3,264 matches
-
sa, precum și corniștii, iar din partea Regimentului 5 Artilerie Grea, muzica militară”. Evident, militarii Garnizoanei Bacău au afișat o ținută obligatorie. Astfel, în vreme ce „trupa trebuia să afișeze ținuta de serviciu”, uniforma ofițerilor era cea aferentă momentelor de gală: „tunică, pantaloni negri, cizme negre, chipiu cu trase, eșarfă și decorații”. La sfârșitul programului dedicat zilei de 6 august, începând cu orele 21, dou) plutoane din Regimentul 27 Infanterie, împreună cu muzica Regimentului 5 Artilerie Grea, „au executat retragerea cu 50 de torțe”. Seara, până la
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
condusă în mare parte de către evrei). Știau totul despre masivele deportări comandate de către Stalin personal, despre execuțiile sumare prin beciurile tenebroase ale Chișinăului sau în plină stradă ori în curțile caselor lor și nu s-ar mai fi întors sub cizmele mustind de sânge ale soldaților ruși nici în ruptul capului. Atunci, în anii 1944 1946 s-a înregistrat un fenomen aproape global în rândurile năpăstuiților refugiați care fugeau de sub escortă sau de prin barăcile în care fuseseră cazați și rătăceau
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sau ministeriabililor noștri. Astfel, crezând că are girul unui ofițer rus ce era șeful „secției economice a C.Al.C.”, pe numele lui de Finoghenov, dar și al unui alt țucălar, lt.col. Verevchin, ce va fi fost servitorul și văcsuitorul cizmelor primului, șeful „grupului furniturilor din C.Al.C.”, generalul român S. Pretorian, adjunctul diplomatului de carieră Savel Rădulescu, ce fusese numit președintele Comisiei Române pentru Aplicarea Armistițiului, primise toate asigurările din partea celor de mai sus că „eroii” din armata roșie
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
membre ceapiste, cărora le-a ținut următoarea cuvântare „mobilizatoare”: „Fa, oilor! Imediat să treceți la adunat sfecla de zahăr de pe câmp că vă ia dracu’ pe toate, putorilor!”. Afară era un glod de care nu te puteai feri nici cu cizme, darămite să mai scoți și sfecla cu furca! Una dintre femei i-a spus cam așa: „Tovarășa, da’ matale nu vreți să veniți cu noi la cules sfecla, așa de-un exemplu?”. Atât i-a trebuit Anetei Slivneanu, că a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
teoretice și politice cu respingerea filosofiei de către Rorty. Cele două proiecte au în comun suspiciunea față de ideologii, opoziția față de încrederea oarbă pe care acestea o cultivă și o viziune pozitivă asupra pluralismului democratic. Ambele resping, desigur, imaginea orwelliană a unei "cizme călcînd pe grumaz, pentru totdeauna". Dar, din perspectiva societății civile, opera lui Rorty implică, totuși, dificultăți care întrețin în mod direct calitatea sa pre-politică. Rorty ne spune că instituțiile democratice nu pot fi combinate cu sentimentul scopului comun de care
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
mi-am petrecut viața și mi-am crescut copiii... Bărbatul se pronunță scurt, apăsat și ironic pentru renunțarea la această liniște a colibei pe care o vede sinonimă cu sărăcia: Vorbă scurtă... să rămânem aici, să cârpesc și mai departe cizmele oamenilor, care umblă toată ziua în opinci sau desculți... Nu e nimic prefăcut în dialogul lor. Dovada o constituie cea de-a doua replică a soacrei la fel de așezată ca și cea dintâi care urmează răspunsului înțepat al ginerelui: Eu zic
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
blândă. Se mânia foarte rar, dar când se Întâmpla, Îi dispărea de pe chip orice urmă de zâmbet. Fața, mereu rasă proaspăt, Începuse să-i fie brăzdată de două cute, iar la tâmple Îi răsăreau deja fire albe. Era Încălțat cu cizme bürgher și În loc de suman purta un căput din stofă, cusut de un croitor priceput. O căciulă brumărie de astrahan Înclinată pe o parte Îi dădea un aer de haiduc. Când mergea pe Părăul Gălăuțașului femeile ieșeau În filigore și Îl
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pentru că noi conduceam țara, dar nimeni, am impresia, nu se pricepea la deconturi! Așa că am înregistrat o pierdere de vreo 12.000 în leii de atunci... Asta este, măcar n-am făcut parte din cei care-și luau canadiene și cizme de la ajutoare!!! Dorin Popa: Mai târziu, mulți colegi ai tăi din PAC, scriitori, erau în Parlament. Mă gândesc la Stelian Tănase, Nicolae Manolescu, Alexandru Paleologu, Vasile Popovici, George Șerban, oameni cu probitate morală și profesioniști recunoscuți. Era și Radu F.
