11,010 matches
-
În prima zi, apoi să se trezească În voie pentru o „degustare de delicatese iernatice“ la un restaurant pitoresc. Alesesem meniul cu mâna mea: ferigi sote, ace de pin În sos picant, ciuperci „vântul de nord“ cu pălăriile lor micuțe, ciuperci ficat de vacă, mari, de un negru catifelat, o, și partea cea mai bună, trestie albă coaptă pe jar, a cărei textură este ceva Între sparanghel și andive. Bennie era Încântat de ideea trecerii de la somn direct la mâncare. Dwight
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
decât să se uite la platourile Încărcate. Din cauză că locul era atât de prost luminat, nici unul dintre prietenii mei nu putea distinge ce era pe platouri. N-aveau decât să creadă explicațiile lui Lulu. —Păstăi de mazăre care se mănâncă Întregi, ciuperci, niște carne, a, vită, cred... Iar asta, asta e orez În frunze de bananier... La Început mai timizi, se serviră apoi din belșug, mutând mâncarea de pe platouri În farfurii. Heidi Încă mai auzea porcul guițând Înainte de a fi tăiat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar fi fost frigul și duduitul motoarelor atașate În exteriorul bărcilor. Dar prietenii mei erau fericiți, cu dinții strânși În bătaia vântului. Pilotul bărcii din frunte era un tânăr chipeș Îmbrăcat cu un longyin de culoarea a diferite tipuri de ciuperci. El fusese cel care condusese discuția de la doc, impunând ce trebuie făcut. Prietenii și familia Îi spuneau Pată Neagră, poreclă primită din cauza semnului din naștere pe care-l avea pe mână. Ca și În China, poreclele erau intenționat simple, neatrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În schimb, vedeam detaliile lumii pe care o traversau. Acum că aveam puterile lui Buddha, puteam să alunec fără să-mi fac griji, iar formele ascunse de viață mi se arătau: un șarpe inofensiv cu dungi irizate, o sumedenie de ciuperci, plante parazite Înflorite ale căror culori și forme sugerau opulențe sexuale - o bogată floră cu frunze cerate și o la fel de bogată faună iubitoare de umezeală tipice pentru acest loc ferit al planetei, până atunci nedescoperit de oameni sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rădăcinile pline de sevă se Îngroșau strângându-l Într-o Îmbrățișare mortală. —Cam ca Într-o căsnicie În care am fost eu, spuse Moff. Copacul gazdă era sufocat până murea, continuă el, apoi se descompunea cu ajutorul unor armate de insecte, ciuperci și bacterii, iar tot ce rămânea din el era un trunchi uscat. — Rezultatul, spuse Moff, este această scobitură, un bungalow confortabil pentru rozătoare, reptile, lilieci și, aparent, pentru locuitorii pădurii tropicale. Se uită În sus și fluieră. —E superb. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sezon, orez lipicios și frunze de copaci și arbuști din pădure. În boluri mici și frumoase, cioplite În noduri de copac, se mai găseau tuberculi și semințe, muguri și tulpini, diverse vegetale mici, la fel de gustoase ca și fisticul și migdalele, ciuperci de tot felul culese de la baza copacilor, lăsate să se usuce și păstrate pentru astfel de ocazii. Platourile principale erau Încărcate cu trestie foarte tânără. Iar la capătul celălalt al mesei lungi și Înguste erau castroane cu rădăcini și felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iată-i. Era probabil unul din alimentele de bază ale tribului, bănuiau ceilalți, Însă era de mirare de ce nu-l serviseră mai devreme. Tăițeii erau delicioși. În seara asta legumele erau mai bune, la fel mugurii proaspeți de bambus și ciupercile de pădure. Chestiile fermentate păreau mai puțin dezgustătoare și, din fericire, nimic nu avea aspect negru, crănțănitor sau cu opt picioare. De fapt, cine a inventat tăițeii? Întrebă Roxanne. Marlena răspunse senină: —Chinezii, desigur. Moff se plesni peste frunte: —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sigur pe el uneori, Însă În ultima vreme, după boala fiului său, părea mai blând, protector, totuși vulnerabil. Își asuma greșelile. Deci Îl găsea atrăgător. Îi plăcea barba lui. Moff se aplecă să cerceteze planta Îndeaproape. Ar putea fi o ciupercă, Își dădu el cu părerea, Însă este oare comestibilă? Unele sunt delicioase, pe când altele Îți fac ficatul pateu. Observă că unele dintre plantele respective prezentau niște flori albe, mici și cerate. Arătau ca niște crizanteme minuscule, care răsăriseră din niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sunt delicioase, pe când altele Îți fac ficatul pateu. Observă că