2,043 matches
-
niște ochi, fără a fi ochi. Acest lucru îl desfăta nespus de mult și vederea lui îl consola. Cu cât îl vedea mai mult, cu atât era mai consolat, iar când acel lucru dispărea, rămânea trist. 20. Până atunci fusese neclintit în aceeași stare sufletească: o neschimbată bucurie, dar fără vreo cunoaștere a lucrurilor lăuntrice duhovnicești. Tot timpul cât dură această arătare sau cu puțin înainte de începerea ei - căci a durat mai multe zile - îi veni în minte un gând stăruitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acest timp, Dumnezeu se purta cu el ca un dascăl cu un copil, învățându-l. Și, fie pentru că era neînvățat și cu un spirit neșlefuit, fie pentru că nu avea cine să-l învețe, sau întrucât primise de la Dumnezeu o voință neclintită de a-L sluji, el socotea și întotdeauna a socotit cu limpezime că Dumnezeu se purta cu el astfel ș, ca un dascăl cu un copilț. Dacă s-ar fi îndoit mai înainte de acest lucru, s-ar fi gândit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
avuseseră aceeași dorință, dar unii au murit, alții au fost arestați, iar Ordinul trebuia să-i răscumpere pe cei prinși. Prin urmare, trebuia să se pregătească să plece a doua zi cu pelerinii. El îi răspunse că hotărârea sa era neclintită și că nimic în lume nu-l putea împiedica s-o înfăptuiască. Îi spuse cinstit Provincialului că, deși era de altă părere, de teama nici unui lucru n-ar renunța la hotărârea luată, decât dacă rămânând acolo ar fi păcătuit. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și pierde curajul, atunci furia, dorința de răzbunare și sălbăticia femeii cresc și devin nemăsurate, tot la fel obișnuiește și dușmanul să slăbească și să-și piardă curajul, ispitele îndepărtându-se atunci când persoana care stăruie în cele spirituale se arată neclintită în fața ispitelor dușmanului, opunându-i-se per diametrum 1; dimpotrivă, dacă persoana care face exercițiile începe să se teamă și să-și piardă curajul în a lupta cu ispitele, nu există fiară mai fioroasă pe fața pământului precum dușmanul firii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu regret nimic. Viața e un proiect pentru fiecare de genul „ Descurcă-te singur”, nu aștepta de la alții să primești. Atitudinea ta te-a adus unde ești în momentul de față. Nicky rămase pe poziția lui, dovedind un calm de neclintit. La restaurantul unde aveau o masă rezervată se mai afla încă o persoană de sex feminin. Carmen, nedumerită privi cu o curiozitate feminină spre acea persoană care îi însoțea. Se simți singură ca pe fundul unei prăpăstii din care nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu se intersectează, ci se sugerează ruptură tranșantă dintre existența muncitorilor și cea a intelectualilor, din prima fiind excluse valorile spirituale. Structura poematica, sincopata este produs al narațiunii aparent realiste, obiective, dar întretăiate de elemente mitice, anticipative, tratate în derizoriu:,,Neclintit, acoperit până sub bărbie, bărbatul respira ușor și egal în felul în care la iarmaroc sub un capac de sticlă Marc Antoniu doarme curajos și nepăsător. Alături, regina Cleopatra. Sufletul lor nemuritor este un arc de ceasornic. Farsala, lume, lume
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
faci, despre comportarea ta viitoare, lasă-mă să fac o comparație. Omul e ca un rîu: firav la izvor, săltăreț printre stînci, tumultuos printre munți, cu urme de valuri cînd trece printre dealuri, liniștit și plin de aluviuni la cîmpie, neclintit la intrarea în mare... Mai sînt și rîuri care dau din munte direct în mare, îi zic eu. He-he! rîde Graur. Ia vezi, continuă el pe un ton grav, nu cumva calci pe urmele lui Vlad, construindu-ți și tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
închide electricitatea pe negândite, după un semnal scurt de 3 ori. Astă seară, ca aproape în fiecare seară, m’am așezat pe scări ca Georges și am așteptat să văd defilând mondanitățile (pe care nu le privesc) și privesc apa neclintită în umbră ca o imensă tavă de cloisonné albastru sidefat. Uneori mă cobor pe dig și mă așez pe vreo bancă. Vine cineva, se așează lângă mine, vorbim. Răcoa rea umezește haina de lână, vântul suflă potolit, dar rece. De