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
așa ne spune fratele - arătându-l pe fericitul Francisc care era numit prin excelență „fratele” de către frați - : este o țară, Germania, în care trăiesc oameni creștini și evlavioși. Aceștia, după cum știți, trec adesea prin ținutul nostru cu bastoane lungi și cizme largi, cântând laude lui Dumnezeu și sfinților săi, leoarcă de sudoare sub razele arzătoare ale soarelui, și vizitează mormintele sfinților. Dar fiindcă frații, după ce au fost trimiși o dată la ei, s-au întors înapoi maltratați, fratele nu constrânge pe nimeni
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pașapoarte și buletine false, legitimații în alb, dar și o vestimentație specială. Aceasta din urmă cuprindea "căști de protecție kaki; combinezoane kaki, căptușite cu blană de miel, pulovere de tip militar, de culoare kaki sau albastră; lenjerie de corp chinezească; cizme cu carîmb scurt, care se închideau lateral cu ajutorul unei singure catarame, total diferită de cea a militarilor obișnuiți. Era vizibil nouă și nu era murdară" (Valentin Raiha, op. cit., p.55). Toți acești morți aveau asupra lor medicamente cu efecte "stimulative
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
americană și europeană, manipulată prin mijloacele obișnuite, toate acestea fac din lupta revoluționarilor cubanezi o acțiune exemplară. Moda pune în circulație barba guerilleros, devenind din nou simbolul tuturor contestărilor. Revoluționarul copie părul lung și neîngrijit al combatanților, hainele lor verzi, cizmele, caschetele lor. Mass media, intelectualii de pe toate continentele trec sub tăcere rezultatele economice slabe ale acestei revoluții, armata cubaneză de 200.000 de oameni dintr-o populație de 7 milioane de locuitori o armată plătită și echipată de către Rusia, care
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
se transforma mai târziu în amintiri dragi, care s-au renăscut acum, în cele descrise mai sus. Bravo mie, eram acum băiat mare! Prieteni dragi de odinioară... Eu l-am cunoscut pe Țuți prin 1945, când eram amândoi cât o cizmă înaltă până la genunchi, fără a ști mare lucru, cu buzele arse de boli și foamete, lipsiți de o copilărie fericită. Nu este potrivit să spui copilăriei „hai cu mine” atunci când n-ai avut-o. Mie mi se pare absurd să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe piept cu o mână, cu degetul pe trăgaci, iar în cealaltă mai avea încă sticla cu vin. I-am luat-o încet din mână, m-am ridicat, i-am pus sub cap ranița, i-am luat picioarele încălțate în cizme (pe atunci militarul în termen purta cizme de piele, cel puțin, la arma aceasta) și l-am culcat. Dormea așa de adânc încât nici n-a simțit când l-am mișcat. Rică nu prea avea chef să doarmă, eu deasemenea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe trăgaci, iar în cealaltă mai avea încă sticla cu vin. I-am luat-o încet din mână, m-am ridicat, i-am pus sub cap ranița, i-am luat picioarele încălțate în cizme (pe atunci militarul în termen purta cizme de piele, cel puțin, la arma aceasta) și l-am culcat. Dormea așa de adânc încât nici n-a simțit când l-am mișcat. Rică nu prea avea chef să doarmă, eu deasemenea, începusem să-i povestesc despre ai mei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu apă unul pe altul. Pe urmă am ajuns în fața unei uși unde nu te întreba nimeni ce talie porți sau ce număr ai la picior; eu m-am nimerit cu niște pantaloni pe măsură, iar ca încălțăminte, aveam o cizmă 40 și alta 44. Urma ca, ulterior, să “completăm” tot ce ne trebuie - în armată “a completa” înseamnă a fura ce-ți trebuie și a lăsa în loc ceea ce-ți prisosește - încât, până la urmă, mai așa, mai de la magazie, ajungeai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ajuns la concluzia că nu avea decât șaizeci și trei de ani. Era acest om înalt cam ca mine, peste un metru și optzeci, cu fața prelungă și ochi albaștri. Acum era îmbrăcat cam cum se îmbracă toți pescarii, cu cizme, pantaloni din stofă gri, cămașă de in, dar m-a frapat la el vorba-i blajină, sfătoasă și retrasă oarecum, în interiorul său. Mi-am zis de prima dată că este un om deosebit și am dorit să-l cunosc mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