unele dintre plantele respective prezentau niște flori albe, mici și cerate. Arătau ca niște crizanteme minuscule, care răsăriseră din niște umflături ca negii, Înșirați la baza glugii. —Hmmm, nu e ciupercă, spuse, ciupercile nu Înfloresc. Misterul se adâncește. Își plimbă ușor degetul pe capul plantei, apoi apăsă, pentru a-i vedea structura și textura. — Aa, e fin la pipăit, Însă rezistent, se pronunță el. Îi prinse privirea lui Heidi, iar timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe când altele Îți fac ficatul pateu. Observă că unele dintre plantele respective prezentau niște flori albe, mici și cerate. Arătau ca niște crizanteme minuscule, care răsăriseră din niște umflături ca negii, Înșirați la baza glugii. —Hmmm, nu e ciupercă, spuse, ciupercile nu Înfloresc. Misterul se adâncește. Își plimbă ușor degetul pe capul plantei, apoi apăsă, pentru a-i vedea structura și textura. — Aa, e fin la pipăit, Însă rezistent, se pronunță el. Îi prinse privirea lui Heidi, iar timp de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avut când și-a Întors privirea spre plantă Îi era nefamiliar. — Nu ți se pare extraordinar că, deși abia ajunge soarele, aici cresc atâtea chestii? spuse Heidi, Încercând să pară relaxată. —Sunt multe plante care nu necesită fotosinteză, replică Moff. Ciupercile, În primul rând, trufele. Zona trebuie să fie umbrită. De aceea se găsesc sub coroanele copacilor. Păcat că pădurile tropicale de peste tot sunt defrișate de dobitoci nesătui. Habar n-au câte specii de vietăți incredibile sunt distruse pentru totdeauna. Distrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
le purta și a-i jeli. În curând se vor Înveșmânta În aceste straie bune și, cincizeci și trei de oameni, tineri și bătrâni, se vor așeza pe câte o pătură și se vor Înfășura ca Într-un cocon. Înainte vor mânca ciupercile otrăvitoare pe care le găsiseră gemenii. Se vor zvârcoli și se vor chirci precum fluturii care se eliberează din crisalide. Ciucurii păturilor le vor mângâia chipurile nemișcate, semn că odihna va fi de această dată veșnică. Iar când suflările lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nici pe Nați, care Îi influențaseră să creadă asta, pentru că ei erau doar jucăuși. Dar acum venise vremea să Îl caute pe adevăratul Frate Mai Mic În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. Și Înainte de a mânca ultima cină a ciupercilor dătătoare de moarte, vor lovi tobele și vor suna din goarne. Vor pregăti spiritele trupurilor lor, spiritul ochilor, spiritul gurii, toate rând pe rând. Vor ști când să fie pregătiți, să nu zăbovească și să fie lăsați În urmă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
degradat până la caricatură și, prin urmare, greu de recunoscut. Procesul desacralizării existenței umane a dat naștere adesea la forme hibride de magie trivială și de religiozitate de fațadă. Nu ne gândim nicidecum la nenumăratele "religii mici" care au răsărit precum ciupercile în orașele moderne, la biserici, secte și școli pseudo-oculte, neospiritualiste sau așa-zis ermetice, pentru că aceste fenomene țin tot de sfera religiozității, deși reprezintă, aproape fără excepție, aspecte aberante de pseudomorfoză. Nu facem câtuși de puțin aluzie la numeroasele mișcări
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu aveai altă treabă de făcut și te apucai să sufli În perdele sau să dai cu mâna pe luciul mobilei. Atunci praful se răzbuna, pojghița de jeg care-l proteja se spărgea ca o coajă de ou, ca o ciupercă, și toată această mâzgă uscată se ridica În aer, răspândindu-se asemenea unui abur scos de o locomotivă prin toate ungherele casei. Se răzbuna atunci și praful de pe covor, și praful Îmbibat În fotolii, și cel pitit ca un motan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doar bancnote, ci bani de argint și chiar monede de aur austriece și turcești. Mânate de lăcomie, femeile ieșiseră să adune puhoiul de bancnote risipit pe drum. Lăsaseră pruncii adormiți pe cuptor și ieșiseră pe uliță. Culegeau banii cum culegeau ciupercile În pădure. Nimeni nu se Întreba dacă sunt buni sau falși sau expirați. Fiecare lua În poală cât apuca. Deodată, căruțele Subotinilor luară foc. Se produse o adevărată vălvătaie. Bancnotele aprinse se Înălțau În aer, zburând peste acoperișuri. Pluteau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