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ta, M. c. p. 20 septembrie [1950], miercuri [...] Sunt emoționată citind toate planurile pe care le faci pentru un viitor în care am fi împreună, dar, vezi tu, draga mea, eu nu mai cred în el. E o convingere de neclintit, mai tare decât orice. Mă alină doar gândul că exiști, că te iubesc, că pot să-ți scriu, că există pe lumea asta, chiar și atât de departe de mine, o ființă pe care am creat-o, care e a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nou 1940 afirma: trecem, o știm cu toții, prin vremuri îngrijorătoare, deci vremuri în care simțământul de solidaritate națională și de unire împrejurul unui singur gând și a unei singure credințe, trebuie să fie mai puternic decât oricând. Eu care stau neclintit de veghe ca România să pășească hotărât pe calea dezvoltării ei pașnice, simt mai mult ca oricine această nevoie, ca toate puterile conștiente ale țării să se pună umăr la umăr ca aceste nevoi să se împlinească. Atitudinea regelui Carol
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Convorbiri, lumea nici nu mai știe că apar! Doar noi ne facem iluzii! Locul unui om de carte, care cunoaște experiența trecutului literar și știe a citi în prezent este la revistă. De aceea rămîi acolo de unde nu te poate clinti nimeni. Rocada se poate face altfel: nea Gi. , să treacă la teatru și Vasile în locu-i. Este echitabilă. Eu am ascultat adesea de tine (deși nu întotdeauna ți-am spus-o). Te rog să asculți și tu acum de mine
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și nu s-au mai dat duși cu lunile de zile. Încep și eu să-mi amân data plecării și să uit de planurile de explorare, dar din fericire mi-am luat deja zborul către Costa Rica și trebuie să mă clintesc către următoarea destinație. Acum înțeleg prin ce va fi trecut Ulise când a trebuit să părăsească insula lui Calypso pentru a-și continua călătoria. De fapt, nici nu m-aș mira dacă respectiva insulă ar arăta întocmai precum Caye Caulker
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cap. Îmi spune că am multă energie și, în același moment, simt cum mă trezesc brusc și percep ceva ciudat în atingerea lui. Gândesc instantaneu ceva de genul „Nici prin gând să nu-ți treacă”, fără însă să reușesc sămi clintesc corpul, și simt cum face un pas înapoi, mai cântă un pic, apoi îmi spune că a terminat. Plec clătinat către ceilalți, mă opresc, vomit, mai fac un pas, vomit din nou, aud zgomotul chinuitor de puternic al râului a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de a tr)i că pe un drept natural. F)r) Îndoial), multi israelieni refuz) s) admit) c) aceast) istoric) lips) de liniște nu a fost eliminat). Aceștia par s) cread) despre ei Înșiși c) sunt o putere stabil), de neclintit. Ei au realizat ce și-au dorit. Sunt o națiune Între națiuni și vor r)mane așa pentru totdeauna. Trebuie s)-ți scoți din cap aceast) convingere, deoarece, pentru a ajunge s) vezi realitatea așa cum e, trebuie s) te detașezi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
să de manuscrise cu miniaturi. Mi-a explicat c) sub pardoseala bisericii se afl) un rezervor str)vechi, care asigură exact gradul de umiditate necesar conserv)rii acestor documente. Că și atunci, sunt tentat s) m) așez, s) nu m) clintesc o veșnicie, În liniștea des)vârșit). Originea acestei dorințe este evident) - provine din contrastul dintre politic) și pace. Cea mai mic) reîntoarcere la frumos te face s)-ți dai seama cât de adânci sunt r)nile tale sociale, cât de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În 1977. Cu mare dificultate reușise să-și obțină pașaportul și, având o viză americană pe trei luni, nu-i mai rămânea decât să se decidă să vină. Îl convinsesem cu greu. Fiind născut În alt secol, avea o admirație neclintită pentru cultura vechiului Imperiu, În timp ce America și „Lumea Nouă“ se reduceau pentru el la Al Capone și gangsterii săi. După moartea mamei, deși erau divorțați de ani de zile, Papago se simțea singur, plin de regrete și tulburat de ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă, sunt în rugăciune, șoptește bătrânul fără să ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia se deslușește omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă, sunt în rugăciune, șoptește bătrânul fără să ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia se deslușește omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul vântului, ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avântă cu spada. Parcă poți ști cine-i cu adevărat "Năzdrăvanu' Moldovei"? Să ni-l ție Dumnezău! După Lipnic, se fudulește Gheorghiță, m-o procopsit Vodă c-o șfară de țarină, întărită cu hrisov și pecete domnească, să n-o clintească nimenea, și urmă, solemn, îngroșându-și vocea: "Gheorghiță Amarandei! Pentru vitejie! Să-ți fie ocină dreaptă! Ție și urmașilor tăi, în vecii vecilor!" Și, când m-o strâns la pieptu' lui și m-o bătut pe schinare, mi s-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înfruntă Șendrea cu însuflețire. Și o să cotcodăcesc să se audă în cele patru zări! Spuie oricine! Care crai?! Care rege?! Care papă?! Care-o fi, Paștele mă-sii! Că s-au scremut Măriții regi și crai, da' fir n-au clintit din barba Fatihului! Și-o... și-o venit Ștefan al nostru cu spada sa fermecată, și, una-două, l-o bărbierit pe Mahomed, pe uscat l-o bărbierit, cu "tigrii" lui cu tot! Ștefan râde cu poftă: Iată-mă și bărbier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ajungem și la "Înviere"... Cine știe... răspunde Ștefan cu un surâs amar. Stanciu îl privește, îi zâmbește la rândul său: Priviți la el! Zâmbetul! Surâsul de nepătruns al lui Vodă Ștefan! Ce se află dincolo de el? Dumnezeule! Oare ce-l clintește pe omul aiesta? Din ce l-ai făcut, Doamne?! Din piatră?! Din stâncă?! Ești de neînfrânt! Stanciule Marele, îi întoarce zâmbetul Ștefan. Nici cu domnia ta nu mi-i rușine. Iaca-acu, nu știe omul, mă lauzi au mă batjocorești? Și te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-și ia crucea și să mă urmeze..." Hotărâți! Sunteți liberi! Și nu vă temeți! Haideți! Îndrăzniți, boieri dumneavoastră! Nu vă-ndeamnă inima?! Vă salvați pielea!... Și agonisita!.. Merită!... Zău așa! Îndrăzniți!... Îndrăzniți!... Boierii, uluiți, ascultă cu capetele plecate. Nu clintesc. Tac. Eu merg cu tine! izbucnește în cele din urmă Tăutu. Alături cu tine, Ștefane! grăiește Vlaicu. Te urmăm! Și-n iad te urmăm! se dezlănțuie Mihail. Și eu! adaugă Duma. Părtași la bine și la rău! se alătură Luca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în gât, atâtea secvențe cinematografice înfățișând-o „pe viu”, cu lux de amănunte, cât mai veridic; iată că venise ziua în care toate aceste imagini și evocări s-au transformat pentru mine într-o realitate dură ca un zid, de neclintit. Și totuși, nu mi-a fost cel mai greu. Cel mai greu mi-a fost cu o zi înainte, sâmbătă 26 decembrie, pe la amiază, când așteptam într-o săliță, împreună cu Doina, tata și unchiu’, s-o aducă pe mama de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
filmul „la bulgari”, „la ruși”, iar după revoluție și la noi. Acum, mă gândesc cu melancolie la vremea Căinței lui Tenghiz Abuladze. Sunt, recunosc, un nostalgic al ultimilor ani prerevoluționari. Când încercam, în același timp, sentimentul că dictatura e de neclintit și că totuși nu poate să nu cadă. Era vremea insuportabilului chiar de nesuportat, a cuțitului ajuns la os; era, în paralel, vremea marilor speranțe, întruchipate și de temerarul film al lui Abuladze care, în sfârșit, spunea - și în ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
astfel de lecturi” (p. 31). L-am frecventat și eu pe Nenițescu în ultima sa perioadă de viață. Era un bărbat înalt și venerabil, cu figura uscată, de o britanică distincție de baronet savant, arborând surâsul superior al dogmaticului tolerant, neclintit în certitudinea adevărurilor sale. Umbla cu un baston prea lung, care l silea să-și îndoaie brațul drept în unghi ascuțit. Îmi imaginez cu amuzament clandestin contrastul dintre acest personaj și interlocutorul său, trapu, foarte brun, sprâncenat, cu barbă neagră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]