simplă din patrie. Nu putea să doarmă decât două-trei ore pe noapte și-și umplea timpul cârpind încălțămintea unuia sau altuia. Acolo, în captivitate, în frigul năpraznic al Siberiei, își practica aceeași meserie de-o viață, cizmăria. Repara mai mult cizme cazone, căci era înconjurat de militari. Uneori primea ordin să facă cizme noi, căci piele se găsea din belșug. Era într-un lagăr cu numărul - nu contează care - toate lagărele de prizonieri din Siberia erau numerotate. Comandantul lagărului era o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și-și umplea timpul cârpind încălțămintea unuia sau altuia. Acolo, în captivitate, în frigul năpraznic al Siberiei, își practica aceeași meserie de-o viață, cizmăria. Repara mai mult cizme cazone, căci era înconjurat de militari. Uneori primea ordin să facă cizme noi, căci piele se găsea din belșug. Era într-un lagăr cu numărul - nu contează care - toate lagărele de prizonieri din Siberia erau numerotate. Comandantul lagărului era o femeie dură, pe care o chema Mariusia. Împușca din simpla plăcere de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
decât ea cu doi ani, nu a încercat niciodată nimic, chiar dacă, prin poziția oarecum privilegiată de șef de atelier, ar fi putut îndrăzni pentru a-și îndulci viața sa de prizonier. Comandanta îi poruncise să-i facă o pereche de cizme așa cum avea adjunctul ei. Ordinul e ordin, mai ales că neexecutarea lui putea să-i pună viața în pericol. De aceea ia dat ordin să se prezinte la ea. Deobicei, prizonierii chemați la comandant nu mai veneau înapoi, fiind uciși
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
este cea mai neaoșă și obișnuită înjurătură, adică o trimitere la origine, după mine, cea mai reușită inovație românească din totdeauna. A intrat la comandantă, aceasta i-a arătat piciorul, el a luat măsura. Apoi Mariusia i-a spus că cizmele trebuie făcute într-o zi și o noapte. El i-a arătat două degete iar comandanta a dat din cap, spunând „dva deni” (două zile). Apoi el a spus că-i trebuie piele și talpă. Comandanta l-a trimis la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Apoi el a spus că-i trebuie piele și talpă. Comandanta l-a trimis la gară cu un ostaș, s-au deschis vreo șase vagoane din care cizmarul prizonier și-a ales ce-i trebuia nu pentru o pereche de cizme ci pentru treizeci. Cizmele au fost făcute cu toată arta încât pe încruntata Mariusia a încântat-o. L-a servit cu un pahar de rom pe care prizonierul l-a băut în silă, pentru că pe atunci nu era băutor. Ca
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că-i trebuie piele și talpă. Comandanta l-a trimis la gară cu un ostaș, s-au deschis vreo șase vagoane din care cizmarul prizonier și-a ales ce-i trebuia nu pentru o pereche de cizme ci pentru treizeci. Cizmele au fost făcute cu toată arta încât pe încruntata Mariusia a încântat-o. L-a servit cu un pahar de rom pe care prizonierul l-a băut în silă, pentru că pe atunci nu era băutor. Ca prizonier nu putea refuza
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
silă, pentru că pe atunci nu era băutor. Ca prizonier nu putea refuza nimic, căci și un pahar de rom oferit era tot un ordin și altfel ar fi fost împușcat. După un timp i-a mai făcut o pereche de cizme și încet, încet, îl chema la ea și începuseră să discute întâmplări din viața lor, așa ca doi oameni, la un pahar de rom sau de vodcă. Discutau despre crâncenul război ce se desfășura în jurul lor și în ei. Își
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Printre copaci se întrezărea un drum forestier, cam noroios, căci plouase pe acolo. Am oprit în marginea pădurii și ne-am sfătuit. N-aveam a urma decât drumul din pădure, altul nu exista. Pentru orice eventualitate, ne-am încălțat în cizme de cauciuc, desigur, va veni vremea când va trebui să împingem la mașină. Cu oarecare frică am intrat pe drumul din pădure. Primele sute de metri a mers, dar la un moment dar, roțile din față a Zambilicăi au intrat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu peștele. Era mare, căci încerca să scape trăgând înspre el, îi mai dădeam fir, apoi iar recuperam. Cred că m-am luptat cu el într-un du-te vino vreo oră. Eram aproape epuizat, simțeam noroiul gros sub tălpile cizmelor, uneori apa trecea de gleznă, și eu nu izbuteam să aduc peștele la mal. O lua ba în dreapta, ba în stânga, se vede că era crap, căci numai dumnealui se comportă așa. În fine, l-am simțit mai aproape. Dacă aș
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]