dureri insuportabile. Observase că merge din ce în ce mai greu în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cea înaltă, în tonuri cenușii, amintește mai degrabă de copilăria bunicii decât de a mea. Oamenii purtau costume de baie de epocă cu maieuri decoltate peste pantalonii largi ce atârnau până la jumătatea femurului, femeile aveau capetele acoperite cu cele mai ciudate pălării. Umbrele cu striațiuni alb-negru parcelau toată felia de plajă; sub ele, șezlonguri de lemn îmbrăcate în rafie, mingi cu buline mari zburau în toate direcțiile. Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mi le amintesc cu precizie, iar fata de la baza povârnișului nu era alta decât prietena mea din copilărie, cea care mi-a fost apropiată ca o soră și de care nu mai știu absolut nimic de multă vreme. În mod ciudat, am încetat să ne căutăm una pe alta fără un aparent motiv, nu a mai fost nevoie. Poate că ea și-ar aminti de acest loc la marginea mării, cu această topografie bizară. Sau poate că această amintire îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu vârsta înțeleaptă și probabil la fel de tristă ca a bătrânului Santiago din povestirea lui Hemingway. Avea numai treizeci de ani și știa de pe acum că n-avea să părăsească vreodată marea. Fata se gândea adesea la el într-un mod ciudat, așa cum stătea cu privirea pierdută pe puntea vasului, fără să fie nevoie să-l vadă. În fapt, îl zărea numai seara, la masă. Se gândea la viața lui plină de încercări pe mare și expediții. Apoi îi zbura gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
locul sfânt se face în spatele unei portițe de lemn cu cârlig de rafie ce stă închisă simbolic atunci când cineva este sub cascadă, pentru a nu-i perturba intimitatea. Aici poți sta pe o bancă și te poți concentra la sunetele ciudate; ele se percep vag din direcția cascadei: vaiete, gemete, murmure sau voci ce cântă sau incantează rugăciuni. Meditație și Rugăciune Adesea, meditația și rugăciunea fuzionează imperceptibil. Acest loc pare a fi propice pentru a deprinde înțelesul și distanța dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cele netrebnice, cele profunde și deschise, cele triste și melancolice. Apoi, îi părăsesc pe oaspeții mei, care continuă să-și agite oglinzile ca pe niște evantaie și să-și depene poveștile care mi-erau atât de familiare. Și, în mod ciudat, fiecare relata istoria celui de lângă el sau a celui ce stătea în fața lui, într-o limbă ce nu-i era cunoscută. Astfel, praznicul sentimentelor s-a transformat într-un fel de Babel nedeslușit, din care nu se mai înțelegea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un rucsac mare cât Primăria, patru tenori, un bariton, două altiste și o soprană de coloratură au rămas fără voce, nu numai pe viață, ci și postum, bașca busculada, bașca avorturile spontane, copii inoculați brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]