le face să sune cât se poate de decent. N-avem secrete, eu și Sheba. Prima dată când l-am văzut dezbrăcat, știi la ce m-am gândit, Barbara? La verdețuri proaspete învelite într-o pânză albă și curată. La ciuperci abia scoase din pământ. Vorbesc serios. Era comestibil. Se spală pe cap în fiecare seară. Închipuie-ți! Strălucea de curățenie. Vanitatea adolescenței, probabil! Sau nu, poate anxietatea ei. Propriul corp e deocamdată o jucărie nouă: n-a învățat încă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mare decât de obicei. Am achiziționat o durere de cap slabă, dar continuă. Cum am ajuns în Eastbourne pentru vacanța de Paște, pe barbă mi-a ieșit o iritație roșiatică, iar unghiile de la picioare mi s-au infectat cu o ciupercă nevăzută. Clar, toate astea era răspunsuri psihosomatice la stres. Dar la vremea aceea eram convinsă că erau pedeapsa pentru păcat; plata pentru că o trădasem pe Sheba. Eram încurajată în această interpretare superstițioasă de faptul că nici unul dintre remediile sugerate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
viață. Sunt albastre și reci. Pe de altă parte, pârâurile care se nasc în păduri acolo unde în apă cad copaci, bucăți sfărâmicioase de lemne și frunze putrezite - sunt pline de viață. Insectele sapă în buștenii doborâți. Mucegaiul se întinde, ciupercile înmoaie lemnul, viermii se hrănesc pe pofta inimii și, într-un final, copacul se transformă în pământ gras, un festin pentru șarve și bacterii, care, la rândul lor, reprezintă masa de dimineață a cărăbușilor și libelulelor, care sunt cina somonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
forestieră. Țăranii actuali taie tot ce mișcă, îi doare-n cot dacă o să cadă malul peste ei. Restituțio forestier o să lase Transul fără silvă. Da’ cui îi pasă? Uneia ca mine, care își amintește cum se refugia în pădure la ciuperci și mure? Eram tare mândră vara. Până la 14 ani am mers cu vacile, și seara aduceam acasă cina: ciupercile, laptele, fructele de pădure. Curat ecologist, da’ habar n-aveam eu atunci de cuvântul ăsta. Știi când am încetat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o să lase Transul fără silvă. Da’ cui îi pasă? Uneia ca mine, care își amintește cum se refugia în pădure la ciuperci și mure? Eram tare mândră vara. Până la 14 ani am mers cu vacile, și seara aduceam acasă cina: ciupercile, laptele, fructele de pădure. Curat ecologist, da’ habar n-aveam eu atunci de cuvântul ăsta. Știi când am încetat să mă mai fâțâi de una singură ca proasta-n codru? Când am dat din greșeală peste doi inși care făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Poți să te detașezi de asta, dacă nu ai vocație ascetică, doar atunci când îți permiți să optezi. Intru în magazine de mezeluri și strâmb sincer din nas. Ideologia anticarnagiu și anticărnuri mi-a intrat bine în cap. Îmi iau cereale, ciuperci, mult hulita soia. Mi se pare că măcelăriile trăsnesc a miros barbar de hoit. Am ajuns să văd animalele vii, reconstituite, umblând pe pășune fără ca noi să le fugărim cu cuțitul. Ei bine, aceeași persoană ecologist ideologizată cu mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Evropa sau de estul ei. Am început ziua de azi aproape cu o prostie, cu relecturarea Sinegrafiei, adică, pe scurt, cu retrăirea subiectivă a anului 1997. Și am terminat-o cu o păcăleală. Am dat 16,5 dolari pe patru ciuperci de la prăvălia ecologistă. Cu altă prostie, în alt registru. M-am întins pe canapea la întoarcere să „procesez” starea în care mă aflu și am înțeles că fiecare cui se scoate cu alt cui. Sinegrafia era un jurnal al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la intensități călâi și spui, cel mult: o, ce interesant! 17 septembrie Am citit toată dimineața. Apoi am plecat la Maria. Copilașul venit pe astă lume abia de trei săptămâni dormea și, ce să facem noi în jurul pregătirii budincii de ciuperci? Am întrebat-o despre politica lor. Plecam deja de la flashuri: teama că un punct de vedere advers Guvernului Bush trece drept antipatriotic și un interviu dat de Soros pe un canal de TV sâmbătă seara, în care el spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au lipsit toți conservatorii (incluzi aici și pe Hart și Ostromii). Lumea nu e chiar așa de educată pentru vizite. Cel mult s-au lipit de câte un vin, exceptând-o pe Jean care a gătit o budincă excelentă de ciuperci. Eu am luat un buchet foarte frumos de flori și o periniță de sezon cu inscripția: Joy! Dar făcută că mi-aș lua și eu una la fel. Debbie s-a bucurat foarte mult și a fost teribil de mirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]